Pălinca nu e zaibăr, nici Clujul Craiova

Anul trecut, în primăvară, scriam că fotbalul din Cluj se afla într-o zodie bună. Universitatea se lupta cu șanse reale pentru promovarea în prima Ligă, fapt ce s-a și petrecut ulterior, după o confruntare de vis cu Dinamo București, iar CFR mărșăluia nestingherită spre cel de-al cincilea titlu consecutiv de campioană a României.

Vorbeam atunci despre ”Talentatul domn Lincar”, dar și despre plecăciunile pe care toată suflarea U-istă din oraș i le datora în cazul în care ”șepcile roșii” ar fi reușit revenirea pe prima scenă fotbalistică. Da, U Cluj a promovat, iar plecăciunile către antrenorul în care nimeni nu credea la început s-au petrecut.

Revenirea în prima Ligă n-a fost deloc una simplă, iar visele celor ce vedeau Universitatea sus de tot în clasament au fost năruite de un început de sezon total nefast pentru echipa lui Lincar. Echipa juca chiar bine, doar că desaga nu se umplea deloc cu puncte, ba era chiar goală. Din senin, orașul a fost cuprins de un adevărat tsunami împotriva celui care reușise miracolul promovării. Emil Boc, bun în toate așa cum îl știm, a pus deoparte problemele legate de megalomanicul proiect al metroului și contractul de salubrizare al orașului, și a bătut cu pumnul în masă decretând că Erik Lincar va rămâne la echipă ”pe termen nelimitat”. N-a fost, până la urmă, așa cum a vrut primarul, antrenorul alegând să dezbrace de tot echipamentul Universității, echipă care în ultimii șapte ani jucase doar pe ogoarele desfundate ale patriei.

Începutul toamnei l-a adus pe Cluj Arena pe Eugen Neagoe, un oltean pur-sânge, un personaj cu câteva realizări în materie de antrenorat doar din postura de cărător al genților lui Victor Pițurcă. Echipa primise șocul așteptat, iar lucrurile păreau să intre pe făgașul așteptat. Stilului avântat al lui Lincar îi luase loc pragmatismul lui Neagoe. Echipa marca rar, dar atunci când trebuia, iar apărarea contribuia și ea la umplerea cu puncte a desăgii. ”U” a terminat anul în a doua parte a clasamentului, aproape de pozițiile de retrogradare, dar nu erau nici multe puncte distanță de locurile liniștite ale clasamentului. Toată lumea își făcea planuri pentru viitor, se făceau listele negre cu jucătorii ce urmau să fie dați afară, cu cei doriți la echipă, s-au făcut planuri de cantonament, s-au stabilit amicale, totul pentru relansarea echipei în anul ce urma să vină. Înainte de Crăciun, însă, Neagoe a venit cu un dar otrăvit pentru suflarea ”șepcilor roșii”, anunțând că pleacă la Universitatea Craiova, că vrea să dea pălinca pe zaibăr.

La club n-a mai fost deloc, apoi, liniștea pe care Crăciunul se presupunea că o aduce. Scandalul a izbucnit cât casa, iar Emil Boc a răbufnit violent la adresa trădătorului. N-a fost deloc așa cum anticipa cărătorul de genți al lui Pițurcă, contractul acestuia fiind în vigoare încă în ziua de astăzi. La Craiova, Neagoe încă stă în tribune la meciurile Craiovei, iar vorbele grele ale celor nemulțumiți de evoluția echipei îl ajung, încet, din urmă. Poate că așa vrea Dumnezeu până la urmă, să-l pedepsească pentru mizeria făcută în ajun de Crăciun. Să nu fie nici pe cal, dar nici în căruță.

Sigur, e dreptul fiecăruia să aleagă unde să muncească și de unde să plece atunci când nu-i mai convine, sau i se oferă o altă alternativă. Doar că, asta nu o poți face oricum, mai ales într-un loc în care ai fost respectat, unde ți s-au făcut toate poftele și s-a investit încredere în tine. Într-un oraș în care ”U” este aproape o religie nu poți veni cu oltenisme ieftine.

Nesimțirea și golănia este încă pedepsită, aici, în Ardeal. Dacă pleci fără a da bună ziua, asta s-ar putea întoarce împotriva ta, și este exact ce i se întâmplă lui Neagoe acum. Orgoliul ardeleanului e mare, iar dacă l-ai călcat pe cap nu te uită niciodată. Nu e ca în alte părți, unde ”merge și așa”. De asta spun și eu, ca mulți alții, că trebuie mers până în pânzele albe cu acest om care a crezut că pleacă de la casă pustie. A venit Neluțu Sabău, la echipă e liniște și speranță de mai bine, fotbalul din Cluj e din nou sub o zodie bună, dar Neagoe nu trebuie iertat, și nu e vorba deloc de răzbunare, ci de a primi doar ceea ce merită. Altfel, ne-a stricat Crăciunul, dar îi dorim Paște Fericit!