Primarul comunei Râșca, Alin Abrudan: Sunt mândru de oamenii de la noi din comună

În comuna numită „Țara Cartofului”, actualul primar, ing. Alin  Florin Abrudan, este printre primii agricultori (dacă nu chiar primul!) care au renunțat la cultivarea cartofilor pentru a se dedica cultivării a… altceva. De ani buni, deja, zmeura de Râșca și, mai cu seamă aronia de Râșca au adus un plus de prestigiu nu doar primului cultivator, devenit exemplu de succes pentru producătorii din România, ci întregii comune, mulți „molipsindu-se” de hobby-ul acestuia și dezvoltând noi afaceri.

De altfel, Râșca este comuna oamenilor harnici și comuna în care turistul, aflat în trecere, va găsi oricând, la fiecare poartă, ceva bun de dus acasă: cartofi, morcovi, ceapă, mere, zmeură, afine, dulcețuri, siropuri de tot felul, lapte, ouă, smântână ș.a. Primarul are dreptate să laude localnicii și nu să se laude pe sine, fiindcă oamenii aceștia, majoritatea de peste 60 de ani, sunt exemple de tenacitate și modele de hărnicie, de urmat, pentru generația sa și pentru generațiile următoare.

Dar, ca orice comună din Apuseni, frecventată de politicieni doar în campaniile electorale (eventual!), comuna Râșca se confruntă cu o seamă de probleme despre care primarul Alin Florin Abrudan vorbește nu doar cu curaj, ci cu toată responsabilitatea cuiva ales să reprezinte interesele comunității din care face parte.

– Ce v-a determinat sau ce v-a motivat să candidați, în 2020, pentru funcția de primar al comunei Râșca?

– Primul lucru care m-a determinat să candidez a fost faptul că iubesc comuna Râșca. Am văzut că nu s-a făcut mare lucru pentru comună, până anul trecut a fost singura din județul Cluj care n-a absorbit nici un euro din fonduri europene, nu s-a făcut nici un proiect. Mă durea sufletul să văd cum arată Râșca față de alte comune din jur. Și… am încercat. Cetățenii au avut încredere în mine și… am ajuns primar.

– Cu ce probleme ați găsit comuna, în momentul în care v-ați preluat funcția?

– Problemele comunei sunt foarte multe. Infrastructura e la pământ – drumurile, ulițele comunale, rețeaua publică de apă, care acoperă foarte puțin din suprafața comunei.

– Primele probleme cu care v-ați confruntat în primărie…?

– Jumătate din personalul primăriei, cu vechime în primărie, nu știau să pornească un calculator, când am venit eu. Timpul de așteptare pentru rezolvarea unei cereri era de… zile, acum o cerere se rezolvă în 30 de minute. Sigur, depinde de gravitatea și de nivelul solicitării pe care ne-o adresează cetățeanul, dar încercăm să fim cât mai aproape de cetățean și să rezolvăm cât mai repede problemele sau solicitările care ne sunt adresate, să nu-i purtăm pe oameni pe drumuri. Ne mai pregătim, mai calificăm din personal, să fim și să arătăm a primărie model.

„Vrem să ajutăm mai mult tinerii”

 – Câți locuitori are comuna, în prezent?

