Situația arhivelor istorice ale Transilvaniei după Trianon

Între iluzie și dezamăgire

Proiectul editorial derulat de Făclia de Cluj şi Universitatea „Babeş-Bolyai” în contextul aniversării a 100 de ani de la semnarea tratatelor de pace de după Primul Război Mondial continuă astăzi cu un studiu semnat de Claudia Septimia Sabău privind situația arhivelor istorice ale Transilvaniei după Tratatul de la Trianon.

Cu tristețe, în anul 1987, istoricul David Prodan scria în paginile memoriilor sale: „[…] Arhivele fundamentale ale Transilvaniei sunt la Budapesta. Nu ne-am învrednicit să le revendicăm când se putea în urma Tratatului de la Trianon în care repatrierea era prevăzută. Iar azi sporesc zi de zi dificultățile. Nu ne-am învrednicit nici să creăm o permanență de cercetări la Budapesta. Iar când recidivează din când în când problema, dăm în gropi, improvizăm, cădem în diletantism, incompetență. Și-apoi ne liniștim bucuroși că primejdia a trecut. Recădem în aceeași vinovată nepăsare […]”.

Primul meu gând după citirea fragmentului amintit a fost: de ce nu am putut revendica respectivele arhive? Iar dorința de a găsi răspunsul la această întrebare a fost imboldul care m-a determinat să aleg ca temă de cercetare pentru acest articol chestiunea retrocedării arhivelor istorice transilvănene prevăzută în conținutul Tratatului de Pace semnat cu Ungaria, la Trianon, în 4 iunie 1920.

Analiza mea se concentrează doar asupra perioadei interbelice, până în anul 1940.