Prostul de consum

Prostul iese din nou la vedere, doar-doar întâlnește vreun alt prost, și împreună, după ce fac covor de coji de semințe, pe lângă banca pe care stau, să ajungă la o concluzie, atât de dragă multora: „ …aveam o țară mândră și bogată și nu aveam nevoie de nimic din afară!”

Așa este, dragă tovarășe, mai ales bogată: timp de 5 ani, 16 sovrom-uri au golit de conținut munții acestei țări, au dus în peste 50.000 de vagoane grâul, porumbul, utilaje din fabrici, iar în vremea când cei ca tine, învățau limba rusă cântând, în semn de dragoste și de prietenie, în gulaguri mai erau peste 30.000 de ostași români, prizonieri, unii duși și după 23 Augustul mincinos, și după încheierea războiului, din care s-au întors doar 6300. Și câți or fi pierit în staligradurile colectivizării, la Canal, în închisori, deportați în pustia Barăganului? Numai 80.000! Ăsta a fost comunismul în care s-au lăfăit părinții tăi, oameni muncitori și neobișnuit de tăcuți. De ce tăceau? De teamă? Nooo!