– 1407, după ultima comunicare a Serviciului de Evidența Populației. 50% din populația comunei, însă, are peste 65 de ani, e o populație îmbătrânită. Tinerii au plecat din lipsa unor oportunități în comună, nu au avut la ce să rămână aici, doar pensionarii au rămas. N-au fost sprijiniți și nu li s-a oferit nici consultanță, tinerilor, în realizarea unor proiecte. Șanse au avut, finanțări au fost, dar poate și din lipsa de informare și lipsa sprijinului din partea autorităților locale nu au accesat fonduri europene. Vrem să se schimbe treaba asta, acum, cu noua sesiune de finanțare 2021 – 2027. Vrem să ajutăm mai mult tinerii, să-i convingem să se întoarcă acasă. Acum, pentru instalarea tinerilor fermieri, suma ce poate fi accesată ajunge până la 70.000 de euro, pentru activități agricole. Tinerii, dacă se întorc la țară, așa se consideră, că e „instalare”. Deci, vine și începe o activitate agricolă, preia de la părinți, de la vecini, exploatația agricolă și poate să acceseze până la 70.000 de euro. De asemenea, sunt foarte multe posibilități de accesare de fonduri pe activități non-agricole în mediul rural. Chiar avem aici, la Pleș, un atelier de pictură. 50.000 de euro pentru un atelier de pictură în mediul rural! Orice nu are legătură cu agricultura în mediul rural e destul de bine finanțat și fondurile se obțin destul de ușor. Din păcate, tinerii de la sate sunt mai reticenți, ei au crescut cu… vaca, cu cultura cartofului, le e greu să încerce să înceapă cu altceva, cu un service auto, cu un atelier de tâmplărie sau cu orice altceva care nu are legătură cu creșterea vitelor și cu agricultura.

– Spuneați de un atelier de pictură, la Râșca…

– Atelierul, care acum este în curs de realizare, este al unei persoane care și-a stabilit aici domiciliul. A vrut să profite de faptul că se dau fonduri pentru mediul rural, a știut că dacă vrea să facă acest atelier în Cluj, nu o să-l poată face și n-o să obțină niciodată 50.000 de euro ca să facă un atelier de pictură la Cluj. Și-a stabilit domiciliul la Râșca, a accesat pe măsura asta de activități non-agricole în mediul rural, a primit 50.000 de euro și face un atelier de pictură aici, la Pleș.

Vedeți, noi stăm mai prost la capitolul promovare. Am avut parte numai de „promovare” negativă, dacă pot să spun așa. Încercăm acum, vrem să facem ca zona, printr-o hotărâre de guvern, să fie declarată zonă turistică de interes local. Asta ar însemna și un punctaj în plus, în ideea că, în perspectivă, o să se acorde fonduri pentru turism.

În prezent, locuitorii comunei se mai lovesc de o problemă, la capitolul fond funciar: intabularea terenurilor. Și la capitolul ăsta suntem ultima comună din Cluj. Doar undeva la 20% din suprafața comunei este intabulată și există CF-uri.

– Ați avut litigii cu alte comune, pentru terenuri?

– Nu. Cu Călățele, la stabilirea limitelor, au fost mici probleme, dar s-au rezolvat. Cu Belișul urmează, pentru că se lucrează la planul urbanistic general și urmează să reglementăm limita, fiindcă e un pic… ciudată situația. Adică, limita comunei Râșca  așa s-a făcut încât include și câteva case din satul Beliș, fără nici o logică, fără nici o noimă. Nu știu cum și de ce s-a trasat așa, înainte.

– Case din satul Beliș figurează ca fiind pe teritoriul comunei Râșca?

– Da.

– Cele din Ciunca?

– Dacă ar fi din Ciunca nici n-ar fi chiar așa o problemă, dar sunt case chiar la intrarea în Beliș, pe partea stângă, limita ajunge până acolo! Planul urbanistic e tare ciudat, n-are nici o logică.

„N-am pierdut «bătălia cartofului», nu ne dăm bătuți!”

– Prin ce se particularizează comuna Râșca de alte comune din zonă?

– E o zonă frumoasă, cu climă mai blândă decât la Beliș. Este o zonă turistică aparte, fiind situată, administrativ, între lacurile Beliș și Tarnița. Drumul județean care face legătura între Cluj și Beliș trece prin centrul comunei. Și, dacă e să mai adaug ceva, m-aș referi la ocupația cetățenilor.

–  Comuna era renumită, înainte de 1989, pentru cartoful de Râșca, fiind unul dintre cei mai mari furnizori de cartofi din județ, și nu numai. A rămas cultivarea cartofului ocupația principală a râșcanilor?

