Pictura lui MIHAI TEODOR OLTEANU, predestinată eternității

Iată cum în vânzoleala unui cotidian controversat ne-a fost oferită spre solidă fortificare sufletească ofranda cromatică a unui spirit de o rară splendoare, ardeleanul statornicit în capitala Banatului, Timișoara: Mihai Teodor Olteanu. Este absolventul de excepție din promoția anului 1975 a Institutului de artă clujean care în pragul vârstei de septuagenar și-a răsfirat omagial un expresiv ansamblu pictural în ambianța prețuitei galerii de artă „Mariana Berinde”, situată pe Calea Dorobanților 101, Cluj-Napoca. Pentru un auditoriu receptiv la sonoritățile comentariului elevat momentul vernisajului, din 7 aprilie a. c., s-a transformat într-un memorabil spectacol determinat dincolo de expresivitățile fabuloase ale finalităților picturale de confesiunile tulburătoare prin viu grai ale unui creator stăpânit de bucuria faptei dăinuitoare în lumină și frumusețe.

Consecință fertilă a unui exercițiu pasionat și laborios configurațiile sale creative stau mărturie asupra încântărilor revelatoare pe care le posedă universul naturii înconjurătoare, marcată atât de scânteierile civilizației multiseculare, precum și de prospețimea unor vâltori solare așternute binecuvântat asupra scoarței terestre, cu priveliști îmbietoare și tonifiante aranjamente florale. În tot ce a pictat Mihai Teodor Olteanu se simte emoția și trepidația unui gest frenetic care a imprimat interferențelor cromatice sentimentul unor armonioase învolburări, cu intonații fin orchestrate. O pensulație trepidantă au așternut tușele prin subtile suprapuneri încât suprafața picturală a devenit câmp a fosforescente pulsații, cu adieri diamantine de nestemate în genul fulminantului Petrașcu.

Indiferent de motiv reconstituirea de adevăruri palpabile s-a întemeiat pe efectele sugestive ale unui proces ritualic care a înnobilat expresia prin elevată spiritualizare. O mărturisesc înainte de toate enigmaticele siluete aplatizate a două suple și prelungite ființe feminine, una purtând pe cap un nimb sacru, plutind elegant în spațiu și înălțându-se falnic către absolutul celest, reprezentate în spiritul frescei medievale românești. În vecinătate, peisajele concepute prin măiestrite succesiuni ritmice s-au instituit în frapante compuneri sintetizatoare de structuri arhitecturale situate sub vraja unor lumini legendare, active prioritar la vreme de misterios amurg. Fragmente definitorii pentru articulațiile majestuoase ale urbanismului timișorean, alături de parfumul arhaic al unor construcții de factură rustică, se desfășoară în rafinate etalări de splendori care nu-și epuizează farmecul perpetuu. O performantă deschidere imaginativă le-a proiectat într-o cuceritoare atemporalitate. Și atunci când și-a încărcat retina cu fulgurațiile misterului venețian și-a păstrat extazul în faza unei emoționante reculegeri. Iar când a pictat savuroase naturi statice cu fructe sau flori și aici motivele se supun unui decantat proces evocativ, sugerând dincolo de bucuria contemplației meditative și invitația la o gingașă mângâiere. Se asigură prin aceasta efectul benefic al admirației în durată.

Ceea ce este semnificativ pentru prolificul și distinctul artist contemporan Mihai Teodor Olteanu aparține de convingerea că efortul său creativ se înscrie meritoriu în prelungirea tradiției picturale românești. Și aceasta nu prin atitudine epigonică, ci prin profesionistă simbioză între disciplina formală și reverberațiile afectivității. Dovedește edificator că expresia figurativă nu și-a epuizat majora capacitate de cuprindere și evocare a esențiale fundamente ale umanului. Își manifestă performant condiția unui trăitor iubitor de relevante mărturii extrase din poetica naturii și vieții. Și-a dorit și a reușit să ne încarce gândul și sufletul cu prețioase aspecte ale realității ca surse ale unui existențial menit să-și păstreze vitalitatea și farmecul dacă-l ocrotim și-l ornamentăm cu fapte onorabile. În compania unui incitant univers cromatic, animat de acorduri în necontenită și fascinantă vibrație, asimilăm energie pozitivă, purtătoare de candoare, căldură și puritate, de plăcută trecere printre întâmpinările incomode ale unor tensionate vremi.

Prof. univ. dr. Negoiță LĂPTOIU