Sfânta Liturghie, ospățul Familiei lui Dumnezeu

Așa cum ne spun sfinții și misticii, timpul pe care-l petrecem la Sfânta Liturghie este timpul pe care îl folosim cu adevărat bine. Este timpul care rămâne cu adevărat și pe care nu îl pierdem niciodată.

Noi, ca și creștini, suntem chemați la lucruri mari, chiar la lucruri imposibile pentru oameni, dar toate sunt cu putință la Dumnezeu. Ca, de exemplu, să-i iubim pe vrăjmașii noștri, sau să fim milostivi precum Tatăl nostru este milostiv. Și, nu avem nicio șansă să împlinim chemarea noastră dacă nu ne apropiem tot timpul, cât mai mult, de Altarul dumnezeiesc, acolo unde Îl întâlnim pe Dumnezeu, acolo unde ne împărtășim din bogățiile Lui.

Biserica ne invită să fim prezenți la Sfânta Liturghie fiindcă avem nevoie în mod vital de a fi în preajma Domnului și de a ne înflăcăra la focul iubirii Sale. Doar dacă suntem lângă El, doar dacă ne împărtășim din Ospățul Său divin, putem să ne împlinim misiunea de creștini.

În Sfânta Evanghelie Isus ne cheamă să ne iubim vrăjmașii. Dar noi abia îi iubim pe apropiații noștri, și, dacă primim o palmă suntem tentați să dăm cel puțin două înapoi. Cu toate acestea, suntem chemați la mult mai mult, la perfecțiune: «Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv» (Lc 6,36). Putem face acest lucru dacă suntem aproape de Dumnezeu, trăind vocația noastră și simțindu-ne cu adevărat fiii și fiicele lui Dumnezeu.

Cum vedem și în Vechiul Testament, a fi la fel cu Dumnezeu este căutarea dintotdeauna a omului, dar, din păcate, de multe ori, este o căutare pe căi greșite. Adam și Eva încearcă să fie la fel cu Dumnezeu, dar în loc să urmeze calea Domnului ascultă de vorba celui rău, a șarpelui din vechime și urmează calea lui. Știm care este rezultatul: păcatul și moartea. Există multe moduri și căi pentru a merge pe calea lui Dumnezeu, dar aceasta este cea mai simplă cale: să fim milostivi precum Tatăl nostru. Vrem să fim la fel cu Dumnezeu? Să fim milostivi!

Prin Sfânta Liturghie, Mântuitorul ne-a lăsat un ospăț, un banchet, o masă dumnezeiască la care suntem invitați cu toții. Atunci când primim Sfânta Împărtășanie Trupul și Sângele Domnului fac parte din ființa noastră și noi devenim fiii și fiicele lui Dumnezeu. În momentul cuminecării, glasul Tatălui vorbește pentru fiecare dintre noi: «Acesta este fiul Meu preaiubit». Suntem îmbrăcați în Isus Cristos, Dumnezeu Îl vede pe Isus în noi înșine. Și atunci, cu adevărat avem puterea de a iubi prin iubirea Dumnezeului nostru care este în noi. Atunci avem cu adevărat puterea de a ierta, prin harul lui Dumnezeu care ne-a iertat pe fiecare dintre noi. Atunci, cu adevărat suntem milostivi și perfecți precum Tatăl nostru este milostiv.

Să ne gândim, în acest an care este dedicat, în Episcopia de Cluj-Gherla, Sfintei Liturghii, la câte daruri avem atunci când ne aflăm în casa Tatălui, în biserică. Aici, Maica Sfântă este lângă noi, ne invită să facem tot ceea ce ne spune Fiul său, ni-L arată încontinuu pe Isus. Când ieșim din biserică, intrăm într-o lume care nu ne spune că suntem fii și fiice, ci concurenți și ne invită să fim cei dintâi în competiții, fără a ține cont de cei din jurul nostru. Este o lume care ne propune alte valori, dincolo de credință. Și, dacă rămânem prea mult în lume, redevenim, la fel ca fierul atunci când e îndepărtat de foc, amorfi, reci, întunecați. Singura noastră șansă este să fim cât mai mult în preajma Domnului, a luminii, a focului dumnezeiesc, în preajma Mântuitorului nostru care iartă și vindecă.

Ne aflăm, în primul rând, în mod cu totul aparte, lângă Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii. Dar suntem, de asemenea, aproape de El, aproape de Maica Sfântă și atunci când ne rugăm în casele noastre, în biserica din sufletul nostru. Avem toate darurile de care avem nevoie pentru a trăi în această lume fără să facem parte din ea, fără să-i aparținem. Și dacă trăim credința noastră în acest fel, dacă viața noastră și credința noastră sunt una, atunci suntem precum Tatăl nostru. Atunci, nimic din această lume nu va avea putere asupra noastră: nici suferința, nici păcatul, nici chiar moartea, fiindcă noi deja suntem părtași la viața veșnică pentru care ne pregătim. Și, toți împreună, ca o Familie a lui Dumnezeu, la Ospățul divin – la Sfânta Liturghie, ne redescoperim încontinuu pe noi înșine, ne aducem aminte cine suntem cu adevărat.

În Vechiul Testament este atât de cunoscută această chemare: «Ascultă, Israele! Adu-ți aminte Israele!» Tot timpul avem nevoie să ne aducem aminte, fiindcă uităm destul de repede. Și dacă stăm prea mult în lume, riscăm să ne simțim parte a acestei lumi. De aceea, vă invit, ori de câte ori aveți posibilitatea, să mergeți la Sfânta Liturghie, pentru ca împreună să ne simțim Familia lui Dumnezeu. Pentru că suntem Familia lui Dumnezeu, dar avem nevoie să devenim tot mai mult. Totul se va împlini atunci când viața de pe pământ se va încheia și vom intra în adevărata noastră viață, cea pentru care suntem pregătiți, cea pe care Dumnezeu vrea să ne-o dăruiască, scăpându-ne din ghearele morții.

Acolo vom regăsi adevărata identitate pe care am încercat să o trăim cât mai mult pe pământ. Îi vom regăsi pe cei dragi ai noștri care sunt deja în brațele Tatălui și cu toții vom fi într-o Împărăție și la un Banchet fără sfârșit, într-o lume din care va dispărea pentru totdeauna durerea, întristarea și suspinul. Atunci vom fi cu adevărat Familia lui Dumnezeu.

† Claudiu,
Episcop de Cluj-Gherla