– A rămas ocupația, numai că nu prea mai are cine se ocupa de cultura cartofului, întrucât suprafețele care sunt cultivate acum sunt cultivate de pensionari, deoarece tinerii au plecat. Noi sperăm să-i aducem înapoi, să-i convingem să acceseze fonduri europene și să dezvolte și să continue cultivarea cartofului. Suprafețele s-au redus, față de anii 90 suntem undeva la 30% din suprafața cultivată.

– Să înțeleg că Râșca a pierdut bătălia cartofului?

– N-am pierdut-o, nu ne lăsăm, nu ne dăm bătuți, dar e foarte greu, pentru că subvențiile la cartofi la noi în țară, în general, sunt mult prea mici. Nu prea putem face față concurenței cartofilor, ca preț, cu Polonia sau cu ce vine din alte țări, unde subvențiile pentru agricultură sunt mult mai mari.

„Aronia e dragostea noastră”

 – Dacă inițial Râșca era cunoscută și renumită pentru cultura cartofului, dvs ați făcut-o renumită și prin cultivarea unor fructe de pădure (acum „de grădină” sau „de cultură”) – zmeură, afine, coacăze, după care ați venit și cu aronia, de care nici nu se știa, la noi, că există.

– Eu am început asta ca un hobby și din necesitatea de a asigura fructe proaspete pentru familie. Încet, încet, hobby-ul  a devenit o afacere. La ora actuală pot să spun că suntem printre cei mai mari producători de plante de aronia din țară. Pe lângă aronia mai producem plante de coacăz negru, coacăz roșu, zmeură, agriș, afin. Cam tot ce ține de arbuști de felul ăsta, producem. Aronia e dragostea noastră.

– De unde a apărut ideea cu aronia?

– Căutând pe internet informații despre plante, despre fructe cu un nivel cât mai mare de antioxidanți, din State, din Europa de Vest, am dat și de aronia. Apoi am obținut niște plante, am început să le înmulțim noi și, încet, ne-am extins.

– Ați fost primii, în România, care ați cultivat aronia?

– Nu știu dacă primii care am cultivat, poate că, întâmplător, într-o grădină, vor fi avut și alții. Nu știu dacă am fost primii, dar suntem primii, azi, la numărul de plante cultivate și la calitate. Dăm garanție de sută la sută la prindere, la plantele de aronia. În aronia, eu zic că suntem fără concurență.

– Mai are vreme primarul de agricultură?

– Nu. Nu. De când am intrat în primărie, afacerea e în cădere. A rămas să se ocupe nevastă-mea. Ea se ocupa inițial de partea financiară, de facturi, de tot ce ține de contabilitate și acum, dintr-odată, s-a trezit și cu problemele legate de cultură, de sere, în brațe.

– Am remarcat că ați molipsit și alți râșcani în cultivarea unor astfel de plante. Am văzut, vara, la porți, expuse spre vânzare, zmeură, afine, căpșuni…

– Un băiat foarte drag mie,  Cristi  Gherle, care stă aici, pe Valea Fericirii, a început, cu câteva plante cumpărate de la noi, să cultive zmeură. Se săturase de cultura cartofului. Un băiat foarte muncitor. A cultivat, s-a extins, a accesat apoi un start-up pentru tineri fermieri și a început să producă sucuri de fructe. Fructy deja e un brand înregistrat la OSIM, în pub-urile și restaurantele de elită din Cluj se vând numai sucurile lui, sucuri din fructe de la Râșca, naturale sută la sută, bio. Are o cerere foarte mare, nu face față, la cât reușește el să producă, sucuri. A făcut și dulcețuri, dar la sucuri e specialist.

– Ce se cultivă acum mai mult, la Râșca, în afară de cartofi?

