Prințul Philip, figura centrală morocănoasă a monarhiei britanice

Prințul Philip, consortul care a ajutat-o pe regina Elisabeta să modernizeze monarhia britanică, a fost un ofițer de marină care se exprima fără menajamente și ar putea fi ținut minte cel mai bine ca fiind figura publică morocănoasă, scrie vineri agenția Reuters, citată de AGERPRES, după ce soțul suveranei Regatului Unit a decedat la vârsta de 99 de ani.

Franc și irascibil, Philip a trăit în umbra celei cu care s-a căsătorit în 1947 la abația Westminster, mergând întotdeauna la un pas în urma ei la mii de ceremonii publice în timpul celei mai îndelungate domnii din istoria britanică.

Deși nu avea un rol oficial, Philip, duce de Edinburgh, a fost una din cele mai influente personalități din familia regală timp de peste șapte decenii. A fost de multe ori criticat pentru comportament și pentru remarcile uneori nepoliticoase. Prietenii spun însă că, în calitate de cel mai apropiat confident al reginei, a contribuit la rolul monarhiei cu spiritul său, cu o inteligență nerăbdătoare și o energie inepuizabilă. „A fost pur și simplu forța și sprijinul meu în toți acești ani”, a destăinuit chiar Elisabeta, într-un omagiu personal neobișnuit adus soțului ei în 1997, la 50 de ani de căsătorie. „Eu și întreaga sa familie și țara aceasta și multe altele îi datorăm mai mult decât va pretinde vreodată sau decât vom ști vreodată”, a spus regina.

Dacă a nutrit vreo frustrare pentru viața ca prinț consort, Philip nu a lăsat niciodată să se vadă în public. Născut într-o epocă de respect pentru monarhie, el a ajutat-o pe Elisabeta să facă față revoluțiilor politice și sociale din secolul 20 pentru a făuri o monarhie adaptată vremurilor noi.

Confruntat adesea cu o curte foarte tradiționalistă, prințul a reformat palatul și a încercat să folosească forța tot mai mare a televiziunii pentru a proiecta influența regală. A insistat să se transmită în direct la TV ceremonia de încoronare a Elisabetei, în 1953, iar în culise a eliminat comportamentul depășit de la palat, considerându-l prea împovărător. A fost primul membru al familiei regale care a acordat un interviu televizat.

Mai târziu, Philip a fost criticat pentru că a împiedicat adaptarea monarhiei la condițiile actuale, iar detractorii săi l-au considerat parțial răspunzător de insuccesul copiilor săi la întemeierea unor familii fericite. Dintre cei patru – Charles, prinț de Wales, moștenitor al tronului, născut în 1948, Anne (1950), Andrew (1960) și Edward (1964) – trei au divorțat.

Pentru regină, însă, prințul a fost un soț care a susținut-o și – spun cei de la curte – era singurul care a tratat-o ca pe o ființă omenească. Deși au existat zvonuri despre infidelități ale lui Philip, mariajul lor a rezistat, iar la bătrânețe erau vizibile afecțiunea și respectul reciproc. În noiembrie 2017, cei doi au aniversat 70 de ani de căsătorie. Cu toate acestea, Philip, fiul prințului în exil Andrew al Greciei, văr de-al treilea al Elisabetei ca descendent al stră-stră-străbunicii acesteia, regina Victoria, nu a cucerit cu adevărat niciodată inimile multor britanici. Elisabeta era suverană, dar în problemele personale, capul familiei era Philip și el a fost învinovățit în primul rând de divorțurile prinților Anne, Andrew și Charles. Cei care urmăreau monarhia l-au considerat un tată hotărât, dominator și rece, în special față de fii.

La moartea prințesei Diana, prima soție a lui Charles, în 1997, popularitatea casei regale Windsor s-a prăbușit, iar Philip a fost învinovățit de contribuție la anacronismul monarhiei. După un deceniu, prințul a trăit momentul jenant în care Mohamed al-Fayed, fostul proprietar al magazinului londonez de lux Harrods, iubitul Dianei, l-a acuzat că a ordonat moartea acesteia. Un juriu a respins acuzațiile din lipsa oricăror dovezi, dar episodul a ilustrat sentimentele confuze ale națiunii față de Philip.

Înainte de anii 1990, când tabloidele și-au concentrat atenția asupra generației următoare, Philip a fost cel mai controversat membru al familiei regale. A fost atacat pentru opiniile sale pe orice temă, de la energia atomică la protecția mediului. A fost numit ipocrit pentru că, în timp ce prezida Fondul Mondial pentru Natură (World Wide Fund for Nature, WWF), practica sporturi sângeroase ca vânătoarea de fazani.

„Cred că există o diferență între preocuparea pentru conservarea naturii și îmbrățișatul iepurilor”, a declarat prințul pentru BBC. Astfel de comentarii atrăgeau cel mai mult atenția. O remarcă despre „ochii oblici” în timpul unei vizite în China în anii 1980 a ajuns simbolică pentru manierele sale adesea neglijente, în contrast cu rezerva reginei.

Cei care îl cunoșteau spuneau că este spiritual într-un mod urban, devotat familiei, iubitor de sport și dedicat îndatoririlor de membru al familiei regale. Fiind el însuși descendent al unei astfel de familii care și-a pierdut tronul, știa că monarhiile se prăbușesc dacă nu mai sunt respectate de popor. Într-o vizită în Canada, a declarat că „dacă în orice moment poporul simte că monarhia nu mai are niciun rol, atunci, pentru numele lui Dumnezeu, să terminăm cu asta în termeni amiabili”.

În anii 1950, a fost nevoie de dezmințiri ferme ale zvonurilor despre legături extraconjugale și distanțarea prințului de regină. Într-o biografie a Elisabetei, Robert Hardman a afirmat că în timpul unui turneu regal în Australia, în 1954, o echipă de filmare a asistat la o scenă în care Philip a ieșit în fugă dintr-o cabană, cu o pereche de pantofi și o rachetă de tenis aruncate după el. Filmul a fost distrus, iar ulterior – susține Hardman – regina s-a adresat personal echipei, cerând scuze „pentru acel mic interludiu” și adăugând „dar, așa cum știți, se întâmplă în orice căsnicie”.

După câteva decenii, prințul Harry, unul din nepoții cuplului regal, declara că regina este dependentă de Philip: „Personal, nu cred că s-ar descurca fără el”.

Prințul Philip a renunțat însă treptat la îndatoririle regale, pe măsură ce sănătatea i s-a șubrezit în ultimii ani.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut