Leru-i ler și iarăși ler

Comuniștii au arestat Crăciunul, dar spiritul acestuia, supraviețuitor, i-a bântuit, ca o pedeapsă, în mizeria viselor, fiindcă și ei erau copii de țărani.

Să îl interzici pe Moș Crăciun, să îi spui Moș Gerilă, să pui oamenii la lucru în Ajun, în Ziua Crăciunului, să verifici cu Securitatea, dacă chiar, cel care a lipsit de la muncă e bolnav, să te temi de vecini, să șoptești colinzi… să nu știi ce este acela glob cu sclipici, frumos colorat, să te bucuri de Brad de Ziua Republicii, când primeai și pachețelul sindical de la Gerilă, cu, mare minune, o portocală costelivă și trei bomboane de pom. Și radioul, bubuind de cântece de viață nouă, de colinde despre Republică și Partid!

Tâmpiții punând acele bomboane în pachet, nu s-au gândit că ăia mici au să înțeleagă că există și altceva, decât merele atârnate în pom, nucile date cu bronz, beteala din hârtie colorată. Și multă vreme, păcălirea (credeam noi) a părinților, prin rearanjarea savantă a staniolului, după devalizarea bombonetului învelit, era o bucurie mică și dulce.

Aduc din memoria afectivă, o amintire cu suflet: primele patine sub pom, într-o cutie de pantofi! Patine care se prindeau de talpa ghetei. În trei zile aveam fundul vânăt, dar eram cel mai fericit gagiu planetar: la 10 ani să ai patinele tale!

Nu, vă rog nu: să nu începeți cu „degeaba le povestești copiilor de azi…” Da, e inutil să o faci, dar în primul rând, este din motive obiective. Timpul nu așteaptă. Înaintevreme cutia de poștă, pe vremea asta, era doldora de felicitări.

Acum cu un sms te-ai scos, sau pe mess, dacă vrei să fii mai cuprins în vorbe. Și pui și un emoticon, așa de întărire a sentimentelor.

Copilul va sta cu familia la masă, dar pe genunchi va butona. Nu nu este singurul: o fac și părinții.

Trăim o altă realitate, tehică, de însingurare colectivă.

Doar lăsând orașul și îndrăznind să mergi Acasă, vei mai auzi colinda, ca un ecou îmbujorat de ger Cu condiția ca satul să mai trăiască. Și să mai stăruie, într-o lacrimă de lerui-ler, mirosul cozonacului făcut de Bunabună!

Un anunț sec la o televiziune: o crăciuniță împodobită ca o sorcovă, temeinic tencuită, susură prin botoxel: „Comparativ, cu anul trecut, prețul unui cozonac s-a dublat”.

Adevăruri care dor, adevărul de azi, ca o boală cronică: Moș Crăciun stă de zile întregi la vamă, înghesuit între două tiruri, așteptând ca niște băieți de gheață să îi răvășească sacii cu daruri, căutându-și, disperați, copilăria neterminată!

Oricum veșnicia-i cu bagajele la poartă!

Inima mea vă trimite un zâmbet pe care să-l puneți în bradul împodobit cu sentimente!

Să aveți liniște și speranță!