Regina Elisabeta a II-a împlinește 95 de ani

La 21 aprilie 2021, regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord aniversează împlinirea a 95 de ani, în contextul în care domnia sa este cea mai lungă din istoria britanică. În 2022, se împlinesc 70 de ani de la proclamarea sa ca regină a Regatului Unit, scrie AGERPRES.

Evenimentul, unul privat, este marcat în acest an de moartea prințului Philip, soțul reginei Elisabeta a II-a, care a încetat din viață la 9 aprilie, la vârsta de 99 de ani.

Conform tradiției, oficial, ziua de naștere a suveranei britanice este marcată în cea de-a doua zi de sâmbătă a lunii iunie, prin parada militară „Trooping the Colour”, când peste o mie de soldați îmbrăcați în uniforma tradițională de gală mărșăluiesc prin centrul Londrei. Tradiția dublei celebrări a fost instaurată de regele George al II-lea, în 1748, pentru a putea beneficia de condiții meteo mai blânde. Evenimentul din 13 iunie 2020 a fost anulat, în contextul pandemiei de COVID-19. Programat pentru data de 12 iunie 2021, evenimentul a fost din nou anulat, în urma decesului ducelui de Edinburgh. Data oficială a aniversării reginei este și ziua națională a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Prințesa Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, fiind primul copil al prințului Albert – duce de York (viitorul rege George al VI-lea), cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary – și a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York (Regina-Mamă). A fost botezată la Palatul Buckingham, la 29 mai 1926. Lilibet, după cum era strigată de membrii familiei sale, și-a petrecut primii ani de viață în reședința londoneză din Piccadilly 145, aparținând părinților săi, și la White Lodge în Richmond Park. A copilărit în casele de la țară ale bunicilor săi paterni și materni. În 1930, s-a născut sora sa, prințesa Margaret Rose (care a murit la 9 februarie 2002).

Prințesele au studiat acasă, asemenea altor fete ce proveneau din familii înstărite. Au luat lecții de franceză, matematică, istorie, dar și lecții de dans, muzică și artă, echitație și înot. Odată cu urcarea pe tron a tatălui său, prințesa Elisabeta a început să studieze istoria și dreptul constituțional, pregătindu-se pentru o viitoare domnie, potrivit biografiei publicate pe site-ul royal.gov.uk.

Soarta prințesei Elisabeta s-a schimbat în întregime odată cu decesul bunicului său, suveranul George al V-lea, la 20 ianuarie 1936. Regele Edward al VIII-lea a abdicat în decembrie 1936, tronul revenindu-i ducelui Albert de York, primul în linia de succesiune, tatăl prințesei, care a devenit regele George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prințesa Elisabeta a devenit moștenitoare a tronului, luând titlul Alteța Sa Regală Prințesa Elisabeta. Ceremonia de încoronare a avut loc în 1937.

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a determinat mutarea prințeselor, pentru siguranța lor, la Castelul Windsor, unde au stat aproape întreaga perioadă. De aici, prințesa în vârstă de doar 14 ani a rostit faimosul său discurs transmis la radio, prin care îi susținea pe copiii din Marea Britanie care fuseseră evacuați din locuințele și familiile lor: „În cele din urmă totul va fi bine; căci Dumnezeu va avea grijă de noi și ne va da victorie și pace”.

În curând, prințesa a început să își asume și alte atribuții publice. Numită de tatăl său, regele George al VI-lea, „colonel-in-chief” al Gărzii de Grenadieri, Elisabeta a avut prima sa apariție publică în 1942, când a inspectat trupele. De asemenea, a început să-și însoțească părinții în vizitele oficiale pe care aceștia le efectuau în țară. Prințesa s-a alăturat, în 1945, Serviciului Teritorial Auxiliar pentru a ajuta în efortul de război. A învățat și s-a calificat alături de alte femei, devenind șofer de camion militar, dar și mecanic. Munca sa de voluntariat a durat doar câteva luni, dar i-a arătat prințesei o lume diferită față de cea regală.

La 9 iulie 1947, era anunțată logodna prințesei Elisabeta și a prințului Philip Mountbatten, fiul prințului Andrew al Greciei. Cei doi se cunoscuseră cu 13 ani în urmă, la nunta verișoarei prințului Philip, prințesa Marina a Greciei cu ducele de Kent, unchi al prințesei Elisabeta. Căsătoria a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey din Londra. Prințul Philip, care a efectuat serviciul militar în Marina Britanică, a devenit, în urma căsătoriei, duce de Edinburgh. Cuplul regal a avut patru copii: prințul Charles de Wales, moștenitorul tronului (14 noiembrie 1948), prințesa Anne (1950), prințul Andrew (1960) și prințul Edward (1964).