– Morcovi, pătrunjel, ceapă. Cineva, un om foarte harnic, a încercat aici, pe deal, la Pleș, la 1.100 metri altitudine, și a reușit să producă roșii, ardei, și-i produce de la zero, el își face răsadurile, în serele lui. Sunt tinerii care au rămas și care sunt exemple în satul ăsta, prin ce au făcut, și mă mândresc cu ei.

– Numai cu ei mă mândriți? Cu cei bătrâni, nu?

– O, ba da, cu cei care sunt bătrâni și nu se lasă! Sunt de apreciat că stau aici și muncesc, n-au plecat la oraș!

– În ce măsură se păstrează tradițiile la Râșca?

– Se păstrează! Sper să le putem și promova! Avem un om deosebit la noi în sat, Vâtcă Ioan, fostul director de la școală, profesor de Limba română, cel care a și editat Monografia comunei Râșca. Îl avem și pe învățătorul Ioan Petre, ceterașul nostru care a fost dascăl la școală, acum pensionar, și pe soția acestuia, doamna Elena Petre, educatoare, care pe toate planurile au încercat să păstreze și să promoveze tradițiile, Din păcate, n-au fost susținuți de Primărie cât ar fi trebuit. Au multe colaborări cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, au făcut tot felul de filmări, cu feciorii satului, tradiții populare – la coasă, la clacă. S-au implicat și s-au străduit foarte mult să păstreze vii tradițiile și să le promoveze, doar că n-au fost sprijiniți, până acum.

De la 594, la doar 57 de copii în școlile comunei

 – Care e situația școlilor, la Râșca?

– În 1990, imediat după Revoluție, erau, în școlile din comuna Râșca, 594 de copii. Acum, în toate școlile din comună – Școala Generală Râșca și Școala Gimnazială Pleș – avem 57 de copii! Deci, de la 594, la 57 de copii! O parte din copiii noștri, de la Râșca de Sus, merg la școală la Beliș și noi aducem la noi la școală câțiva copii de la Dângău. Dar suntem la nivelul a 60 de copii – grădiniță, clasa a VIII-a, în total.

– Cât de dotate sunt școlile?

– Nivelul de dotare e destul de bun. Încercăm să mai obținem finanțare pentru tablete, laptopuri, table interactive. Problema e că sunt școlile vechi, de când erau 600 de copii. Avem o școală, aici la centrul de comună, construită în anii 80, care are aproape 1500 de mp și care se dărâmă. Financiar, noi singuri n-o putem reabilita. Vă dați seama că ne-ar costa, ca să o aducem la standard, o sumă fabuloasă, pe care nu ne-o putem permite. Încercăm, să vedem dacă putem face un parteneriat cu cineva sau să accesăm fonduri, pentru că e păcat să o lăsăm în paragină.

– În privința asistenței medicale, cum stați?

– Avem un medic care vine aproape zilnic de la Cluj, avem cabinet medical. Intenționăm să reabilităm și dispensarul uman vechi, care se găsește în Valea Fericirii. În momentul de față dispensarul își desfășoară activitatea aici, în centru, unde e mai ușor și pentru localnici, ca și acces.

– Cu ce își încălzesc oamenii locuințele?

– Cu lemne. În general, sunt lemne de pe proprietăți, de pe fânețele localnicilor. Aici fiecare cetățean are un pic de fâneață, de pășune împădurită. Restul, care nu au, primesc din pădurea Primăriei.

– Asistați social aveți?

– Avem. Nu sunt mulți, doar 22 de cetățeni, din care apți de muncă în folosul comunității -13.

 Salubritatea, piscinele și „străinașii”

– Care e problema care considerați că e cea mai arzătoare, în momentul de față, în comună?

