România rămâne la coada clasamentelor europene la capitolul cercetare-inovare

Deși ne lăudăm cu un învățământ performant, cel puțin la nivel universitar, la capitolul cercetare și inovare nu stăm atât de bine. Câteva minusuri în acest sens sunt semnalate într-un raport al Curții de Conturi privind eficiența activităților de cercetare-dezvoltare finanțate pentru institutele naționale. Documentul a fost publicat recent, perioada analizată fiind 2016-2018. Între acestea amintim mai puține rezultate concrete ale activității de cercetare și facilități fiscale generoase mai mult în teorie, decât în practică.

Evaluarea Curții de Conturi arată că la capitolul cheltuielile totale pentru activitatea de cercetare-dezvoltare ca procent (%) din PIB, România ocupă penultimul loc, mult sub media europeană (ierarhizare realizată la nivelul anului 2017) în condițiile în care în anii 2013 și 2014 ocupa chiar ultimul loc în ierarhia europeană.

Potrivit documentului, cheltuielile angajate în activitățile de cercetare, dezvoltare, inovare (CDI) reprezintă un indicator al eforturilor unei țări în direcția impulsionării inovării.

„Ponderea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare în PIB la nivelul României, pentru anul 2017 este încă departe de nivelul mediu european al acesteia”, se arată în sinteză, unde se mai precizează că având în vedere ritmul actual, ținta asumată de România pentru cheltuielile de CDI în cadrul Strategiei Europa 2020, de 2% din PIB, pare imposibil de atins.

Activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare nu pare a fi orientată către dezvoltarea economiei

Astfel, evoluția țintelor Strategiei fixate până în 2020, pentru anii 2016, 2017 și 2018, așa cum reiese din statisticile Institutului Național de Statistică, nu a fost una favorabilă, pentru cei mai mulți dintre indicii analizați. Din evaluarea datelor, se constată că la nivelul țării noastre, activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare nu pare a fi orientată, în principal, către dezvoltarea economiei.

În ceea ce privește rezultatele activității de acest gen, în analiza efectuată s-a constatat că la nivelul autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare, deși au existat preocupări în acest sens, nu a fost finalizată o metodologie de identificare, evaluare și luare în evidență a documentațiilor și bazelor de date de interes național și nu a fost înființat Registrul documentațiilor, colecțiilor și bazelor de date de interes național.

Raportul Curții de Conturi semnalează că, deși la nivelul autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare, există un sistem informatic ”Registrul de evidență a rezultatelor activității de cercetare-dezvoltare”, în variantă on-line, nu toate institutele au evidențiat în Registrul special rezultatele din cercetare, dezvoltare, inovare și nu s-a procedat la întocmirea Fișelor speciale de evidență a rezultatelor activității de cercetare.

Experții instituției de audit și control a României au constatat că în perioada 2016-2018 preocuparea predominantă a instituțiilor cu activitate în domeniu cercetării a fost să finanțeze și să dezvolte documentații, studii, lucrări, planuri, scheme, articole etc. (63% din totalul rezultatelor cercetării). În ceea ce privește dezvoltarea unor noi tehnologii, procedee, produse informatice, rețete, formule, metode si altele asemenea, preocuparea în acest sens a sectorului cercetare, dezvoltare, inovare a atins o pondere de 15% iar obiectele fizice și produsele realizate în cadrul derulării contractelor de finanțare au înregistrat un nivel de 10% din rezultatele sectorului.

„Colecții și baze de date conținând înregistrări analogice sau digitale, izvoare istorice, eșantioane, specimene, fotografii, observații, roci, fosile și altele asemenea au reprezentat 5% din rezultatele cercetării iar creațiile biologice noi în domeniul producției vegetale și producției animale -soiuri, hibrizi, linii, populații, cu performanțe superioare și rezistente la condițiile climatice și la boli, verigi tehnologice au reprezentat 1% din rezultatele cercetării”, se arată în document.

Interesul pentru cercetare a fost unul mai mult formal

De asemenea, din rezultatele activității de cercetare din România pentru perioada 2016-2018, reiese că interesul a fost unul mai mult formal, sectorul concentrându-se pe elaborarea unor articole și documentații cu utilitate mai mult teoretică, utilizate în special ca background în alte activități de cercetare și neorientate către mediul economic:

„Din structura rezultatelor sectorului reiese că inovarea a reprezentat mai puțin de 10% din activitate, astfel că, deși misiunea autorităților ce reglementează acest sector, definită prin strategia formulată este de a crește bunăstarea populației, dezvoltarea sectorului economic nu a reprezentat o prioritate pentru instituțiile din sectorul CDI. Cauza principală a acestei situații constă în faptul că în prezent nu există la nivelul autorității care reglementează domeniul o bază de date care să asigure o evidență clară a proiectelor care au fost finanțate în anii anteriori, astfel că evaluatorii care stabilesc ce proiecte vor primi finanțare pentru anul curent nu au posibilitatea de a verifica finanțările redundante”.

Facilitățile fiscale generoase, puțin utilizate

În ce privește facilitățile fiscale, auditul Curții de Conturi scoate la iveală că deși în teorie pare că și România oferă facilități fiscale generoase pentru susținerea domeniului cercetării-dezvoltării și inovării, în practică însă, prevederile neclare ale legislației au făcut ca acestea să fie utilizate de un număr redus de contribuabili. Chiar și institutele naționale de cercetare-dezvoltare se confruntă cu o serie de incertitudini atunci când trebuie să demonstreze autorităților fiscale natura eligibilă a activităților specifice pe care le realizează.

„Astfel, se constată că este necesară completarea legislației în sensul de a oferi mai multe detalii, sau crearea unor ghiduri specifice, cu privire la tipurile de activități din diverse domenii de cercetare-dezvoltare sau inovare, care pot fi sau nu eligibile în condițiile specifice fiecărui tip de facilitate fiscală”, este una dintre concluziile studiului.

În Cluj-Napoca funcţionează cinci unităţi de cercetare coordonate de Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi care sunt organizate ca institute naţionale de cercetare-dezvoltare sau ca instituţii publice de cercetare. Majoritatea sunt constituite ca filiale ale unor institute naţionale cu sediul în capitală, însă există şi o astfel de entitate care îşi are sediul central la Cluj-Napoca. Spre deosebire de alte instituţii subordonate MEC care au finanţare asigurată de la bugetul de stat, ca de exemplu universităţile, aceste institute funcţionează cu fonduri atrase în urma competiţiilor de proiecte organizate la nivel naţional. Ele nu au un flux de finanţare constant şi depind de performanţele pe care le înregistrează. Institutele de cercetare din Cluj încearcă să facă performanţă cu resurse limitate şi în vremuri deloc prietenoase acestui domeniu. Multe se zbat să plătească salariile şi să supravieţuiască.

A.M.C.