Toți suntem chemați la sfințenie

Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Preasfințitul Claudiu a condus în premieră pelerinajul la Mănăstirea „Coborârea Spiritului Sfânt” din Molișet, a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), care se desfășoară aici an de an, în prima duminică după Rusalii. Preasfinția Sa a continuat astfel o tradiție de aproape 30 de ani, a celebrării unei Sfinte Liturghii Arhierești în curtea mănăstirii de la poalele Muntelui Țibleș.

În cuvântul rostit în fața sutelor de pelerini care au venit să se adape la izvorul de har al acestui loc binecuvântat, Preasfinția Sa i-a salutat pe cei veniți „de aproape sau de departe” pentru a regăsi sursa sfințeniei, „pentru a ne regăsi împreună ca și sfinți ai lui Dumnezeu și pentru a vedea ce înseamnă sfințenia sfinților pe care îi cinstim în icoane, dar și sfințenia din viața noastră”. „Suntem chemați să căutăm locurile cu har, locurile de pelerinaj, nu pentru că nu îl găsim pe Dumnezeu în viața noastră, ci pentru că viața noastră are un astfel de dinamism încât trebuie constant să ieșim din lumea aceasta și să venim într-un loc ca și cel de astăzi, așa cum Isus ieșea împreună cu ucenicii și cu apostolii, cu toți oamenii din cetăți, pentru a predica cuvântul lui Dumnezeu” – a spus ierarhul.

PS Claudiu a menționat că între cauzele de beatificare în curs în Biserica Română Unită, două sunt pentru călugări ai Ordinului Sfântului Vasile cel Mare: cea dintâi, cauza fratelui Mihai din Prilog, trecut la Domnul în anul 2000, iar cea de-a doua cauză este pentru pr. ieromonah Leon Manu, egumenul Mănăstirii greco-catolice Nicula, mort în închisoare, la Gherla, în 1958. Privind spre cele două exemple și spre sfinții Bisericii, Preasfinția Sa a atras atenția că „sfințenia nu o găsim doar pe iconostase și în icoane, ci sfințenia este un dar al lui Dumnezeu și o cerință, în același timp, pentru fiecare dintre noi”, pentru că Dumnezeu lucrează „în Biserica Sa, în viața noastră, astăzi”.

Ierarhul a explicat că sfințenia nu ține de calitățile umane, ci ea vine „prin puterea lui Dumnezeu”. De aceea, pentru a fi sfinți este nevoie doar „să fim aproape de sfințenia Spiritului Sfânt, de sfințenia lui Dumnezeu”. În amintirea Preasfințitului Florentin, care venea la Molișet, „ca acasă”, Preasfințitul Claudiu a spus, la fel ca predecesorul său în edițiile din anii trecuți, „o povestioară”. A descris cum a înțeles o fetiță sfințenia. Pornind de la vederea unor vitralii, fetița a spus: „Sfinții sunt oameni prin care trece lumina”. „Iată -, a spus -, o bună imagine pentru sfințenia noastră: cu cât mai mult suntem transparenți în fața harului lui Dumnezeu, cu atât mai mult Spiritul Sfânt ne poate umple de sfințenie”. Dar, pentru ca harul lui Dumnezeu să ne umple, este necesar să „ne golim de noi înșine, de ego-ul nostru. Toți suntem chemați la sfințenie!”, a subliniat PS Claudiu, „suntem chemați să fim mâinile, picioarele Mântuitorului și să vorbim fraților noștri, să îi ajutăm, să îi consolăm pe frații noștri în numele Mântuitorului”.

Ierarhul a vorbit și despre sfințenia celor șapte Fericiți Episcopi greco-catolici martiri – între care se află și Fericitul cardinal Iuliu Hossu, ale cărui moaște au fost aduse din Cluj la acest pelerinaj –, pentru a înțelege că sfințenia se află la îndemâna fiecărui om. A arătat că oamenii chemați, aleși de Dumnezeu, sfinții, „nu au fost lipsiți de cruce, dar Dumnezeu era cu ei”. Și, asemenea lor, „putem deveni sfinți dacă facem așa cum Sfânta Liturghie ne invită: să lăsăm toată grija pământească, să o lepădăm, și atunci intrăm într-o altă logică și privim aceeași viață cu ochii lui Dumnezeu”. A încurajat, spunând: „Să ne gândim că totul a început cu Isus și cu 12 apostoli și astăzi, noi, suntem aici, din acea sămânță, din acel început”.

Viața aceasta este un continuu pelerinaj, dar „să nu ne lăsăm niciodată abătuți, fiindcă nu există nimic în lumea aceasta care să ne separe de iubirea lui Dumnezeu, de iubirea Maicii Sfinte: nici suferința, nici boala, nici chiar moartea”. Iar în fața crucii, a încercărilor, a îndemnat la a cere ajutorul Maicii Sfinte, „mai ales pentru ceasul morții noastre. Îi cântăm, de multe ori, numind-o Măicuță Sfântă. Și este Măicuța noastră Sfântă. Îi spunem, cântând, că noi suntem fiii lacrimilor ei și este adevărat. Ce iubire are Maica Sfântă pentru noi, ca să ne iubească, să ne ierte, atunci când Fiul ei, Isus, a murit pe Cruce din cauza noastră. Să ne aducem întotdeauna aminte de iubirea Maicii Sfinte. Ea este culmea sfințeniei și a sărbătorii de astăzi. Ea este cea care nu opune nici o rezistență harului divin, prin ea lumina trece”.

Sfințenia a coborât din Cer, din icoane, în inimi, în suflete prin cuvântul de învățătură al ierarhului. Și pelerinii au plecat spre casele lor întăriți sufletește, încredințați că lumina Spiritului Sfânt, a lui Dumnezeu, a fost însămânțată și crește în inimi și suflete.

V.S.