S-a stins din viață Dumitru Radu Popescu

Scriitorul şi academicianul Dumitru Radu Popescu a murit la 2 ianuarie 2003, la vârsta de 87 de ani, a anunţat scriitorul Radu F. Alexandru, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Dumitru Radu Popescu, prozator, dramaturg, eseist şi poet, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 19 august 1935, în localitatea bihoreană Păuşa, într-o familie de învăţători, potrivit „Dicţionarului general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006) şi „Dicţionarului scriitorilor români” (Editura Albatros, 2001).

După ce a absolvit şcoala primară în comuna Dânceu, judeţul Mehedinţi, a urmat cursurile Şcolii Normale „Iosif Vulcan” (1946-1949), apoi cursurile Liceului „Emanoil Gojdu” din Oradea (1949-1953), conform paginii de facebook a Academiei Române Filiala Cluj-Napoca.

Între 1953 şi 1956 a studiat la Facultatea de Medicină Generală din Cluj, pe care a abandonat-o după trei ani, pentru a se înscrie, tot la Cluj, la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, luându-şi licenţa în 1961.

Autor deosebit de productiv, D.R. Popescu este una dintre figurile emblematice ale culturii române, având o operă vastă, ce cuprinde proză, teatru, poezie, eseuri şi scenarii de film.

A debutat în 1953 cu versuri şi proză în ziarul „Crişana” din Oradea, iar în 1954 a avut loc debutul său în proză în revista „Steaua”.

La 1 martie 1956, a fost angajat de A.E. Baconsky la revista „Steaua”. În perioada 1970-1982 a fost redactor-şef al revistei „Tribuna”; între 1969 şi 1981, a fost secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca. În 1982 a fost numit redactor-şef la „Contemporanul”. Între 1981 şi 1989 a fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Membru corespondent, din 24 octombrie 1997, şi membru titular, din 24 martie 2006, al Academiei Române, devine director general al Editurii Academiei Române (din 2006) şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial.

A publicat volume de proză: „Fuga” (1958); „Zilele săptămânii” (1959); „Umbrela de soare” (1962); „Fata de la miazăzi” (1964); „Vara oltenilor” (1964); „Somnul pământului” (1965); „Duios Anastasia trecea” (1967); „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969).

A semnat romanele: „F” (1969); „Cei doi din dreptul Ţebei sau Cu faţa la pădure” (1973); „Vânătoarea regală” (1973); „O bere pentru calul meu” (1974); „Ploile de dincolo de vreme” (1976); „Împăratul norilor” (1976); „Iepurele şchiop” (1981); „Podul de gheaţă” (1982); „Oraşul îngerilor” (1985); „Dumnezeu în bucătărie” (1994); „Truman Capote şi Nicolae Ţic” (1995); „Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol” (1998); „Săptămâna de miere” (1999); „Călugărul Filippo Lippi şi călugăriţa Lucrezia Buti” (2000); „Falca lui Cain” (2001); „Întoarcerea tatălui risipitor” (2009).

A publicat mai multe volume de versuri și piese de teatru.