Lecturi | Despre Lumina cea Întrupată și Devenire – Cortegiul Magilor de Adrian Popescu

Există numeroase scrieri care abordează tematica religioasă creștină, cele mai multe atingând moartea și Învierea sau nativitatea Mântuitorului Iisus Hristos, dar puține sunt cele care se detașează prin elocvență și creativitate, păstrând, totuși, linia dogmatică a evenimentelor. Este destul de greu să poți construi un roman pe o asemenea temă, fără a greși, a aduce anumite adausuri, care, deseori, rup subiectul de datul doctrinar creștin.

Dacă adăugăm și exigența literară, se pot numi doar câteva scrieri care au rămas fidele atât liniei creștine, cât și valorilor culturale. Dintre acestea se evidențiază, în literatura română,  Cortegiul magilor de Adrian Popescu, prima ediție purtând sigla Editurii Dacia, Cluj-Napoca, 1996, cea de a doua, a Editurii Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2021. Acest roman este deschis de un poem, Călătoria continuă, care, parcă, concentrează întreaga scriere, dar poate fi privit și ca prolog al acestuia. Firul cronologic este păstrat, ca și în datul biblic, magii merg spre Ierusalim și apoi spre Bethleem, la fel și denumirea magilor, precum este ea cunoscută din Tradiția bisericilor creștine, căci în Biblie magilor nu li se relevă numele.

Interesantă este abordarea autorului, care descoperă întreaga pleiadă de evenimente a eului narator din perspectiva slujitorului lui Balthazar, Adri. Totul este istorisit la persoana I-a singular, ca o povestire a acestuia, autorul dorind să pună accentul nu doar pe personaje, acțiuni, ci, mai ales, pe trăirea care este determinată de o asemenea călătorie inițiatică spre cel ce reprezintă Lumina Lumii întrupată.

Tonul este unul cald, familiar, de parcă ar povesti cuiva din cadrul apropiaților, intimilor sufletului său. Am putea-o vedea ca pe o scrisoare, sau epistolă literară.

Determinant pentru acest roman este raportul echilibrat între datul biblic, cel dogmatic, cel istoric și cel cultural. Rareori mi-a fost dat să lecturez un text literar de un asemenea echilibru, fapt ce este benefic scrierii, fiind un atu deosebit. Personal aș numi-o cea mai bună scriere culturală referitoare la istoria magilor din literatura română și cea universală. Poate deveni etalon pentru viitoare scrieri și, desigur, este o bornă ce greu va fi depășită. Această construcție a romanului, ce poartă toate datele necesare într-un raport perfect de echilibru, este unică și poate servi la o mai bună înțelegere în mediul cultural a istoriei magilor.

Personajele sunt bine conturate, nu există nicio expresie de forțare sau de idealizare a vreunuia. Intermitențele, reprezentate de trăirile slujitorului Adri, nu forțează, nu duc într-o zonă de filosofare care ar putea deranja, ci sunt ca respirații naturale în linia romanului.

Totul poartă semnul echilibrului și al perfectei măsuri. Este un roman reușit, bine închegat în ceea ce reprezintă descrierea personajelor, interacțiunile dintre ele, firul narativ. Nu s-ar putea adăuga ceva sau scoate vreun element. Poate ar fi un singur lucru de stipulat: cum ar arăta o continuare a acestui roman, cu modul de viață, trăirea slujitorului Adri, odată întors în patria sa și poate o întâlnire cu Iisus în timpul activității sale din Galileea?

Cea mai expresivă imagine prezentată de acest roman, Cortegiul magilor de Adrian Popescu, este momentul închinării, poate și de aceea autorul și editura au ales punerea pe copertă a reproducerii după Bartolo di Fredi, Adorația Magilor. Recomand acest roman spre lectură. Va umple de lumină sufletele și va împlini frumos această perioadă a Sărbătorilor de Iarnă.

Victor Constantin Măruțoiu