Politicienii şi “imaginea”

ILIE CĂLIAN

Ia să vedem ce mai fac politicienii. Adică altceva decît vacanţa parlamentarilor, sărbătorile de iarnă şi sorcovelile de rigoare.
Deocamdată ştim cîteva lucruri clare: creşterea preţului încălzirii, a preţurilor energiei electrice, gazului şi motorinei, ceea ce va conduce la creşteri generale ale preţurilor, majorarea unor taxe, inclusiv a costurilor pentru îngrijirea sănătăţii, precum şi reducerea unor ajutoare sociale pentru unele categorii de oameni, care, ce-i drept, însumate nu reprezintă prea mult în ponderea voturilor din acest an. Desigur, toate acestea au fost făcute – ne-au asigurat preşedintele Băsescu şi liderii partidelor de guvernămînt (PDL, UDMR şi UNPR, cu sprijinul deputaţilor “minorităţilor naţionale altele decît cea maghiară”) – pentru a ne fi mai bine şi a ne asigura ieşirea din criză (prin adîncirea crizei din buzunarele noastre), pentru a îndeplini, deci, obiectivele moţiunii cu care Emil Boc a fost reales preşedinte al PDL.

Vă amintiţi numele acelei moţiuni? Se numea “România dreaptă, România puternică”. Evident, România de azi nu este nici “dreaptă”, nici “puternică”, dar asta nici nu are vreo importanţă pentru PDL. Este tot mai evident că, de doi ani încoace, nici PDL, nici Traian Băsescu nu mai dau doi bani pe “imagine” – pe ceea ce gîndeşte electoratul (rrromânii, cum ar zice Boc). Aşa se face că Boc îşi permite, în total dispreţ faţă de “imagine”, să împartă banii ţării după bunul său plac clientelei politice. Credeţi că, dacă i-ar chiar interesa ce spune electoratul, ar mai fi aruncat banii pe terenuri de sport cu instalaţii de “nocturnă” în sate unde nu e cine să joace fotbal, decît vreo trei-patru consilieri PDL, într-o “miuţă”?!

Dar ce face Opoziţia? Opoziţia încă n-a obsevat că Puterea nu mai dă nici doi bani pe “imagine” şi continuă să lovească Puterea la “imagine” – operaţiune deja inutilă. De fapt, de “imaginea” Puterii se ocupă practic mass-media. Aţi auzit de acţiuni iniţiate şi realizate efectiv de activiştii partidelor din USL – care să caute să lămurească electoratul asupra unor soluţii pe care le-ar putea adopta dacă ar ajunge la guvernare? Oare cum îşi făceau partidele propaganda înainte de inventarea televizorului?

Pe de altă parte, chiar atîta propagandă cît îşi face USL, prin intermediul mass-media, este greşit direcţionată, în sensul că ea încearcă să-i convingă pe cei deja convinşi că trebuie schimbată guvernarea: bugetarii cărora li s-au redus salariile, respectiv au fost daţi afară din posturi, şi pensionarilor cărora li s-au pus impozite. Cîţi să fie aceştia? Vreo 25% din electorat? Dar restul populaţiei? Mă gîndesc la populaţia rurală care îşi asigură puţinele şi foarte modestele nevoi din gospodăria proprie; la cei care, pierzînd ajutorul de şomaj (şi/sau pe lîngă el), lucrează “la negru”; la cei care se tem de vreo schimbare pentru că i-ar putea face să-şi piardă “relaţiile” din PDL, “construite” cu grijă în ultimii ani; la cei care pot fi şantajaţi fie cu pierderea serviciului, fie, în cazul unor mici firme, cu pierderea unor comenzi.

Însă Opoziţia pare să fi căzut în narcisism, este încîntată de sine şi foarte sigură că va cîştiga detaşat viitoarele alegeri – fie şi comasate. Desigur, mai sînt încă 11 luni pînă la alegeri şi se pot întîmpla multe – iar nu neapărat în favoarea Opoziţiei. Ce-ar fi, de pildă, ca, prin toamnă, Puterea să fie brusc interesată de “imagine” şi să se lanseze într-o ofensivă şi totală, şi abilă, pentru a cuceri exact acea largă categorie de electorat căreia, cel puţin deocamdată, Opoziţia nu i-a propus nimic atrăgător şi convingător? Nu cumva Opoziţia s-a grăbit să vîndă pielea ursului din pădure? Ar fi suficient ca Puterea să crească niţel anumite salarii (a început cu salariul minim!), pentru ca întreaga “imagine” pe care i-a creat-o Opoziţia în mediul bugetarilor şi pensionarilor să se schimbe, fără ca Opoziţia să fi reuşit să cucerească celelalte trei sferturi din electorat.

Articole din aceeasi categorie

    Nu exista articole asemanatoare