Observator teatral | Două actrițe șarmante: Ileana Negru și Narcisa Pintea

Noaptea trecerii dintre ani e garnisită cu fast și lumini, dar și cu tristeți și drame sentimentale. Ani de-a rândul, în preajma revelionului, Televiziunea Română ne-a delectat cu o înregistrare mai veche, din 1980, a piesei lui Tudor Mușatescu Visul unei nopți de iarnă cu Florin Piersic (fante plin de farmec) și Rodica Mandache (mimoză retractilă), marcantă incursiune sentimentală în sensibilitatea unor suflete care se caută. Ca să nu mai vorbim de Revelion la baia de aburi, altă comedie romantică scrisă de Eldar Reazanov și Emil Braghinski cu răsturnări comice de situații. Pe palierul tematic al revelionului buclucaș (care se apropie; să sperăm că pentru dumneavoastră nu va fi buclucaș!) se înscrie și textul franțuzoaicei Pauline Daumale, tradus de Olga Mărculescu, de la care pornește montarea lui Mihai Nițu, remarcabilul actor al Naționalului clujean, ajuns, iată, în postură de tânăr regizor.

Spectacolul Intervenții Pichard este o producție a Asociației Culturale Top Art N&A Cluj-Napoca, susținută sub auspiciile Teatrului Național „Lucian Blaga” și se anunță ca un succes de public încă de la premieră. E drept, piesa Bonne année toi-même scrisă de Pauline Daumale s-a jucat în România și sub alte titluri precum Aici nu-i de joacă sau Sărbătorire cu bucluc, s-au schimbat și numele personajelor, dar titlul cel mai nimerit, ales, se pare, de Mihai Nițu, este Intervenții Pichard, întrucât sub această firmă intră Alex în casa Hortensei pentru a repara o țeavă defectă la instalația de apă din apartament. Când? Chiar în seara de revelion! Adică atunci când Hortense îl așteaptă pe Charles, alesul inimii ei pentru a petrece în doi trecerea dintre ani. Dar cel așteptat nu mai ajunge. Și de aici începe cascada de situații comice care pun în evidență singurătatea și frustrările celor două femei, pentru că instalatorul Alex este femeie. Și-a luat nume bărbătesc pentru a câștiga încrederea clienților, întrucât în femeie instalator nu are încredere nimeni.

Ușor deghizată în muncitor cu salopetă și cu apucături băiețești, Narcisa Pintea afișează ostentativ o atitudine jemanfișistă, ascunzând sub această mască traumele personajului. De condiție modestă, femeia-instalator este o persoană simplă, directă, dar ironică și chiar zeflemistă atunci când prețiozitățile franțuzite ale clientei întrec orice măsură. Rolul realizat de Narcisa Pintea surprinde prin vivacitatea și exuberanța împrumutate personajului, de unde și efectele comice stârnite cu abilitate. Este ceva cu totul deosebit de ce a făcut actrița până acum pe scenă. Cele două femei vin lumi diferite. Hortense este femeia stilată din înalta societate, căreia autoarea textului nu ezită să-i sublinieze infatuarea și prostia. De pildă, ea vorbește despre „ambasadorul Franței la Paris” sau alte boroboațe și prețiozități ridicule. Ileana Negru este bibeloul protejat, cu fața de porțelan a gheișelor, obiect de preț nu minulescian, ci adorat și admirat prin saloanele de altădată întruchipat de Hortense. Actrița conturează un personaj drăgălaș și naiv, atașat clasei sociale din care face parte, nerenunțând la morga aristocratică până în ultima clipă. Atunci când nu mai are ce ascunde, Hortense devine o simplă femeie înșelată, amenințată de hidoasa singurătate. Dar până la momentul din final, Ileana Negru deține privilegiul de a conduce dialogul spre păstrarea aparențelor sau spre fanteziile personajului, inventând, dansând, imaginând haotic orice pentru a-și ascunde trauma. Sunt schimbate nume, fațete ale dedublărilor succesive. Sunt invitate la masă umbre ale halucinațiilor ca în Scaunele ionesciene, fantoșe invocate pentru a umple golul lăuntric. Experiența unei actrițe cu vechi state de funcțiuni pe scândura scenei e ușor de observat în fiecare nuanțare a replicilor, în mimică, în mișcare. Confruntarea dintre cele două femei cunoaște momente de tensiune și de candoare, de ură și comprehensiune. Toate sunt coagulate în materia sclipitoare a unei spontaneități verbale de fină extracție umoristică. Vitalitatea celor două actrițe, temperamentul lor artistic bine distribuit și dozat în comice secvențe de regizor, revenirea lor pe scenă, după o lungă absență, sunt nu numai de bun augur, dar și o promisiune pentru viitor.

Echipa care a sprijinit și servit regia și scenografia (minimalistă, desigur) a lui Mihai Nițu a pus umărul la un relâche teatral plăcut publicului, apreciat ca atare: asistent regie Mihaela Moraru, sound design Pompilius Onofrei, light design Jenel Moldovan. „Atelier Atipic” a conceput costumație tipică pentru cele două actrițe: o rochie sobră pentru Ileana Negru și o salopetă muncitorească, ușor pătată pentru Narcisa Pintea. Din replica Narcisei am înțeles că Nu haina face pe om, ci salopeta!

Adrian ȚION