Opera Vox + Opera Maghiară = performanță

La concurență de spectatori cu celebrul André Rieu, care a susținut la Cluj o serie de cinci concerte pe scena Sălii Polivalente BT-Arena între 28 februarie și 4 martie, la celălalt capăt al Parcului Central, în clădirea Operei Maghiare, a avut loc, în data de 2 martie, spectacolul de balet Cocoșatul de la Notre-Dame și trebuie spus de la bun început că sala a fost arhiplină. Nevoia de spectacole a clujenilor se dovedește și de data asta incomensurabilă. Clujul cultural reînvie odată cu primăvara! Oferta spectacolului de balet Cocoșatul de la Notre-Dame vine din partea a două instituții culturale prestigioase: Ansamblul de Balet Opera Vox și Ansamblul de Balet al Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca. Directorul Operei Maghiare, domnul Szép Gyula, a dat mâna cu domnul Ioan Vrăsmaș, conducătorul Asociației Culturale Opera Vox și au invitat în spectacol 50 de balerini profesioniști, unii dintre ei soliști balerini care dansează pe marile scene ale lumii.

Cocoșatul de la Notre-Dame este o creație coregrafică originală după un subiect clasic arhicunoscut, în regia și coregrafia lui Sebastian Vlad, pe muzica lui Péter Venczel. De menționat că Sebastian Vlad este și interpretul arhidiaconului catedralei Notre-Dame, Claude Frollo, care creează un solo interpretativ de mare forță dramatică, poate cel mai emoționant moment din întregul spectacol. Este vorba despre frământările personajului, în camera lui secretă, în fața crucifixului, captiv între iubirea pentru Esmeralda și jurământul către Dumnezeu. Mișcările corpului, zvârcolirile cumplite (ale conștiinței) sunt flăcări ale unui zbucium sufletesc mai presus de orice închipuire. Încordarea acțiunii atinge cote maxime de expresivitate și disperare ale personajului. Muzica însoțitoare sau modelatoare, incitatoare de-a dreptul, punctează momentele cheie ale povestirii hugoliene cu acorduri grave, terifiante. De la „Sărbătoarea Nebunilor” până la finalul tragic, spectacolul îmbină elemente de balet clasic și contemporan într-o ambianță alternativă, sobră și relaxantă, foarte atractivă. Tablourile sunt când lirice, când intens conflictuale.

Scenografia coordonată de Venczel Attila, strict sugestivă, schematică, e completată cu proiecții retușate după arhitectura celebrei catedrale din Paris. La început sunt date câteva detalii ale construirii edificiului, regăsite și în caietul de sală, bogat în informații bibliografice și despre activitatea artistică a protagoniștilor. Costumele interpreților iau ochii, sclipesc în mii de culori, mătăsuri țipătoare pentru țigani, stofe fine în ocru, oranj și dantele pentru nobilime. Intenția creatoarei Ledenják Andrea este de a da culoare adecvată unei epoci în care jocurile țigănești și participarea la festivități erau îngăduite de Biserică în Parisul acelor ani. Toate acestea te transpun în lumea celebrului roman al lui Victor Hugo, Notre-Dame de Paris, apărut în 1831, în care cocoșatul Quasimodo („le bossu”), interpretat impecabil de Alin Rîpă, deține rolul principal de adevărat justițiar răzbunător vizavi de cele petrecute. El îl aruncă pe Frollo în flăcările iadului. Ingenioasă și de efect vizual este deschiderea trapei din avanscenă spre a sugera locul osândirii. Sensibilitatea, fragilitatea și delicatețea Esmeraldei este pusă în evidență de Ioana Cristina Terebesy prin mlădierile corpului de o elasticitate impresionantă. Statura falnică a lui Ianc Florin Ioan în căpitanul Phoebus de Cateaupers aduce frumusețea și eleganța tinereții masculine pe scenă. Duetul romantic dintre Esmeralda și tânărul Phoebus trage un văl suav de puritate și grație peste o iubire tragică. La fel este redată relația de candidă prietenie dintre Esmeralda și Quasimodo într-un alt tablou. Claudiu Dane este Clopin Trouillefou „regele țiganilor” ce îi aduce în dar lui Quasimodo pe frumoasa Esmeralda, iar Mircea Cadariu – Călugărul din preajma lui Frollo. Poate că un plus de atenție acordat condamnării Esmeraldei nu ar fi prisosit. Dar, evident, în economia unui spectacol coregrafic de două ore e greu să introduci dezvoltarea epică a romanului.

Participanții la realizarea acestui spectacol, de la inițiatori la dansatorii de pe scenă, transmit o uimitoare pasiune pentru arta rafinată, atât de subtilă a baletului contemporan, edificat pe un eșafodaj clasic. Merită a fi amintiți cu toții. Ansamblul de fete țigănci: Delia Goller, Camelia Rațiu, Antonia Indrei, Andreea Popa, Andreea Ilincariu, Alexandra Fîlfan, Francesca Dulca, Olivia Saliou, Vasiana Sălăjan, Aurora Ișvanca.

Spaniolii: Viorica Bogoi, Oana Siminic, Ciubotariu Smaranda, Alexandra Nuna.

Ansamblul de băieți țigani: Sergiu Hosu, Antonio Mon, Alexandru Moldovan, Marc Ambruș, Radu Domșa, Teodor Pătrașcu.

Nobilii: Camelia Luțai, Bianca Busuioc, Beni Ștefan. Soldații: Radu Pop, Dominik Iabloncic, Orlando Rați. „Commedia dellʼarte”: Antonio Mon. Copii: Maya Șerban, Marisa Luțai, Sofia Rațiu, Victoria Bella Morvay, Sofia Beldean și Antonia Stoica. Mamele: Barabas Julia, Dana Timofte, Madarasz Szerenke. După cum a anunțat directorul Operei Maghiare în deschidere, spectacolul va fi prezentat în 12 orașe mari din țară, turneul fiind anunțat deja în mass-media. Iată un proiect cultural demn de aplaudat și de urmat! Iată ce înfăptuiește conlucrarea dintre o asociație culturală privată și o instituție culturală de stat! O colaborare ce merită continuată. Succes!

Adrian ȚION