Maestrul GHEORGHE CODREA omagiindu-și obârșiile

De curând în ambianța elegantei galerii de bază a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Baia Mare, am participat la un emoționant moment sărbătoresc, o expoziție de pictură a maestrului Gheorghe Codrea, originar din Sighetul Marmației, cu prilejul rotunjirii vârstei de 95 ani. O asistență numeroasă, familiarizată cu tainele artei autentice, avea să ia încântător contact cu proaspăta desfășurare cromatică a riguros selectate imagini desăvârșite în ultimul deceniu de prodigioasă manifestare creativă. Cele mai multe erau din ultimii ani și cinci elaborate chiar în preajma momentului aniversar. E semnul unei impresionante vitalități exprimate de un spirit lucid și inspirat care posedă încă robustă energie și generoasă voință de a îmbogăți patrimoniul artei românești cu alte originale și valoroase izbânzi picturale. 

Nume sonor în istoria culturii contemporane maestrul Gheorghe Codrea avea să înregistreze solidă notorietate publică prin prestigioasa activitate de scenograf al Operei Române din Cluj-Napoca. Timp de patru decenii (1956 – 1996) în temeiul unei plurivalente vocații creative prin ingeniozitate, rafinament și adecvare expresivă a elementelor de vestimentație, decor și ambient, a asigurat referențiale ipostaze scenice a peste 70 de premiere și 300 de spectacole de gală în țară și străinătate, potențând sonoritățile unui admirabil repertoriu muzical de sorginte românească și universală. Constant în presa vremii i-a fost confirmată fabuloasa virtuozitate de a conferi unui impresionant florilegiu de realități imprimate pe făgașul unui amplu interval de timp, de la renaștere, baroc, neo-clasicism, romantism, realism, secession la intonațiile revelatoare ale modernității și post-modernității, o atmosferă de cuceritoare bucurie, de durabilă fortificare spirituală a publicului meloman. Cum era și firesc nu l-au ocolit și onorantele gesturi de recunoaștere valorică prin investirea cu „Ordinul Cultural” (1969), Trofeul „Lya Hubic” (2002), Ordinul Național „Pentru merit” în grad de cavaler acordat de Președinția României (2005).

Pe întreg parcursul unei prodigioase vieți maestrul Gheorghe Codrea și-a ornamentat vocația artistică și prin pasionante exersări în spațiul universului cromatic. Expunând anual în sintezele clujene de artă plastică și-a mărturisit din plin remarcabila capacitate de a transpune prin alerte, prin plurivalente pensulații și armonizări, freamătul poetic al naturii și vieții. Prioritar leit-motiv al inspirației se constituia invocarea trecutului și-a civilizației autohtone, instituite în icoane veridice pentru suflarea unui frumos și destoinic neam. Spre meritul său cultul obârșiilor nu s-a cantonat într-o formulare anecdotică a moștenirii tradiționale, operând cu măiestrite filtrări și sintetizări ale argumentelor naturale și umane, care vor fi metamorfozate în pulsații încărcate de noblețe, vitalitate și splendoare. Superbe siluete de mărturii arhitecturale arhaice, alături de ritmica trepidantă a sărbătoresc ornamentate ființe umane se răsfiră cadențat pe întinderile catifelate a solare succesiuni atmosferice. Spațiul și timpul se condensează în fulminante adieri ale eternității: Tropotita, Câte flori pe Iza-n sus, Ctitorii moroșene, Acord, Vălul miresei, Margine de sat, Pădure s. a.

Aflat la vârsta unei nobile senectuți maestrul Gheorghe Codrea își păstrează intonația de subtil rapsod al luminozității astrale. Așa cum revelator o demonstrează și fastuosul ansamblu de orchestrații picturale expuse recent la Baia Mare, după o impresionantă ipostază clujeană, ține să recomande că se află la îndemâna noastră șansa de a consemna trecerea prin popasuri în armonie și tihnit extaz în contact cu evidența unor tonifiante revelații sau consolatoare amintiri care ne definesc în eternul vremii. Prospețimi de tonuri pure reconstituie permanențe iscate din respirația a superbe ritualuri, simboluri, urme de viață care predispun la olimpiană reculegere. Ne oferă încă generos o artă promotoare de senin sufletesc, utilă de contemplat și savurat într-un timp al multiplelor și incomodelor confruntări, triste evidențe.

Negoiță LĂPTOIU