Jugul și suptul

Dacii români, încă din vremea când colonizau Egiptul și Polul Nord învățându-i pe localnicii analfabeți limba română, am avut parte de niște definiri sociale, economice și politice, care încetul cu încetul au prins cheag și apoi s-au solidificat.

Este simplu și productiv să vorbești în clișee, să reiei fraze consacrate, pentru că nici nu te implică și nici nu cere un efort de gândire consistent. Aceste stereotipii lingvistice au fost ridicate „pe culmi de civilizație și de progres” de iubitul nostru conducător, eroul națiunii, primul bărbat al țării în documentele de partid, în cuvântările sale, atât de însuflețitoare. La ultimul Congres al Partidului cel de-al XIV-lea, participanții s-au ridicat în picioare și au ovaționat de o sută de ori (găsiți amănunte pe google), exprimându-și astfel atașamentul față de ecoul cuvintelor care nu mai spuneau de mult nimic.