Simeze clujene. In memoriam – 120: Romul L A D E A

Printr-o lăudabilă inițiativă, la sediul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca a fost perfectată comemorarea a 120 ani de la nașterea sculptorului Romul Ladea (1901 – 1969), personalitate plurivalentă instituită în dimensiune majoră a spiritualității românești din veacul al XX-lea. O asemenea sărbătorire își afla deplină motivație dată fiind amploarea unei remarcabile contribuții creative înscrisă în eternul patrimoniului artistic național și universal, la care se adaugă vârtos eficiența formativă a unui strălucit dascăl modelator de talente în învățământul academic, precum și a unui pilduitor om al cetății, promotor de adevăr și valoare autentică.

Cum bine se știe, Muzeul clujean de artă a devenit păstrătorul celei mai consistente secvențe din opera de o impresionantă diversitate a maestrului Ladea, reflex al unei solide culturi asimilate, trecută prin filtrul unei prodigioase și rafinate sensibilități, capabilă să imprime materiei rezonanțele unor elevate finalități de ordin ideatic și afectiv. N-a ocolit vectorii de expresivitate în dicteu clasicizant, cum o sugerează și sobra respirație a înfățișării fiului său Ion, pentru a se consemna apoi în profesionistă configurare implementarea unui viguros simț constructiv, relevat de stâncosul chip al înflăcăratului pașoptist Simion Bărnuțiu, alături de avântul către măreția monumentală a siluetei legendarului erou bănățean Iovan Iorgovan, cioplit în lemn. Ca un fin interpret al profunzimilor lăuntrice îl recomandă sugestivele modelări în relief, întruchipând frământate identități: Măicuța Eva, Cap de țăran bănățean, Autoportret. Profund marcat de avatarurile destinului uman concepe două tulburătoare ipostaze din freamătul metaforic a răvășitoare reflecții privind trecerea noastră prin vremi: Pieta și Crucifix. Cu o suverană știință a proiectării în spațiu a fluente volumetrii fixează în eternitate duioasa și solemna rememorare a fratelui Toma, prematur răpus în timpul primei conflagrații mondiale. Cel mai adesea s-a refugiat din elegiac, sintetizând într-o luminoasă vibrație candoarea și puritatea vârstei infantile: Frații, a proiectat în vâltoarea timpului sonoritățile unor strălucite voci, soprana Lya Pop și condeie memorabile, cum sunt Ion Creangă și Petru Sfetca, pentru ca printr-un voluptuos Nud feminin, transpus în teracotă, să ne încânte cu savoarea unei robuste vitalități. Iar ca o încununare a unei virtuoase capacități de transfigurare a particularității fizionomice și spirituale specifice unor mari personalități cufundă în nemurire tainica veghere și meditație a epocalului poet și filozof român Lucian Blaga.

Ca efect al fabulosului său talent creativ beneficiem de stimulativă reflecție în contact cu multiple și expresive monumente care înnobilează spațiul public, minunate torțe spirituale care imortalizează cu pregnantă originalitate splendorile unui neam pe ecranul istoriei ce ierarhizează obiectiv valorile. Devine emoționantă, semnificativă și fortifiantă chiar și simpla lor enumerare: Avram Iancu la Baia de Criș în 1924, Eminescu și Damaschin Bojincă la Oravița în 1928, Simion Bărnuțiu la Șimleul Silvaniei în 1930, A. D. Xenopol, Bălcescu, Vincențiu Babeș, Ioachim Miloia, Zaharia Bârsan, Rebreanu, Sadoveanu, Blaga, Iuliu Hațieganu, încheindu-se cu Ion Agârbiceanu la Cluj-Napoca în 1970. Într-o adevărată chintesență a materializării în superbă ipostază sculpturală a specificității sacrului duh autohton se instituie memorabila condensare valorică din monumentala compoziție a Școlii ardelene, care străjuiește din 1973 fațada Universității clujene, unde fabulosul maestru și-a dorit să eternizeze „conținut sufletesc, noblețe, umanitate, demnitate fără umilință, adică vreau să descriu însăși viața acestor mari cărturari”.

La acest moment de caldă aducere aminte merită consemnată la proporțiile înaltei prețuiri și determinanta condiție de maestru-modelator de fragede vocații creative, care-l încurajează pe reputatul exeget al artei Ion Frunzetti să conchidă apodictic: „aproape nu este sculptor din Ardeal care să nu fi profitat în vreun fel de căutările fructuoase și de zbuciumul rodnic al acestui pasionat artist, pentru care sculptura este viața însăși”.

Prodigioasă a fost, de asemenea, în titanica ființă a maestrului Romul Ladea preocuparea permanentă de a face cât mai intensă solidarizarea în ideea de bine și progres a concetățenilor săi. Ca o primă și mare dovadă se desprinde condiția sa de adulat „pater familias” (după expresia poetului Petru Sfetca), conducând cu cuceritoare distincție dialogurile intelectualității timișorene în intimitatea cafenelei „Spiel Uhr”, între 1939 – 1944. A recidivat princiar în 1965 în incinta propriului atelier de pe strada A. Vlahuță din Cluj-Napoca, patronând cu olimpiană limpezime, până la finalul vieții din august 1969, tonifiantele agape de joi, între orele 18 către miezul nopții, prilej de proaspătă confesiune a definitorii exponenți ai suflării științifice și culturale clujene. A asemenea elevată atmosferă spirituală a echivalat cu o reală instituție academică.

Negoiță LĂPTOIU