Urme ce luminează…

La 12 iulie 2021 se împlinesc șase luni de la trecerea, la casa Tatălui ceresc, a Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla în perioada 2002-2021. Rămân, la această dată, urmele trecerii sale prin mii de suflete, vieți întâlnite cu Domnul prin mijlocirea Ierarhului, frunți luminate de semnul binecuvântării arhierești pe care o oferea conștient că este un mic instrument ce poate fi mânuit desăvârșit doar de mâna lui Dumnezeu. A fost un Episcop iubit, prețuit, făcător de pace, lumină a timpului său, propovăduitor neobosit al credinței, călăuzitor în cunoașterea adevărului lui Dumnezeu.

Flori și lumânări sunt depuse continuu la locul odihnei sale, cripta Episcopilor de la baza complexului catedral din Piața Cipariu, Cluj-Napoca, al cărei ctitor a fost și Preasfințitul Florentin. În anul 2004, Preasfinția Sa a dedicat noua catedrală, Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea: creștinilor fără număr, de orice confesiune, care, în numele Domnului, au primit să pătimească și s-au jertfit pentru credință, sub „tăvălugul” comunismului ce a traversat istoria.

Jertfă pentru credință a fost și viața blândului Ierarh, mai ales anii în care a purtat crucea episcopatului pe calea refacerii unei Biserici ruinată fizic, adâncită în catacombele zecilor de ani de prigoană. Decretul 358 / 1 dec. 1948, de scoatere în afara legii a Bisericii Greco-Catolice, a fost abolit în 1990, fiind urmat de o treptată ieșire la lumină.

Biserica Română Unită era o Biserică fără biserici, dar vie spiritual, cum mărturisea în Memorii Fericitul episcop Iuliu Hossu: „Căci ea [Biserica] trăiește în suflete, de aceasta sunt convins, deși pe hârtie s-a așezat în mormânt și lespede grea s-a așezat pe mormânt, întărit cu puternică pază: nu, nu este moartă Biserica Română Unită cu Roma, ea trăiește și, din mila Domnului și puterea Lui nebiruită, va răsări mai frumoasă, mai puternică, renăscută din durerile marei încercări care a căzut asupra noastră nu spre moarte, ci spre mai puternică și rodnică viață”.

Dar, așa cum catedrala din Piața Cipariu s-a ridicat în etape, cu mari întreruperi, cu numeroase probleme întâmpinate în timpul lucrărilor de edificare a fundației și apoi a primelor nivele, la fel instituția Bisericii Greco-Catolice, a Eparhiei de Cluj-Gherla s-a ridicat treptat din ruina în care fusese adusă, și a avut de înfruntat obstacole nenumărate. Ca o plagă, acțiunea ostilă a regimului comunist a lăsat răni adânci, dureroase în profunzime. Dacă în plan spiritual Biserica Greco-Catolică nu murise niciodată, abia acum, și la nivelul structurilor, Instituția acestei Biserici renăștea. La tratarea și vindecarea rănilor din trecut s-a implicat Preasfinția Sa Florentin, preluând, în august 2002, o eparhie la început de drum.

Restituirea proprietăților confiscate Bisericii Greco-Catolice în anul 1948 întârzia, calea recuperării prin justiție era dificilă, calea dialogului între Biserici – pe care Ierarhul a ales-o în mod prioritar și a propus înființarea Comisiilor de dialog care se întâlneau periodic – a fost, de asemenea, o cale dificilă. Pe această cale a dialogului Preasfințitul a insistat să meargă, conștient că, dincolo de repararea unui trecut care a afectat și rănit întreaga societate românească, era necesară apropierea, colaborarea între Biserica Română Unită și Biserica Ortodoxă. Că este necesară o singură cale de urmat: aceea ca, împreună, cele două Biserici să aducă lumina credinței într-o lume secularizată, marcată de instabilitate și ideologii contrare legilor divine. Că, prin prezența zi de zi a Domnului pe Altare și coborârea Sa în suflete cu fiecare Sfântă Împărtășanie, recuperarea sufletelor pentru Dumnezeu este un scop infinit mai important decât recuperarea unor bunuri trecătoare; că mărturisirea credinței creștine este motivul de unitate ce întrece orice motive de dezbinare. De aceea, Episcopul de Cluj-Gherla a fost mărturisitor al păcii și împăcării, a căutat prin toate mijloacele unitatea. A participat și la dialogul dintre Biserici la nivel internațional în calitate de membru al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, în care a fost numit de către Suveranul Pontif.

Păcatele, faptele nedrepte, Dumnezeu le cunoaște, este și va fi Judecătorul. Dar, pe pământ Isus a venit să aducă iubire, pace și împăcare, mântuire de rău și iertare – și pe această cale, a iubirii, a iertării fără limite, în numele lui Isus, a ales Preasfințitul Florentin să pășească, asumându-și consecințele acestei alegeri, primind cu deschidere și înțelegere pe toți cei care-i ieșeau în cale.

La 12 ianuarie 2021, vestea morții Preasfinției Sale Florentin a străbătut ca un fulger țări și oceane. Mii și mii, din toate categoriile sociale, din Biserica Greco-Catolică și Romano-Catolică, din Biserica Ortodoxă, din societatea civilă, au fost cutremurați, brusc, pe neașteptate, lipsiți de ceva ce mulți nu conștientizaseră că au: prezența între ei a Preasfințitului Florentin. Și, de peste tot, cei ce l-au cunoscut mărturiseau că simt această pierdere, ca și cum Ierarhul ar face parte din propria familie.

Mai apoi, timp de șase luni, urmele trecerii Preasfinției Sale prin timpul vieții pământești s-au transformat, din urme care dor, în urme ce luminează; urme care indică în continuare calea de urmat și Cerul în care de acum Preasfinția Sa s-a mutat. Amintirea sa, rugăciunea pentru sufletul său, invită și acum la contemplarea Adevărului veșnic, a Iubirii nesfârșite pe care Dumnezeu a dăruit-o prin blândul Ierarh și o dăruiește încă.

Este ceea ce asigură și continuatorul lucrării începută de Episcopii Cluj-Gherla într-o Biserică renăscută și voită de Domnul, Preasfințitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, numind mutarea la Cer a Preasfinției Sale Florentin “împlinirea voii lui Dumnezeu” și “motiv de bucurie, nu de tristețe”, mulțumind lui Dumnezeu „pentru prezența Preasfințitului Florentin în mijlocul nostru”.

Viața, și trecerea la Domnul, a Preasfinției Sale Florentin vădește tot mai distinct prezența lumii spirituale în care luminează Fața lui Dumnezeu, acea lume în care Ierarhul a crezut și spre care s-a îndreptat. Și azi, ca în timpul vieții sale pământești, Preasfințitul Florentin indică, invită, prin participarea la viața Bisericii, la urmarea lui Hristos spre înălțimile cerești, la contemplarea măreției lui Dumnezeu.

V.S.