Prințesa Elisabeta a efectuat vizite oficiale alături de ducele de Edinburgh în Franța și în Grecia, iar în toamna anului 1951 cei doi au vizitat Canada. Prințesa a vizitat, de asemenea, Malta, de mai multe ori, în timp ce prințul Philip se afla staționat pentru îndatoriri în cadrul marinei.

Starea de sănătate a regelui George al VI-lea s-a deteriorat în această perioadă, prințesa Elisabeta și soțul său preluând o serie de îndatoriri regale. În 1952 au plecat într-o călătorie în Australia și Noua Zeelandă, cu o escală în Kenya. Aici, la 6 februarie 1952, prințesa Elisabeta a primit vestea morții tatălui său. Tânăra prințesă, în vârstă de 25 de ani, a devenit regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, ceremonia fiind condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio, însă, pentru prima oară, a fost transmisă și la televizor în întreaga lume.

Regatul Unit era, în acel moment, un imperiu impresionant, format din dominioane și posesiuni. În anii 1950 și 1960, multe dintre acestea și-au declarat independența, Imperiul Britanic devenind „Commonwealth of Nations”. În 1953, Regina și soțul său au plecat într-un turneu care a durat șase luni, în care au vizitat 13 țări. A devenit primul monarh care a vizitat Australia și Noua Zeelandă. În 1965 a vizitat oficial, pentru prima dată, Germania. În 1973, a participat la Conferința Commonwealth-ului de la Ottawa, Canada și, în 1976, a călătorit în Statele Unite ale Americii. În același an a deschis Jocurile Olimpice de Vară din Canada. În 1979, suverana a călătorit în Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Oman, o vizită care a atras atenția și respectul la nivel internațional. Regina Elisabeta a II-a a întreprins, în 2011, o vizită istorică în Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911.

Ceremonii impresionante, care au cuprins și numeroase vizite în străinătate, au fost organizate în 1977, cu prilejul Jubileului de Argint, marcând 25 de ani de domnie ai Reginei. În 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur, în 2012 Jubileul de Diamant și în 2017 Jubileul de Safir, eveniment ce a marcat împlinirea a 65 de ani de la urcarea pe tronul Marii Britanii. La 9 septembrie 2015 Elisabeta a II-a a devenit monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depășind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901).

Monarh activ și susținător al îndatoririlor regale, de la cele oficiale statale la cele filantropice, regina Elisabeta a II-a a adus în centrul atenției, prin acțiunile sale, afirmarea identității naționale și unitatea, continuitatea, dar și stabilitatea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Regina este comandantul suprem al forțelor armate și guvernatorul suprem al Bisericii Angliei, îl desemnează pe primul ministru, pe ceilalți miniștri, pe arhiepiscopi și episcopi. Regina este sursa onorurilor, conferind medalii și ordine. Regina a avut sub patronajul său peste 600 organizații caritabile sau cu scop educativ și social, 400 dintre acestea fiind înființate în 1952.

În ultimii ani, regina și-a limitat programul de vizite peste hotare, dar a continuat să primească la Palatul Buckingham înalți oaspeți din străinătate. Totodată, și-a redus implicarea în activitățile organizațiilor și instituțiilor de caritate, academice și sportive și a transferat numeroase îndatoriri regale și patronaje prințului Charles, moștenitorul tronului, fiului său William și altor oficiali regali. Ea îndeplinește în continuare îndatoriri regale simbolice, precum deschiderea sesiunii Parlamentului britanic.

În 2020, în contextul pandemiei de coronavirus, regina Elisabeta a II-a și prințul Philip au părăsit Palatul Buckingham și s-au mutat la Castelul Windsor, reședința regală situată la vest de Londra. O serie de angajamente publice ale reginei au fost anulate. Prima apariție publică a reginei, în 2021, a avut loc la 31 martie, la un eveniment ce a marcat centenarul Royal Australian Air Force și care a fost organizat la CWGC Air Forces Memorial din Surrey, un monument situat la mică distanță de Castelul Windsor.

Pe fondul mai multor probleme de sănătate, la 9 aprilie 2021, soțul său, prințul consort Philip a încetat din viață la vârsta de 99 de ani. Regina a decretat opt zile de doliu național. Funeraliile au avut loc la 17 aprilie, ducele de Edinburgh fiind înmormântat la Capela St. George de la Castelul Windsor. Prințul Philip s-a retras din viața publică la 2 august 2017, după un parcurs de 65 de ani, în cursul căruia a onorat în total 22.219 angajamente individuale, a efectuat 637 de vizite oficiale în străinătate și a rostit aproape 5.500 de discursuri. La 20 noiembrie 2017, regina Elisabeta a II-a și prințul Philip au devenit primul cuplu din istoria monarhiei britanice care și-a celebrat nunta de platină, eveniment care a fost marcat de clopotele catedralei Westminster.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut