Mark Edington, Fondul Mondial de Investiții: A fi Român este o mare onoare și un privilegiu

Mark Edington conduce Divizia de Management al Granturilor și supraveghează investițiile Fondului Mondial în peste 100 de țări.  Organizează munca a 350 de angajați din șase departamente ale Fondului Mondial cu sediul la Geneva, toate active în lupta cu pandemiile de SIDA, tuberculoză și paludism, iar acum de Covid 19. 

El a supervizat tranziția acestui mare organism cu misiuni umanitare spre un nou model de finanțare, mult mai eficient. “Vrem ca resursele pe care le avem să aibă cea mai bună utilizare. Vorbind în timp util, economisim bani”, spune Edington. A fost vicepreședinte și director de program al Fondului Internațional ”Salvați Copiii”. Și-a început cariera ca expert contabil și consultant în management la cea mai mare companie de servicii profesionale, de consultanță și audit din lume, PriceWaterhouseCoopers (PWC) din SUA. Edington are dublă cetățenie: a Regatului Unit al Marii Britanii și a Statelor Unite ale Americii, iar în 2020 i-a fost acordată naționalitatea română, în urma solicitării sale adresate Ambasadei României la Berna (Elveția).

Într-un interviu acordat cotidianului „Făclia”, Mark Edington vorbește despre rădăcinile românești ale familiei sale, credința sa într-o Europa unită, dezamăgirea în privința Brexit, lecțiile de limba română pe care le urmează on line cu o profesoară din Brașov, dar și despre admirația sa față de tenismenul llie Năstase, numărul unu mondial de două ori, în 1972 și în 1973.

„A fi Român este o mare onoare și un privilegiu”, susține renumitul economist care își dedică acum întreaga pricepere profesională unor mari proiecte umanitare.

Reporter „Făclia”: Personalitate de renume internațional, de naționalitate britanică și americană, ați solicitat și obținut, în 2020, naționalitatea română. Este vorba despre o filiație românească în familia dumneavoastră, de un atașament față de rădăcini?

Mark Edington: Întâi de toate, trebuie să vă spun că este o onoare pentru mine să acord acest interviu cotidianului „Făclia”. Vă mulțumesc.

Tatăl meu s-a născut la Iași, dar și-a urmat familia care a plecat din țară și s-a stabilit în Anglia. Părintele meu era atunci foarte tânăr și nu a mai revenit niciodată în orașul său de baștină. Pentru mine România este un simbol al tainicului, necunoscutului și mai ales al ISTORIEI. Mereu am vrut să știu mai mult despre țara de origine a jumătății familiei mele. Chiar și la școală, când tenismenul Ilie Năstase juca împotriva vreunui adversar, în turneul de la Wimbledon, eu îl susțineam din tot adâncul inimii și prietenii mei nu înțelegeau de ce.

Am crezut dintotdeauna într-o Europă unită. La școala pe care am urmat-o am învățat limbile franceză și germană, latina și greaca veche. Petreceam vacanțele cu familia în Europa, adesea în Elveția. La Universitate am studiat germana și italiana. Am vizitat Berlinul de Est, înainte de căderea Zidului (n.r: ridicat în 1961, dărâmat de mulțime în 1989), am văzut oamenii care trăiau sub opresiune.

O Europă unită, care să includă și România, acesta a fost visul meu. Trebuie să recunosc că sunt complet decepționat de Brexit, eu mă simțeam european în adâncul inimii mele. Tocmai acest sentiment a fost catalizatorul care mi-a îngăduit să explorez originile mele românești. A fost, într-adevăr, o „călătorie” de descoperire. Tatăl meu nu mai era printre noi de 5 ani, trebuia să regăsesc eu însumi toate actele care îi dovedeau originea, precum și pe cele privitoare la schimbarea numelui său. În plus, a trebuit să învăț limba română. Nu era o simplă exigență, pentru mine era o obligație. Consider că nu poți fi cetățean al unei țări fără a-i cunoaște limba. Nu vorbesc curent limba română, dar fac progrese grație lecțiilor online pe care le iau cu profesoara Simona din Brașov. Am efectuat trei călătorii fascinante în România. Am deprins câte ceva despre istoria României în muzeele pe care le-am vizitat. Mă simt mereu la începutul unei lungi călătorii, cu încă sumedenie de lucruri de descoperit. A fi Român este o mare onoare și un privilegiu.

Reporter „Făclia”: Elveția evocă pentru români, cu precădere, perioada exilului Regelui Mihai, constrâns să abdice în 1947. Fostul suveran al României s-a stabilit la Versoix, în 1956. Însă: România datorează mult contribuțiilor urbanistice remarcabile semnate de doi arhitecți elvețieni stabiliți la București: Johann Schlatter (1808-1865) și Louis Pierre Blanc (1860-1903). Apoi, talentatul arhitect și pictor român Marcel Iancu – studii la Politehnica din Zürich, din 1915 -, a luat parte, în 1919, alături de Hans Arp, Alberto Giacometti și Tristan Tzara – tânăr scriitor român -, la constituirea, la Zürich, a grupului de artiști care a inițiat mișcarea literară și artistică DADA. Sunt și în zilele noastre confluențe similare româno-elevețiene?

Mark Edington: Cu totul întâmplător locuiesc la doi pași de Versoix, o așezare tipic elvețiană, pe malul lacului Léman. Trebuie să admit însă că, din nefericire, nu sunt un mare amator de artă și de arhitectură. Dar cred că e cu totul posibil să continue acest gen de „confluențe” de care vorbiți, momentan am insuficiente cunoștinte pentru un comentariu detaliat.

Reporter „Făclia”: Consiliul Federal al Elveției a validat, în decembrie 2020, strategia de viitor a comunicării internaționale a țării. O suită de campanii de comunicare se va derula în scopul creșterii vizibilității Elveției în lume. Federația își dorește să fie percepută drept o țară solidară și responsabilă. Vă propuneți să asumați un rol în această campanie de comunicare în calitate de personalitate de renume internațional, cu naționalitate română?

Mark Edington: Locuiesc în Elveția de aproape un deceniu, e o țară formidabilă. Mă simt în largul meu aici. Dar cu toate că aproape 40% dintre locuitorii regiunii Geneva sunt străini, campania de comunicare la care faceți referire va fi, cu precădere, o afacere elvețiană.

Reporter „Făclia”: Natură unică în Elveția, natură unică în România. Trist, de trei decenii succesive, în România sunt distruse sistematic și deliberat pădurile seculare, din zone protejate prin lege. Ele reprezintă două treimi din pădurile virgine ale Europei. Pandemia de Covid 19 este și un avertisment privind amenințarea sănătății umanității prin distrugerea naturii: trăim sănătos într-o natură sănătoasă. Ca structuri ale politicilor sociale, instrumentele financiare – inclusiv Fondul Mondial de la Geneva pe care îl reprezentați – au o fundamentală menire constructivă, benefică pe termen lung. Fondul Mondial de Investiții are în vedere și proiecte care vizează protejarea sănătății prin protejarea naturii?

Mark Edington: Este adevărat că în Elveția toată lumea își asumă în cel mai serios mod responsabilitățile ecologice. Din păcate, eu am călătorit puțin în România, nu precum mi-aș fi dorit, și nu mă pot pronunța asupra stării de fapt a naturii. Scopul Fondului Global este de a combate pandemiile de VIH/SIDA, tuberculoză și paludism. În 2020 am finanțat un mare număr de programme de intervenție contra COVID-19, pentru că această pandemie constituie cea mai mare amenințare la adresa misiunii noastre. Din păcate, nu cred că vor putea fi finanțate proiecte de protejare a pădurilor.

Reporter „Făclia”: Romanșii din Elveția, o minoritate istorică din arcul alpin, invocă, prin originea lor latină, o legătură cu românii. „Un bun vashin vala pu co un parrain” – „Un bun vecin valorează mai mult decât o rudă îndepărtată”, spune un proverb romanș ale cărui cuvinte seamănă bine cu cele românești. De altfel, sunt mulți termeni în vocabularul romanșilor identici cu termeni din lexicul românilor, precum: „plug”, „mos”(moș), „casa”, „ram”, „muma”, „frar”, „sour”, „scolar”, „corp”, „alb”, „eu sun” (eu sunt), „el fa” (el face), etc. Poate fi acesta un argument pentru a dezvolta proiecte culturale axate pe obiceiurile unor vechi comunități care trăiesc destul de izolate în așezări montane, dar conservă superbe tradiții locale, adică un extrem de valoros patrimoniu cultural?

Mark Edington: Mereu m-am întrebat dacă este vreo legătură între romanși și români, pe temeiul latinității. Nu am reușit încă să vizitez cantonul Grisons, deși este cel mai mare din Elveția. Voi încerca să ajung acolo sus, în munte, în vara acestui an! Reluăm dicuția după. Din cauza pandemiei de COVID 19 este foarte dificil să călătorim…

Reporter „Făclia”: Sunt personalități românești ale trecutului și prezentului pe care le admirați în mod deosebit?

Mark Edington: Cunosc, din păcate, doar în termeni generali istoria și cultura țării. Firește, voi continua să aflu tot ce este important pentru un bagaj solid de cunoștințe. Dar acum voi face un comentariu, e drept sumar, despre Ilie Năstase, care pentru mine a fost un adevărat mare artist pe terenul de tenis. Avea un stil și un tușeu incredibil, chiar dacă din când în când temperamentul său i-a enervat pe mulți. Îmi rămân de descoperit sumedenie de lucruri despre România. Și sper din suflet să pot petrece mai mult timp în noua mea țară, de îndată ce va fi trecut pandemia cu Covid 19.

Carmen Fărcașiu