Lecturi | „O capcană e drumul…”

Aduc astăzi în atenția dumneavoastră volumul poetului Vasile Igna, „Capcanele” (2022), apărut la editura clujeană Limes. Un volum gândit din trei respirații lirice – Ceremonii, Capcanele și Noduri, coperta aparținându-i lui Ioan Horvath Bugnariu (”Love Story 1”).

Poetul e o ființă aparte, având soarta licuriciului, iluminator prin meșteșugul vorbei. El este un fragment astral al „unei comete din altă galaxie” care delectează chiar și atunci când „minte” frumos, numai aparent inducând în eroare. Poetul-rege, atins de fiorul melancoliei, își dă regatul lui pentru tihna din umbra Cărții.

Într-un exercițiu de luptă cu marele Timp (căci „vremea-i/scurtă, rară, subțire ca acul”, iar ceasul cu cuc „zboară năuc”), refugiat în brațele protectoare ale umbrei, „visul înghesuie în capcane ziua ce vine”, iar Grădina din vale „așteaptă (…) o mână (…) să mai reteze din vârfurile/ ce urcă prea devreme la cer”. Grădina devine, în accepția poetului, un loc de refugiu (literar), de reconfigurare a traseului pentru rătăcitorii spirituali, traversată de apa Râului care însuflețește, fiind purtător al mesajului transgenerațional.

Volumul este o meditație personală – nu lipsită de ironie și nuanțe umoristice – pe tema eternei (re)întoarceri la origini, a unității dintre el și ea (generici, anonimi) – un singur trup , exponenți ai grădinii primordiale. Adesea, în fața acestui binom, timpul „își vede de treabă”, proiectându-i în prim plan. Prin „origini” mai înțelegem, desigur, și teoriile cosmogonice, mă întorc la cuvintele poetului: „Pământul micuț, cât un măr./ Frate de supt cu Dracu/ și-al Nebuloasei, după Tată, văr”. („Aproape că poți”).

Bogăția, ospățul, dezmățul sunt capcane efemere de care se încearcă a scăpa, sinele alergând să se dezlănțuie, în mijlocul simplității Naturii – pline de înțeles(uri) în nenumăratele sale forme fizice -, în mijlocul zborului izbăvitor din „somnul de piatră”.

Elementele de versificație, printre care și rima interioară, susțin caracterul melodic, completat de registrul lingvistic eterogen – neologisme, regionalisme, inserții din popor („Și răchita face micșunele/ și pârloaga pui de lele”, „un înger îmbrăcat în foaie de viță/cu mustăți subțiri de bădiță-bădiță”).

O sumă de motive biblice sau mitologice sunt aduse în fața cititorului într-o cheie personală, lupta/alternanța dintre bine și rău este o constantă.

Merită evidențiat poemul-experiment intitulat sugestiv „Viers” și care debutează astfel: „Pesemne se întâmplase/fără ca întâmplarea să însemne/dezlegări de însemne/fără să lase urme sub alte urme/și să învețe trecutul să scurme (…)”.

Un exercițiu de întoarcere în sine, volumul „Capcanele” semnat Vasile Igna se impune în peisajul literar clujean (și nu numai) și în repertoriul autorului, invitând deschis la reflecție, la un dialog cu Neantul.

Iulia GHIDIU