Să ne ferească Dumnezeu!

Românul este dramatic din fire și nu-i trebuie prea mult să intre în panică. Și, har Domnului, exemple care să țină în picioare această teorie sunt cu duiumul.

Gândindu-mă doar la perioada recentă, panicile românului au avut legătură cu infectarea cu Covid-19, cu vaccinarea anti-Covid, care ne transforma pe toți în antene 5G, cu iminenta scumpire a motorinei și a benzinei, cu dispariția uleiului și a hârtiei igienice de pe rafturile magazinelor, cu deprecierea leului, cu prezența urșilor pe străzi, cu teroarea creată în jurul războiului din Ucraina și a unui atac nuclear din partea rușilor, fapt care a dus la aiureala cu pastilele de iod. Și astfel de exemple mai sunt cu duiumul.

Luni și marți am avut parte de două cutremure, care au împlântat iar panica în sufletele românilor. Au fost zburleli ale plăcilor tectonice, nici foarte grave, nici măcar grave, dar care ne-au aruncat într-un haos al disperării și a fricii de moarte. Desigur, uriașul cutremur din Turcia, atenție, de 39 de mii de ori mai mare decât cutremurele autohtone de la începutul săptămânii (!!!), a produs declicul în mintea românului, care a văzut în mișcările seismice din zona Gorj începutul sfârșitului. Sigur, cât au fost ele de 5,2 și 5,7 grade, fără cutremurul din Turcia, acestea ar fi fost trecute la capitolul ”diverse”. Se mai făceau vreo două știri cu celebrul Mărmureanu, doamne ce odios personaj, ni s-ar mai fi fluturat în față niște hărți și niște imagini cu clădiri neconsolidate, și cam atât. Am fi discutat mai mult de rotația premierului, sau de ciudatul și neînțelesul card de energie, ori de pensiile și îndemnizațiile nesimțite ale unora sau altora.

N-am avut însă norocul ăsta. N-a mai contat nimic! N-a mai contat că cele două cutremure au fost mici, că n-a fost nicicând un pericol de moarte, că nu există, practic, termen de comparație cu ce s-a întâmplat la turci.

Avizi de groază și teroare, ne-am așezat la televizor. Și, oh da! Am primit exact ce am așteptat! Titluri pe galben și pe tot ecranul: ”Încă un val de cutremure în Oltenia”, ”Romania zguduită de cel mai puternic seism al zilei de pe glob!”, ”Ziua cu cele mai multe cutremure în România, de la începutul anului!”, ”Imagini dramatice: clădiri și mașini avariate, oameni înspăimântați!”, ”Expertul care a prezis cutremurul din România”,  ”Românii terorizați de cutremure nu au mai vrut să intre în blocuri”, ”Studiu Cambridge: cele mai expuse capitale la seisme: Istanbul și București!”. Și, stați, că mai am: ”Harta clădirilor care sigur se vor prăbuși sau vor fi avariate în București!”, ”Pământul s-a oprit și și-a schimbat sensul de rotație – explicația cutremurelor”.

Debandada a continuat în momentul în care reporterii ne-au transmis ce-au simțit oamenii atunci când pământul s-a mișcat.: ”Avem alături de noi un om care are încă curajul de a sta aici, lângă primărie, la atâtea ore de la producerea cutremurului”, ”Toată lumea se așteaptă la mai rău”, ”Un alt bărbat a sărit de la etajul I speriat că se va prăbuși blocul în care locuia”,  ”Zeci de mămici au cerut ieșirea din spital, speriate că ele și copii lor vor avea de suferit”. Intervenția zilei a venit însă din Oltenia: ”E greu să redai ce s-a întâmplat la Craiova! Oamenii au fost îngroziți! Eu, de la Craiova, nu pot decât să spun: să ne ferească Dumnezeu!”.

Un nene între două vârste ne spune și el, sfârșit de energie: ”Tremuram de frică! Nu mai pot!”

A urmat, apoi, o cascadă de imagini filmate cu telefoanele mobile sau de camerele de supraveghere. Am văzut și eu, de la Cluj, apocalipsa din epicentrul seismului: țigle desprinse de pe câteva acoperișuri, bucăți de tencuială căzute peste câteva mașini parcate ilegal, medicamente căzute de pe rafturile unei farmacii, dar și sticle sparte într-un magazin. Un alt nene, afectat și el grav de cutremur, lipea plin de importanță un anunț pe ușa primăriei, care nu mai era, brusc, a cetățenilor.

Nu știu de ce, dar în acele clipe mi-am imaginat un turc care încă așteaptă să-și găsească familia sub dărâmăturile de acolo, văzând știrile și reacțiile de după cutremurul din România…

Când isteria părea a se fi sfârșit, profesorul Mărmureanu a lovit din nou: ”posibil cutremur în Banat, în urma celor produse în Oltenia!”

Nu mai pot! Eu, de la Cluj, nu pot decât să spun: să ne ferească Dumnezeu!