„Oameni trimiși de Dumnezeu”, mărturisitori ai luminii

„Viața are valoare numai dăruind-o din iubire”, rostea, într-o omilie, Papa Francisc. Biserica, atât de rit latin, cât și cea de rit bizantin, celebrează, la 29 august, Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul, sau Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, despre care Isus a spus: „Nu este unul mai mare decât el dintre cei născuți din femeie” (cf. Mt 11.11). Această zi este un prilej de comemorare și a acelor creștini care au avut curajul să proclame și să păzească până la moarte adevărul și dreptatea lui Dumnezeu.

Pericopa evanghelică a sărbătorii (Mc 6, 14-30) vorbește despre moartea Profetului Ioan, din porunca regelui Irod Agrippa. Sf. evanghelist Marcu scoate în evidență cum Ioan, ajuns singur, într-o celulă întunecoasă de închisoare, a fost decapitat la cererea fiicei Irodiadei, o dansatoare, exprimată la imboldul mamei acesteia, care era stăpânită de ură, dorință îndeplinită prin slăbiciunea unui rege corupt. Prin viața și moartea sa, Sfântul Ioan este un martir, adică „unul care a lăsat ca viața sa să se micșoreze tot mai mult, ca să facă loc lui Cristos, lui Mesia. Viața martirilor nu este ușor de povestit. Martiriul este o slujire, un mister, o dăruire a vieții foarte specială și foarte mare. Ioan și-a dat viața, s-a micșorat, pentru ca Isus să fie ascultat, să fie văzut, să se arate”, arată Papa Francisc.

Sărbătorind acest eveniment, în sine tragic, o aparentă victorie a răului – cum deseori, și în societatea contemporană, răul pare să domine -, Biserica invită de fapt la conștientizarea puterii credinței, a puterii lui Dumnezeu manifestată prin cei mici, expuși în fața puternicilor lumii acesteia. Sfântul Ioan Botezătorul, profetul care în zorii erei creștine s-a opus corupției, minciunii, fiind ucis cu cruzime de cei corupți, a rămas până azi acel „om trimis de Dumnezeu”, „venit ca să dea mărturie despre lumină” (In 1,6-7), „ca să-i pregătească Domnului un popor desăvârșit” (Lc 1,17). Mărturia lui Ioan s-a perpetuat de-a lungul a peste două milenii prin martiriul a nenumărați „oameni trimiși de Dumnezeu”, puternici în slăbiciunea lor, și a triumfat iar și iar prin mărturia despre lumină, o mărturie până la moarte și dincolo de hotarele morții.

În urmă cu doi ani, la 2 iunie 2019, la Blaj, pe Câmpia Libertății, Sfântul Părinte Francisc adăuga șirului martirilor creștini o strălucitoare „cunună” a Martirilor Bisericii Române Unită cu Roma. Șapte Episcopi s-au înălțat, lumini pe cerul istoriei încă întunecată a acestei Biserici, o istorie de peste 40 de ani de prigoană și interdicție legală de a exista. A fost o interdicție dată de „sentința” unui „alt Irod” – guvernul comunist -, prin decretul: 358/1 dec. 1948, de trecere în afara legii a Bisericii Române Unite. În acel moment, nu doar au fost confiscate toate proprietățile acestei Biserici, nu doar i-au fost desființate toate structurile și nu doar s-a impus revenirea forțată a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă, dar această lege a fost însoțită și de „decapitarea” Bisericii Greco-Catolice: toți Episcopii români uniți cu Roma au fost arestați în noaptea de 28/29 octombrie, pornind, astfel, pe „calea fericirilor” (Fer. Iuliu Hossu) – drum de detenție, umiliri, suferințe până la moarte, pe care toți deopotrivă l-au urmat.

La Beatificarea împlinită la Blaj, la 2 iunie 2019, prin evenimentul ce rămâne o mare bucurie și o mare onoare pentru Biserica Română Unită și pentru întreg neamul românesc, Sfântul Părinte, Papa Francisc a rostit, în limba latină, memorabilele cuvinte: «Noi, ascultând dorința fratelui nostru, Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice Române, a mai multor confrați întru episcopat, precum și a multor credincioși, după ce am primit părerea exprimată de Congregația pentru Cauzele Sfinților, cu autoritatea noastră apostolică dispunem ca venerabilii slujitori ai lui Dumnezeu: Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, Episcopi și Martiri ai Bisericii din România, păstori după Inima lui Hristos, mărturisitori eroici ai Evangheliei iertării și a păcii, să fie de acum înainte numiți fericiți și să li se poată celebra sărbătoarea în locurile și după legile prevăzute de Dreptul Canonic».

Astfel, arestării și uciderii Episcopilor greco-catolici, lucrare a unei puteri a lumii acesteia, făcută pe ascuns, în întuneric, cu dorința de a-i submina și a le ascunde personalitatea, i-a urmat ridicarea lor la cinstea altarelor și descoperirea strălucirii lor în fața întregii lumi. De aceea, și azi, imitarea modelului martirilor, împreună cu rugăciunea pentru mijlocirea lor, conduce la vindecarea rănilor societății, la întâlnirea cu Adevărul veșnic, nepieritor. Ei rămân acei martori ai luminii, trimiși în lume pentru a o pregăti. Ei spun, zi de zi, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”; „Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui” (Mat. 3, 2.3).

V.S.