– Salubritatea. Avem un contract cu o firmă care transporta gunoiul menajer la Oradea. Ne costa undeva la 3.500 de lei o cursă. Am înțeles că, de la nivelul conducerii județului, nu i-au mai dat voie să-l transporte la Oradea și o obligă să-l transporte la Cluj. Ideea este că de la 3.500 de lei o cursă, la Oradea, la Cluj ne costă 7.500. Deci, dublu și ceva. La Cluj nu prea ne mai lasă să adunăm selectiv. Adică, degeaba îl adunăm selectiv, aici, că ei duc tot în același loc, nu mai e cum era la Oradea, că dacă aduni selectiv, pentru plasticuri nu plătești nimic, pentru aluminiu nimic, plătești doar exact gunoiul menajer neselectat. Aici, la Cluj, plătești tot la același preț și plătești dublu față de Oradea.

La nivelul comunei ne costă 7.500. În 52 de săptămâni, vă dați seama, ajunge la aproape 400.000 de lei salubritatea, în condițiile în care noi colectăm de la cetățeni, de la localnici, undeva la 50.000, iar restul, până la 390.00 de lei, îi punem din bugetul Primăriei! Iar asta, pentru noi e o apăsare foarte mare.

Tot legat de salubritate, mai este o problemă pe care o întâlnim, la plata taxei de către, cum le spunem noi, „străinași”, adică de către cei care au case, cabane cumpărate sau construite pe teritoriul comunei Râșca. Refuză să plătească taxa de salubritate, vin cu tot felul de motivații, că nu stau în casa respectivă sau la cabana respectivă. Dar, la un sfârșit de săptămână, la o cabană se face mai mult gunoi menajer decât la un localnic simplu într-o săptămână întreagă, pentru că acolo se țin chefuri, vin prieteni. Dar ei spun că nu locuiesc aici și nu vor să plătească taxa de salubritate. Cu localnicii n-avem probleme, ei își plătesc taxele, sunt conștiincioși, cu bun simț, n-am cu ei nici o treabă. Cei care au case de vacanță, cabane, în procent mare refuză să plătească sau cer diminuare a taxelor, pe motiv că nu locuiesc aici. Fac orice ca să plătească cât mai puțin, dar în schimb, pe cealaltă parte, în aceeași zi când vin să facă cerere pentru reducerea taxei, vin și-mi spun. „Nu am bec pe stâlp, la iluminat public”, „Vreau iluminat public care să meargă toată noaptea”, „Am nevoie să-mi reparați drumul spre cabană”. Deci, ei nu oferă nimic comunei care i-a acceptat și i-a adoptat, dar au solicitări și reclamații tot timpul. Sunt veșnic nemulțumiți. Nu generalizez, dar să știți că e un procent destul de mare al celor cu locuințe, pensiuni, case de vacanță, care nu au buletin de Râșca. Pentru orice îi deranjează fac petiții, sesizări. Îi deranjează dacă aruncă cineva un flacon pe marginea drumului, dar ei nu plătesc taxa de salubritate. Sunt dezamăgit, mai ales că, în general sunt oameni potenți financiar, dacă și-au permis cabane inclusiv pe malul lacului, și au surse de venit mult mai mari decât localnicii aceștia care trăiesc dintr-o pensie poate de 600 de lei, dar care își plătesc, fără să comenteze, gunoiul menajer. În plus, ce mă mai deranjează, ca primar, este atitudinea față de localnici, inclusiv față de angajații primăriei, aroganța de care dau dovadă. Noi suntem o comunitate, am trăit dintotdeauna în liniște, în înțelegere. Îi cunosc pe oamenii de aici, sunt oameni cu bun simț, acceptă și înghit poate prea multă… nesimțire.

– Apropo de casele de vacanță și de cabane: pe partea turistică, cum stă comuna?

– Sunt case de vacanță, sunt pensiuni, se închiriază – o parte declarat, o parte nu. Certificate, adică înregistrate la Ministerul Turismului, avem numai 5. Noi încercăm să convingem localnicii să intre în legalitate, cazarea să o facă în mod legal.

Problema e că multe pensiuni și-au amenajat piscine și la capitolul rețea de apă stăm destul de slab. O piscină din asta consumă apa la 20 de familii de localnici și de aici, tot timpul, mai ales vara, apar tensiuni pe motiv că, „știți, noi nu avem apă pe dealul ăsta, că acolo jos îi domnul ăla cu pensiunea și piscina și când dă drumul și-și umple piscina ne lasă fără apă”. Încet, începem să montăm apometre. Până acum apa e gratis, la Râșca, dar trebuie să luăm măsuri și celor care au pensiuni și consumă pentru piscine și altele, să le luăm o taxă. Acum, fiind gratis, nu fac economie, folosesc apa cum vor și nu le pasă de ceilalți.

– Obiective turistice, în comună…?

– Lacul Beliș, lacul Tarnița, Fântâna Sălănducului…

Cum se realizează aprovizionarea cu alimente, în comuna Râșca?

– Avem magazine în centrul comunei și aproape în fiecare sat. Deficitare, sub aspectul alimentării cu strictul necesar, sunt satele Lăpuștești, Cristești și Mărcești, în care, datorită numărului mic de locuitori, nu am găsit pe nimeni să deschidă un magazin alimentar.

Când e să meargă să-și facă provizii pe termen lung, unde se duc râșcanii?

– La Huedin. Marțea se duc la piață. În cursul săptămânii vin la magazinul din centrul comunei. Unii se duc la Cluj. Huedinul, însă, e mai aproape. Merg pe varianta Mănăstireni – Văleni – Călata, care e cea mai scurtă rută. Pe la Beliș nu se duc decât cei din Pleș. Ruta veche practicată e Mănăstireni – Dealu Panicului – Izvorul Crișului – Șaula – Huedin.

Drumul județean Beliș – Râșca – Dângău – Căpuș – ”suprasolicitat și prea îngust”

 – Drumul județean care trece prin Râșca și care leagă Belișul de Căpuș era, inițial, „Drumul cartofilor”. De o vreme a devenit drum turistic, fiind extrem de circulat, mai ales vara și mai cu seamă la sfârșit de săptămână. Fiind un drum foarte, foarte îngust și cu multe pante și serpentine, în ce măsură mai face față solicitărilor?

– Nu prea mai face față. Ar fi bine să fie lărgit un pic. Circulația este intensă, fiind zonă turistică. Iarna, turiștii vin la pârtia de la Mărișel și aleg drumul cel mai scurt, care să treacă și prin Beliș, vara vin spre lacul de la Fântânele. Apoi, drumul face legătura cu DN1 spre județul Alba… Duminica, oamenii vin la piață la Beliș, vin la mănăstirile de la Râșca sau de la Mărișel… Drumul e suprasolicitat și e prea îngust și pe porțiunea de Râșca și pe porțiunea de pe Valea Agârbiciului, unde și vizibilitatea e redusă.

– Am remarcat, nu o dată, că vegetația de pe marginea drumului nu e curățată, dar… cui îi pasă…?

– Să încerci, duminica după amiază, să vii din Cluj spre Râșca, e o adevărată provocare. Atunci toată lumea coboară de la cabane, pensiuni, se întorc spre Cluj, e o adevărată nebunie să vii din sensul opus.

– Există autobuze care să facă legătura între Râșca și Cluj sau Râșca – Huedin?

– Nu. Nici nu au fost solicitări. În afară de cadrele didactice de la Școala Generală, care fac naveta, nu ar fi solicitări pentru o cursă zilnică Râșca-Huedin sau Râșca-Cluj. Singura zi când ar avea nevoie cetățenii, în grup mai mare, de o mașină, ar fi marțea, pentru piața de la Huedin, ocazie cu care ei își mai rezolvă și alte probleme pe care le au – o schimbare de buletin sau o vizită la medic. Ei marțea își rezolvă cam toate problemele, la Huedin.

– Preoți în comună, aveți?

