”Avram Iancu 150” – eveniment cultural la 150 de ani de la trecerea în eternitate a eroului național

Joi, 24 noiembrie, începând cu ora 18, la Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” din Cluj-Napoca, se va desfășura evenimentul ”Avram Iancu 150”, în cadrul căruia vor fi lansate patru volume publicate de editura Școala Ardeleană, manifestarea fiind completată de o dezbatere, alocuțiuni susținute de Ioan Bolovan, Liviu Maior, Mircea Muthu, Ioan-Aurel Pop, Mircea Popa și Vasile Pușcaș, un recital poetic al actorului și poetului Dorel Vișan și, nu în ultimul rând, un moment muzical ce aparține inegalabilului Nucu Pandrea.

„Avram Iancu. O viață de erou” de Silviu Dragomir (text integral), este o ediție aniversară îngrijită, cu studiu introductiv și notă asupra ediției de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș, cuvânt de prețuire de Ioan-Aurel Pop – președintele Academiei Române, cu o prefață de Liviu Maior și ilustrația copertei de Teodor Bogoi, carte a cărei lansare va fi însoțită de o dezbatere. Volumul este un proiect editorial apărut la 150 de ani de la trecerea în eternitate a lui Avram Iancu și la 60 de ani de la cea a lui Silviu Dragomir, sub egida Academiei Române, Institutului de Istorie „George Barițiu”, Centrului de Studii Transilvane, Fundației Transilvania Leaders, Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”, Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România și Asociației Școala Ardeleană de Editare și Promovare a Cărții.

”În ultimele decenii, monografia consacrată lui Avram Iancu de către ilustrul istoric Silviu Dragomir a cunoscut mai multe ediții. Prima dintre ele, apărută postum, a fost tipărită în 1965, iar după alte decade, aceasta a fost republicată, în ediție anastatică, de către Sorin Șipoș, cu un studiu introductiv documentat și extins, care a refăcut pentru prima dată în istoriografia românească etapele cărții lui Silviu Dragomir, pe baza documentelor descoperite. (…) De altfel, trebuie să o spunem, fără echivoc, monografia a fost percepută ca o veritabilă cotitură în istoriografia românească, detașată de tezele cominterniste și staliniste, ce urmărea restabilirea adevărului în privința revoluției românilor și a lui Avram Iancu. Depășind sfera științifică, într-un plan mai larg, monografia a reprezentat o reafirmare a spiritului și a demnității naționale, într-un moment în care factorii politici din România încercau o desprindere de sub controlul comunismului sovietic. Dincolo de nivelul așteptărilor din societatea românească, de maniera în care a fost receptată ultima contribuție a istoricului, lucrarea reprezintă, potrivit majorității specialiștilor, apogeul cercetărilor lui Silviu Dragomir asupra Revoluției de la 1848.
Împlinirea, în acest an, a 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu și a 60 de ani de la moartea lui Silviu Dragomir ne-a determinat să reedităm această lucrare. (…) După analizarea și compararea diferitelor variante de lucru cu varianta definitivată pentru tipar în 1958 și cu lucrarea publicată la Editura Științifică, în 1965, putem să identificăm etapele parcurse de Silviu Dragomir în redactarea manuscrisului și să precizăm cât s-a implicat factorul politico-ideologic în versiunea finală. Referenții editurii au intervenit asupra textului, după moartea autorului, în unele chestiuni de fond și de formă. Aceste intervenții ale editorului Vasile Maciu, în ediția din 1965, le-am corectat prin verificarea și compararea lor cu varianta de manuscris predată de autor editurii spre publicare. De asemenea, am introdus toate cuvintele, expresiile și frazele prezente în lucrarea manuscrisă, dar eliminate în ediția din 1965 din motive ideologice.
Prin urmare, considerăm că ediția de față este ceea ce și-a dorit autorul să fie tipărit, păstrând însă și o parte din notele sale cu trimitere la clasicii marxismului, lucrarea fiind scrisă în spiritul epocii, tocmai pentru ca lectorul de azi să observe imixtiunile ideologicului în scrisul istoric. (…)
Gândul nostru este de a prezenta cititorului adevărata viziune și judecată a lui Silviu Dragomir despre Avram Iancu, pentru ca istoricul să rămână în memoria colectivă așa cum a fost el în realitate.”, spun Ioan Bolovan și Sorin Șipoș.

Drama ”Avram Iancu” a marelui poet și filosof Lucian Blaga, a fost scrisă în 1934, depre această piesă de tear5u autorul afirmând că este ”o dramă istorică în sensul obișnuit al acestui cuvânt. Istoric e oarecum numai cadrul acestei drame. Evenimentele din care se țese drama se petrec în anul de răscruce 1848, dar și mai târziu. În drama mea am încercat, pe cât cu putință, să ridic subiectul dincolo de contingențele istorice și să adâncesc perspectivele, pentru ca sa dau, într-un cadru aproape de legendă sau de mit, tragedia umană a unui conducător și, dacă nu se pare prea pretențios, a unui neam. Drama mea e deci istorie înălțată la potență mitică, realitate crescută dincolo de sine însăși”.

Criticul Mircea Popa coinsideră că ”piesa lui Blaga a fost socotită un eveniment de maximă importanță în dramaturgia noastră. Alegându-l drept personaj pe cel mai iubit și mai venerat erou al poporului român din Transilvania, Blaga a reușit să surprindă sensul istoric al luptei pentru libertate și neatârnare, făcând din citadela Munților Apuseni un adevărat stat românesc, condus de un lider providențial care întruchipa așteptarea de secole a poporului împilat. Tocmai de aceea i s-a acordat și sensul mitologic al trimisului de dincolo de timp.”

”Glonțul de argint sau Adevărata moarte a lui Avram Iancu” de Mircea Tomuș, este o piesă de teatru ce aparține acestui important critic și istoric literar, licențiat și doctor în filologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, profesor și conducător de doctorat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, redactor al revistei Steaua (1955-1970) și al editurii Dacia din Cluj-Napoca (1970-1972), Mircea Tomuș este cel care a reînființat și a condus revista Transilvania din Sibiu (1972-1990; 1999-2002). Printre cărțile sale se numără ”Gheorghe Șincai, viața și opera”, ”Istorie literară și poezie”, ”Opera lui I.L. Caragiale”, ”Mihail Sadoveanu, universul artistic și concepția fundamentală a operei”, ”Mișcarea literară”, ”Romanul romanului românesc”, ”Aripile Demonului”, ”Secretul Crailor de Curtea-Veche”, ”Un text ascuns în romanul Ion”, ”O mitologie a unor atrizi moderni în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu”, ”Enigma Otiliei sau amurgul unei lumi fără taţi”, ”Ion Creangă romancier? Un fabulos roman iniţiatic”.

”Avram Iancu, făuritor de istorie națională” de Mircea Popa, este un volum care redă modul în care roul a fost perceput în literatura și istoria românească. ”Faptul că geniul înnăscut al tânărului jurist Avram Iancu a fost în măsură să organizeze și să dirijeze un sistem militar alcătuit după principiile strămoșilor noștri romani și că, dispunând de arme depășite și rudimentare, a reușit să țină piept, timp de doi ani, tuturor expedițiilor unor detașamente profesioniste, de linie, au făcut din gândirea lui socială un fel de Spartacus modern. În același timp, există în comportamentul lui Avram Iancu o linie morală de sorginte socratică, de o clarviziune aproape religioasă de a nu răspunde decât în fața propriei conştiințe și a da seama doar poporului care l-a învestit cu prerogativele de conducător. Refuzând orice încercare de ademenire, orice formă de distragere de la drumul lui imperturbabil, Iancu e un personaj de tragedie antică, inflexibil și impenitent, cu destin și moiră dinainte programate. Ca orice mare personaj antic, Iancu își urmărește destinul cu ochi arzând de himere și de pretenții umilitoare pentru împărat, care se vede mustrat de privirea sfredelitoare a moțului pentru faptul de a fi mințit un popor și a-i fi nesocotit jertfele și sacrificiile de vieți omenești.”, spune autorul despre erou.

Evenimentul este organizat de Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” Cluj-Napoca, Fundația Transilvania Leaders și Editura Școala Ardeleană, sub egida: Academia Română – Centrul de Studii Transilvane, Institutul de Istorie „George Barițiu” și Centrul de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”, partener fiind Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România.

V. Dădulescu