Mai putem trăi în adevăr?

O marcă a postmodernității în care trăim este și aceea că nu mai vorbim de existența unui singur Adevăr, simplu, răscolitor și viu, ci de adevăruri multiple, convenabile și facile, care au rolul de a ne însoți confortabil în convingerile noastre și pe cât posibil de a ni le confirma. Dacă puterea Adevărului stă în forța lui transfiguratoare, celelalte adevăruri devin convingătoare doar prin forța și prin zgomotul cu care sunt promovate, unele înaintea celorlalte.

În prezența unor astfel de adevăruri, care încearcă să fractureze marele Adevăr în adevăruri mai mici și mai digerabile, alegerea lui devine pentru fiecare un adevărat pariu, de care stă însăși viața. A găsi de fapt adevărul înseamnă a găsi atât drumul, cât și capătul lui, care întotdeauna vine să confirme tot ceea ce am crezut și am sperat.

De la bun început trebuie spus că a alege calea adevărului nu înseamnă a găsi ceva ușor, care să ne hrănească și mai mult convingerile și confortul interior, ci presupune să pornim pe un drum deloc confortabil, pe alocuri descurajant și lipsit de prea multe certitudini. Cred că în această alegere a căii spre adevăr, Tolstoi avea dreptate când spunea că atunci când în viață nu știi ce drum să apuci, calea sacrificiului de sine este cea mai sigură. De altfel, ca răsplată a acestui sacrificiu de sine, adevărul pe care îl căutăm ne oferă nesperata șansă de a ne regăsi mai deplin pe noi înșine la capătul acestui drum, în care ne trebuie curaj, smerenie și puterea de a înfrunta ceea ce există în adâncul ființei noastre.

A ne apropia de adevăr înseamnă a avea și curajul de a ne lăsa vindecați de toate rănile interioare, pe care viața trăită în afara lui ni le provoacă. Să nu uităm că prezența adevărului face în primul rând să se vadă și mai mult fracturile și urâtul pe care răul și minciuna le produc în orice om în care au trăit nestingherite. De aceea, viața trăită pe o astfel de cale presupune și constante opriri și priviri curajoase în oglinda adevărului pe care o avem tot timpul asupra noastră. Această oglindă este posibilitatea de a ne pune sufletul în fața lui Dumnezeu și de a vedea cât de departe suntem de adevărul pe care îl căutăm sau cât de puțin oglindim acest adevăr în viața noastră.

Chiar dacă nu toată lumea este pregătită pentru a trăi acest Adevăr, el nu își pierde esența și autenticitatea și rămâne tot timpul o provocare vie pentru oricine dorește  să experimenteze forța lui de transfigurare și de înnoire. O astfel de forță este dată de faptul că Adevărul, în care trăim și credem, nu este o idee, ci o persoană reală, vie, caldă, deschisă spre toți cei care îl caută și care oferă șansa unei experiențe personale, mereu înnoitoare.

Un astfel de Adevăr au întâlnit și ucenicii Domnului, atunci când au descoperit în ei puterea de a se pleca în fața Lui și de a-l lăsa să locuiască și să lucreze în ei. O astfel de promisiune ne face Domnul și nouă, celor care suntem chemați a fi oricând vase în care să se pogoare și să locuiască Duhul Adevărului.

Chiar dacă drumul spre adevăr este mai tot timpul greu și nesigur, în această călătorie Adevărul Însuși este cel care ne însoțește și ne întărește în efortul nostru de a rămâne pe calea lui, în fața oricăror descurajări. În relație cu Adevărul nu contează să avem certitudinea că l-am atins, ci siguranța că orice se întâmplă rămânem pe calea lui.

Pr. Bogdan IVANOV