-Da, avem un părinte stareț  la Mănăstirea Râșca Transilvană,  patru preoți în parohiile ortodoxe din comună și un pastor la Biserica Penticostală Dealu Mare.

– Dacă ar fi să caracterizați, în câteva cuvinte, locuitorii comunei Râșca, cum i-ați caracteriza?

– Harnici, muncitori, calmi, cu mult bun simț, câteodată chiar cu prea mult bun simț. Sunt mândru de oamenii de la noi din comună, să știți. Cunosc țara asta, cunosc și Vestul, am avut ocazia să ies, să văd, dar oameni ca la Râșca n-am întâlnit!

 „Faptul că am ajuns la PSD nu mi se datorează mie”

 – Ați fost membru PNL, ați trecut la PSD și ați candidat din partea acestui din urmă partid, pe listele căruia ați fost ales primar al comunei Râșca. În această postură, care este relația dvs cu conducerea Consiliului Județean Cluj și, în special, cu Alin Tișe?

– Eu am fost membru PNL dintotdeauna. Faptul că am ajuns la PSD nu mi se datorează mie. Înainte de alegeri, cei de la PNL, sau o parte dintre ei, de fapt, nu m-au vrut pe mine, au preferat pe altcineva.

– Așa cum s-a întâmplat și la Beliș…

– Exact. Și m-au dat la o parte. Am fost solicitat și primit de PSD și… am câștigat, din postura asta, alegerile. Până în prezent, cu Consiliul Județean Cluj pot să zic că n-am nici o relație. N-am simțit rea credință din partea lor, dar n-am simțit nici că vor să mă ajute. Deci, undeva, sunt ca apa sfințită, până acum. În schimb, cu Prefectura avem relații extraordinare. Și înainte, când a fost dl Abrudean, ne-au sprijinit, ne-au ajutat foarte mult, și acum, cu noul prefect, relațiile sunt excepționale.

Totuși, în relația cu Consiliul Județean Cluj am o senzație de ,,liniște înaintea furtunii”. Sunt probleme legate de banul public, din anii 2019-2020 sau mai vechi, care brusc s-au descoperit acum, după venirea mea. Nu vreau să intru acum în detalii, dar promit să revin cu amănunte referitoare la acest aspect, precum și la interesele politice și financiare din zonă și la modul dubios de gestionare a banului public în anii anteriori, pentru că material ar fi pentru multe articole de presă.

– Atmosfera în Consiliul Local care este?

– E bună. Nu avem tensiuni. O parte sunt consilierii vechi, care au mai lucrat în Consiliul Local și știu care sunt procedurile, iar o parte sunt noi, băieți tineri, foarte activi. Îmi sunt dragi, chiar dacă nu fac parte din partidul meu. Unul de care sunt mândru și nu e din partidul meu e chiar Cristi Gherle, cel pe care l-am pomenit cu sucurile Fructy. Se lucrează foarte bine cu acești tineri, sunt deschiși la orice noutăți.

„Țelul principal: să aducem tinerii înapoi în sat”

– Care vă sunt prioritățile imediate?

Reabilitarea școlilor. Suntem conștienți că în viitorul apropiat nu o să avem copii suficienți, încât să le putem redeschide, dar cel puțin să le asigurăm o stare de conservare, ca să se păstreze. Noi sperăm să avem, totuși, cândva, nevoie de ele.

Apoi, drumurile trebuie reabilitate. Avem niște zone foarte frumoase și e păcat că accesul e dificil. Problema e că din bugetul comunei nu putem suporta reabilitarea la standarde a ulițelor respective și atunci vom încerca să obținem o finanțare, în acest scop.

O altă prioritate este rezolvarea problemei salubrității, care ne apasă foarte tare. E aproape imposibil de suportat suma asta uriașă pe care trebuie să o acoperim din bugetul local. Dar țelul principal e să aducem tinerii înapoi în sat.

M. TRIPON

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut