Părintele profesor Ioan Chirilă și Rădăcinile Veșniciei

Descendent al unei familii de țărani din satul Măgăoaja (Lăpuș), din lumea lui Pintea Viteazul și a mănăstirii Rohia, Păr. Prof. Ioan Chirilă este unul dintre cei mai de seamă cărturari în învățământul teologic clujean. Prezența sa la slujbele Mitropoliei, la evenimente culturale sau religioase adaugă de fiecare dată un spor de taină și duh duhovnicesc, atunci când vorbele predicației îi pun în lumină calitățile de bun orator și deslușitor bisericesc. Ieșirile sale la rampă dobândesc forță persuasivă, dovedind înțelepciune și cultură teologică, aromă de tămâie sfințită și miez sapiențial bogat.

Făcând parte din „noul val” de reprezentanți ai ortodoxiei clujene de după 1989, alături de alți câțiva colegi care au ridicat mult calitatea pedagogiei teologice din capitala Transilvaniei, el s-a făcut cunoscut prin câteva cărți de meditație religioasă și de interpretare biblică, precum Homo deus (1997), Fragmentarium exegetic, 2001, Model, chip, sens, 2017, Scara cuvântului, 2017, Ipostazieri ale cuvântului, 2020 și prin volumele de poezii Ecouri în Babel, Fărâme de cer, Urme pe cer, ilustrând versantul liric al posibilităților sale discursive, îmbogățite mereu cu alte noi și noi ipostaze spirituale.

Acum, la scurt timp după împlinirea vârstei de 60 de ani, el revine în actualitatea scriitoricească prin volumul Rădăcinile Veșniciei editat de Școala Ardeleană (2022). Volumul e reprezentativ pentru cariera de eseist a lui Ioan Chirilă, atât prin conținutul bogat în teme și probleme abordate, cât și prin capacitatea de idei, sfaturi, sugestii pe care îl conține și care fac din această lucrare o adevărată carte de învățătură pentru toți cei care cred în cuvântul Domnului și caută drumul spre lumea mai presus de păcat, de trufie sau meschina căutare a îmbogățirii materiale, prin rapt, minciună și fals. Bazat pe vaste lecturi din sfinții Bisericii, pe aprofundarea tainelor creștine recognoscibile în Vechiul și Noul Testament, la părinții Bisericii și apostolii propovăduitori de credință, Ioan Chirilă ne pune în față o maieutică a adevărurilor pe care trebuie să le aibă în vedere oricare credincios, în drumul lui spre spălarea păcatelor și accederea la taina viețuirii veșnice. Viețuirea în dreptate și lumina adevărului este ținta demersului său doxologic, văzut ca o slujire a lui Dumnezeu prin iubire, prin înțelegerea „Bisericii ca inimă a lumii”.

Scoțând la iveală noi rostiri cu tâlc, sintagme și cugetări din moștenirea scripturistică a învățământului biblic, Ioan Chirilă propune noi posibilități de întâlnire a omului cu credința creștină, prin care se șlefuiește și se rafinează sufletul celui drept, găsind ecou în modul în care  acesta a înțeles jertfa de sine a Mântuitorului și posibilitatea accederii lui la veșnicie. Alte interpretări vizează Învierea, Botezul, Paștile, Boboteaza, Sântămăria și alte sărbători, prin care omul are acces la duh și înviere, euharistie și așteptarea mântuitoare, teologia colindelor, cele mai vechi forme de antropologie a imaginarului. Marile sărbători ale anului oferă șansa omului credincios de a primi iertare, mângâiere și speranță, tot atâtea prilejuri de cu-minecare cu lumea sacrală, fapte care se realizează prin co-municarea dintre duhovnic și credincios. A „cumineca” înseamnă a păși împreună spre cele sfinte, prin etică creștină, facere de bine și respect pentru aproapele. Autorul ne dezvăluie calea spre mântuire și spre evlavie duhovnicească și stăruie asupra celor care, prin monahism sau prin muncă pastorală, au creat premisele unei înțelegeri superioare a nevoilor spirituale ale enoriașului, în care cuvântul biblic este selectat și analizat pe toate fețele, spre o cât mai bună tălmăcire a lui. Adevărat hermeneut al credinței, I. Chirilă este intermediarul dintre noi, oamenii simpli, și conținutul fabulos al credinței și culturii religioase, care se cere primenită mereu prin lecturi și adâncirea preceptelor omiletice, prin întâlnirea cu o Biserică mărturisitoare, dar și cu o Biserică luptătoare, care ne-a oferit de-a lungul istoriei noastre zbuciumate axa națională a supraviețuirii prin limbă și conștiință națională. Structura identitară a unei Biserici active, luptătoare pentru mai bine și progres, ni se revelează prin sublinierea dimensiunii mesianice a familiei creștine, prin monahismul lucid al bucuriei duhovnicești, prin educația acordată tineretului, „sămânța pentru viitor” a neamului. Educatorul este în concepția sa un „făcător de om”, iar ortodoxia o „coordonată națională”, prin introducerea religiei în școală și rolul de „hristofor” al fiecăruia dintre noi.

Pentru el trinitatea Familie-Școală-Biserică este esențială în emanciparea culturală a omului, astfel încât să deceleze mai bine între lumea bântuită de chipul lui Dinu Păturică și Everestul prostiei parlamentare, eșuate și catastrofice. Biserica nu se poate amesteca în politică, deoarece politica divizează oamenii, pe când Biserica îi unește, dar poate susține dreptul unor instituții de mare încredere în popor, ca Armata și Biserica, să trimită acolo oameni drepți și curați, după mai vechea tradiție a senatorilor de drept.

Calea spre veșnicie e calea credinței și a slujirii adevărului, dreptății, calea iubirii și a sacrificiului personal în favoarea comunității. O parte din eseuri vorbesc despre învățământul teologic de azi, despre nevoia creșterii tineretului, despre lecturile necesare, fiind marcat mai cu seamă de ideile unor scrieri ale lui Philippe Nouzille, Olivier Clément și Maciej Bielawski, cu care împărtășește aceleași crezuri, despre „ochiul de foc” al „invizibilului care îns-semnează”.  Carte profundă, de mari căutări ale logosului funcțional, a apei vii care renaște sufletul și îl împiedecă să agonizeze, cartea Păr. Ioan Chirilă e o carte de meditații creștine, de sugestii și metode de a rămâne treji și curați în fața degringoladei actuale, și de a înfrunta cu curaj dușmăniile vremii, printr-o exemplară atitudine cristică. Om al slujirii adevărului, autorul ei e un iluminat, un spirit umanist de aleasă și nobilă ținută.                                                                       

Mircea POPA