Opera Națională Română Cluj-Napoca | Ziua mâniei și a crimei în Cavalleria Rusticana, ziua iertării în Dodici anni dopo

Opera Națională clujeană și-a deschis stagiunea 2022/2023, în forță. Două premiere într-o singură seară, să recunoaștem, nu sunt la îndemâna oricărei instituții de profil. Una este cunoscută prin multe anterioare puneri în scenă, mă refer la Cavalleria Rusticana de Pietro Mascagni, o a doua în premieră absolută pentru scena clujeană, Dodici anni dopo/După 12 ani de Mario Menicagli, compozitor italian ce a onorat scena lirică la ambele spectacole, 24 și 25 septembrie, 2022. Făcând puțină istorie, trebuie amintit faptul că Pietro Mascagni a fost și a dirijat Cavalleria Rusticana la Cluj, de două ori, 1927, respectiv 1937, succes de public de fiecare dată.

Succes de public a fost și în cele două seri ale noii stagiuni, public pe care doresc să-l văd la fel de numeros și la următoarele spectacole, ofertante prin titluri și prezențe artistice.

Mi-ar fi plăcut, ca să revin la spectacolele finalului trecut de săptămână, ca Dodici anni dopo să intre în repertoriul curent al Operei Naționale clujene, fiind vorba despre o continuare a acțiunii din Cavalleria Rusticana, cele două mergând bine împreună. Sunt de asemenea convins că s-ar fi găsit și o variantă de completare la Paiațe de Ruggero Leoncavallo, cele două opere jucându-se împreună de foarte mult timp. Nu este să fie, cei care au văzut Dodici anni dopo putând să se declare mulțumiți. Cei care au pierdut reprezentația, au ce regreta. Mă gândesc, mă gândesc că poate se va găsi o soluție pentru ca opera compozitorului Mario Menicagli să fie pusă în scenă de câteva ori, o merită întreaga echipă artistică, o merită spectactorii.

A fost un efort colectiv impresionant, chiar dacă un titlu, Cavalleria Rusticana, este cunoscut și în repertoriul multor soliști, coriști. Ne-am bucurat de momentele muzicale oferite, am în vedere duetele „Tu qui, Santuzza?”, ”Ah! Lo vedi”, ”No, no, Turiddu, rimani”, ”Oh! Il Signore vi manda”, ”Comare Santa”, ”Mamma quel vino e generoso”, de ”Viva il vino spumeggiante”, ”Il cavallo scalpita”, ” A casa, a casa”, ”Regina coeli”, Intermezzo Sinfonico nu în ultimul rând, arii, duete și momente orchestrale aplaudate la scenă deschisă.

Dodici anni dopo continuă Cavalleria Rusticana la 12 ani după ziua mâniei și a crimei, Paște în lacrimi și durere pentru o întreagă comunitate siciliană. Alfio iese din închisoare, revine în satul natal, se căiește, cere iertare și cum nimic din trecut nu mai poate fi schimbat, viața merge înainte.

Mario Menicagli conservă câteva momente din Cavalleria Rusticana-Preghiera, Stornello di Lola, Brindisi, Intermezzo-ul compus în tonalitatea unui cunoscut deja fa major-, o  ”Ave Maria” nouă, care se poate alinia celor compuse de Schubert, Bach/Gounod, Verdi, Mozart, Rossini, Saint-Saens, Donizetti, Dvorak, Bizet, Faure, Diabelli, Cherubini, Brahms…Avem de-a face cu scene bine conturate, prinse într-o partitură  structurată în zece distincte numere muzicale, apropieri de muzica de film, musical, operă și chiar operetă, muzică accesibilă și celui mai pretențios public. Mario Menicagli duce mai departe spiritul inovativ al lui Mascagni, îi conferă valențe orchestrale noi, recreere a atmosferei și tipologiilor siciliene.

Efortul colectiv se vede și trebuie apreciat. Mihaela Sandu (regia artistică) nu a avut deloc o misiune ușoară în a uni cele două lucrări, în a găsi acel fir conducător în care intră relațiile interumane, acțiunile care preced drama pe axa trădare-gelozie-crimă, iertare în final. Anca Pintilie (costume și adaptare scenografică) propune sat și oameni încastrați în tradiții și obiceiuri vestimentare și nu numai, Sicilie rurală de secol 19 și 21 deopotrivă. Corul Operei Naționale clujene este la înălțime, munca depusă de Corneliu Felecan se vede, se aude, avem un ansamblu coral omogen, de o cantabilitate care cere din start aprecieri. Și dacă am spus muncă în echipă, atunci trebuie să-i amintesc, o fac cu mare plăcere, pe Alexandra Ciurbe (asistent regie artistică), Alina Simona Nistor (regie scenă), Adela Bihari, Lucian Dușa, Adelina Sabău, Lelia Serafinceanu (pregătirea muzicală), Anca Mona Mariaș (Corul Vip Junior).

În fosa orchestrei, de o eleganță a gesturilor și precizie, Adrian Morar. Orchestră și Maestru au funcționat impecabil și nu exagerez făcând această afirmație, sunt garanția viitoarelor reușite. Nu insist asupra lor, am mai scris despre performanțele artistice ale Orchestrei, ale Maestrului Adrian Morar, publicul a fost și este cel care dă măsura exactă a reușitelor scenice, așa cum a și făcut-o în primele două seri.

Soliștii? Practic, pot vorbi despre trei generații, experiențe vocale și scenice diferite, care nu au făcut altceva decât să dea strălucire celor două seri, distribuții diferite, nume în mare lor majoritate cunoscute, vi le prezint în ordinea spectacolelor.

Cavalleria Rusticana: Ștefania Barz, Veronica Fizeșan (Santuzza), Cristina Tureanu, Janetka Hosco (Lola), Cristian Mogoșan, Adrian Dumitru/invitat (Turiddu), Geani Brad, Cristian Hodrea (Alfio), Andrada Ioana Roșu Vaida, Liliana Neciu (Mama Lucia)

Dodici anni dopo: Liza Kadelnik, Zsuzsa Barabas (Santuzza), Oana Trâmbițaș, Lucia Bulucz (Lola), Geani Brad, Cristian Hodrea (Alfio), Liliana Neciu (Mama Lucia), David Pogana (Zu Brasi), Sorin Lupu, Eusebiu Huțan (Pietro), Alexandra Topan, Adriana Țidor (Filomena), Cristiana Molnar, Alex Petran (Turidduzzu)

Balerini în ambele spectacole: Cosmin Mihai Ciocmărean, Sergiu Nicolae Girați, Ryan Brown.

Concluzia? Este doar una, sper și sperăm ca Dodici anni dopo să mai aibă și alte prezențe scenice, alăturându-se Cavalleriei Rusticana, completând-o, bucurând artiști și public deopotrivă.

Demostene Sofron                                           

Foto: Nicu Cherciu