Un an de școală online

Peste 10.000 de profesori din învățământul preuniversitar au participat la un studiu privind desfășurarea activităților cu elevii în perioada de suspendare a cursurilor față-în-față (martie 2020 – februarie 2021), studiul arătând că, în perioada școlii online, motivația pentru cariera didactică a scăzut pentru 10% dintre profesori, în timp ce 30% se declară mai dedicați profesiei în urma acestei experiențe, deși nivelul crescut de stres psihic, social, tehnic este raportat ca fiind un inconvenient major.

Cercetarea a fost realizată de cadre didactice universitare și cercetători cu preocupări constante pentru inovare în educație prin utilizarea resurselor și instrumentelor digitale de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea de Vest, Proiectul CRED, Proiectul ROSE, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație.

În cadrul acestui demers au fost folosite 10.246 de chestionare completate online de cadre didactice din învățământul preuniversitar în perioada 4-20 februarie 2021. Unele date au fost corelate cu rezultatele etapei I (martie 2020), cu 6.436 de respondenți din învățământul preuniversitar și poate constitui baza pentru decizii la nivel local și din partea Ministerului Educației.

Cele mai mari dificultăți în realizarea de către profesori a activităților didactice la distanță sunt, în ordine (în funcție de scorul pe o scală de la 1 la 4): Nivelul de stres psihic, social, tehnic: 2.59; lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea și desfășurarea activităților online: 2.39; nsuficient timp pentru planificarea/ organizarea lecțiilor: 2.36; lipsa unui computer suficient de performant: 2.27; lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale: 2.27; lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare: 2.25; Lipsa unui spațiu adecvat (acasă) pentru realizarea de activități didactice: 2.23.

Lecțiile din această perioadă trebuie învățate, astfel încât școala de după pandemie să valorifice abilitățile, competențele și resursele digitale dezvoltate acum. Astfel de cercetări pot deveni suport decizional pentru viitoarele politici educaționale ale decidenților, oferind o diagnoză precisă și consistentă a situației la nivelul întregului sistem de învățământ, cu o largă acoperire geografică. Dacă competențele digitale pot fi formate în timp relativ scurt și prin efort personal, digitalizarea conținuturilor presupune un efort mai amplu și de durată, însă în această perioadă acest proces a fost accelerat. Dacă m-ar întreba cineva dacă după pandemie școala românească va reveni la ceea ce  a fost înainte, aș răspunde: cred și sper că acest lucru nu se va întâmpla. Experiența didactică în spațiul on-line a produs schimbări la nivelul credințelor, atitudinii, competențelor și abilităților didactice care, cu siguranță, vor fi capitalizate”, susține dr. Cătălin Glava, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic (DPPD)-UBB.

Comparația între cadrele didactice din școli din mediul rural și urban arată diferențe semnificative în special în ce privește accesul la tehnologie – echipamente, internet, suport specializat în configurarea și utilizarea aplicațiilor și platformelor digitale:

  Rural

(N=3765)

Urban mic

(N=2081)

Urban mare

(N=4400)

F Comparații semnificative*
Dificultăți tehnice (ex. platforme care trebuie instalate, care nu funcționează) 2.15 2.09 2.05 13.918** R > Um

R > UM

Acces limitat la Internet 1.94 1.77 1.69 77.073** R> Um > UM
Lipsa unui computer suficient de performant 2.38 2.30 2.17 33.223** R> Um > UM

*Rezultate obținute în urma aplicării testului t Bonferroni; **p < .01. (Medii pe scala 1-4. 2021, N=10246)

Ciprian Fartușnic, cercetător științific principal gr. I, Unitatea de Cercetare în Educație (CNPEE) și coordonator partener CNPEE, Proiectul CRED, constată că „rezultatele de cercetare ale acestui studiu amplu ne oferă date de cercetare foarte utile pentru a înțelege mai bine implicațiile pandemiei COVID 19 asupra sistemului nostru de educație. Am obținut date privind desfășurarea activităților didactice la distanță sau online care confirmă așteptările echipei de cercetare, dar și rezultate surprinzătoare, care invită la reflecție și la o analiză sistematică. Spre exemplu, există rezultate care ne indică faptul că pentru o parte dintre profesorii participanți la cercetare, întreruperea cursurilor față în față a fost un moment de repoziționare în raport cu propria disciplină. Cu alte cuvinte, această perioadă a reprezentat (și) un context de chestionare a unor convingeri, de părăsire a unor rutine și de redefinire a așteptărilor de la elevi, atât în ceea ce privește rezultatele învățării, cât și alte aspecte din perspectivă socio-emoțională, precum autonomia în învățare. De asemenea, observăm un număr semnificativ de profesori care declară că și-au dezvoltat diferite competențe digitale, de la cele de utilizare a unor platforme sau aplicații, la folosirea și chiar crearea unor resurse educaționale. Astfel, studiul este un instrument util pentru a explora și valorifica oportunitățile pe care aceste timpuri fără precedent le-au oferit sistemului de educație, dincolo de toate provocările pe care le-au adus.”

Recomandat pentru dvs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la conținut