Repere ale istoriei Ordinului Surorilor Sfântului Vasile cel Mare din România

„A te retrage din lume nu înseamnă a te depărta fizic, ci a smulge din inimă ceea ce o ține unită cu trupul și a deveni fără patrie, fără casă, fără bunuri private… gata pentru a primi în inimă amprenta pe care o imprimă doctrina divină”, sunt cuvintele Sfântului Vasile cel Mare. Ele exprimă modul în care au ales să trăiască Surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM).

Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Preasfințitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, marchează, duminică, 18 iulie 2021, Hramul Mănăstirii „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca. Contextul frumoasei sărbători este și un prilej de a rememora câteva repere ale istoriei acestui Ordin de drept pontifical în România.

Prima comunitate de surori baziliene a fost fondată la Gherla, de către sora Ana Maria Fekete, o soră Vincentină romano-catolică, care provenea dintr-o familie greco-catolică. Ajungând la Gherla, în 1944, sr. Ana Maria l-a întâlnit pe pr. ieromonah Leon Manu, superiorul de atunci al Mănăstirii de la Nicula a Ordinului „Sfântului cel Vasile cel Mare” (care va fi ucis în închisoare la Gherla și al cărui proces de beatificare este în curs), fiind sfătuită și ajutată de acesta să-și realizeze visul de a întemeia o comunitate greco-catolică de persoane consacrate. Timp de doi ani, sr. Ana, cu ajutorul pr. Leon Manu, a lucrat la alcătuirea statutelor pentru înființarea Comunității Surorilor Baziliene la Gherla, după Regula Părinților Bazilieni. Astfel, la 18 februarie 1946 a trimis Preasfințitului Iuliu Hosu, Episcopul de Cluj-Gherla, o scrisoare prin care cerea înființarea unei Comunități de Surori Baziliene. Înainte de aceasta sr. Ana a revenit la ritul greco-catolic.

Episcopul Iuliu Hossu, viitorul cardinal, acum Fericit al Bisericii Catolice, a obținut, la 1 martie 1948, prin Nunțiatura Apostolică, aprobarea Sfântului Scaun. Astfel, în mod paradoxal, în anul desființării prin lege de către regimul comunist a Bisericii Greco-Catolice, a luat naștere prima comunitate de Surori Baziliene la Gherla. Noua comunitate și-a început activitatea în perioada de persecuție. Pe lângă programul de rugăciune, călugărițele se ocupau de un azil de bătrâni din Gherla. În 1949 au fost scoase de la azil, unele fiind obligate să părăsească și orașul. În anul 1950 au fost duși la Gherla cu domiciliu obligatoriu călugării iezuiți. Sora Ana Fekete a luat legătura cu ei și, pe ascuns, s-au ocupat de formarea primelor zece candidate și primirea lor în noviciat. Acest fapt nu a fost agreat de autoritățile comuniste și, în mai 1959, sr. Ana a fost arestată. Au urmat cinci ani de detenție în condiții extrem de dure. După alți ani în care i-a fost impus domiciliul împreună cu foste deținute (din motive politice), slăbită de anii de închisoare, sr. Ana Maria a trecut la Domnul, la 4 ianuarie 1970. În această perioadă surorile s-au împrăștiat, o parte au rămas la Gherla, altele au lucrat ca surori medicale la clinicile din Cluj, fără să renunțe la viața de rugăciune și apostolat în ascuns.

Părinții bazilieni  au susținut viața în clandestinitate a surorilor baziliene. În mod special pr. Sabin Dăncuș a reînsuflețit Comunitatea după 1970, printr-o viață de formare permanentă, cu celebrări în taină, depuneri de voturi pe ascuns, atât preoții cât și surorile înfruntând mereu riscul pierderii libertății și chiar a vieții. De-a lungul timpului, în condiții de prigoană, mici comunități de surori au fost prezente la Cluj, Gherla, Năsăud, Maieru, Sălăjeni, Baia Mare.

În anul 1988, pr. Sabin Dăncuș OSBM, părintele spiritual al surorilor baziliene, a reușit să facă legătura cu Roma. A urmat cererea surorilor din România de a fi acceptate în Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare, conform Constituțiilor și Directoriului general al Ordinului. După o vizită a superioarei generale în România, în aprilie-mai 1989, Capitulul General din iunie 1989 a acceptat primirea Surorilor Baziliene din România ca Provincie a Ordinului Surorilor Sf. Vasile cel Mare. Provincia a fost așezată sub patronajul „Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria”. Congregația pentru Bisericile Orientale, la 19 iulie 1989, a confirmat incorporarea Provinciei în Ordinul Surorilor Baziliene.

După ieșirea la lumină a Bisericii Greco-Catolice a fost edificată prima mănăstire din România a Surorilor Baziliene, Mănăstirea „Sfânta Macrina”. La 18 iulie 1993 a fost sfințită, de către Preasfințitul George Guțiu, Episcop de Cluj-Gherla, în prezența Nunțiului Apostolic John Bukowski, a PS. Lucian Mureșan și a PS Vasile Hossu, prima clădire a mănăstirii, capela interioară și altarul din curte. Din anul 2002 a început un proces de extindere, s-a construit un nou corp de clădire și o biserică. Biserica și Mănăstirea „Sfânta Macrina” reînnoită, au fost binecuvântate, la 17 iulie 2005, de către Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla. La Cluj-Napoca surorile au și Grădinița „Sfânta Ana” (de pe str. Str. Zrinyi).

Provincia din România a Surorilor Baziliene, în prezent, o are ca Superioară provincială pe Maica Veridiana – Victoria Bolfă și cuprinde cinci comunități: două sunt la Cluj – Curia Provincială, Comunitatea „Sfântul Vasile” și Comunitatea „Sf. Macrina”; Comunitatea „Buna Vestire” de la Gherla, Comunitatea „Sfânta Maria” de la Baia Mare și Comunitatea „Nașterea Maicii Domnului”, de la Lugoj. Surorile desfășoară o vastă activitate apostolică pastoral-catehetică în domeniile educativ-formativ, social, medical, de asemenea, desfășoară o activitate caritabilă deosebită față de cei săraci. Mănăstirile OSBM sunt locuri de intensă rugăciune, liniște, în care cei ce doresc pot primi îndrumare spirituală.

Ordinul internațional al Surorilor Sfântului Vasile cel Mare își are sediul general la Roma și este prezent în Italia, Europa Centrală și de Est, pe continentul American și în Australia.

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la centralizarea Surorilor Baziliene din întreaga lume în Ordinul Surorilor Sf. Vasile cel Mare, cu o conducere generală la Roma și urmând toate aceleași Constituții.

Prin voia lui Dumnezeu, din iulie 2019 a fost aleasă ca  Superioară generală a Surorilor Baziliene o călugăriță din România: Maica Marcela – Emilia Runcan, care, prin harul lui Dumnezeu îndrumă surorile din întreaga lume la îndeplinirea misiunii asumate, de a continua lucrarea Domnului Isus Cristos pentru poporul său, „fiind chemate de El să fie prezența Sa rugătoare, prezența Sa tămăduitoare și prezența Sa dătătoare de viață, făcând cunoscută Împărăția lui Dumnezeu pe pământ” (cf. Directoriului OSBM).

V.S.