Jocul satului, prilej de cunoaștere și apropiere între tineri

„Care era jucăușă, juca mult. Care nu, răzăma parețî” (Maria Lazăr din Aiton)

Intrarea fetelor în joc avea loc în jurul vârstei de 12-14 ani. Dar, înainte, existau jocuri organizate special pentru copii, sau pe lângă cei mari, ca aceștia să fie deja obișnuiți când vor ajunge la vârsta de a intra în jocul mare, jocul satului.

După intrarea în joc, fata era pregătită pentru căsătorie, putea fi curtată de feciori și dobândea dreptul de a participa la evenimentele cu caracter social ale tinerilor, dar într-o lume guvernată de moralitate și respect. Pentru acest eveniment se pregătea intens, își făcea un rând de haine noi. Dacă nu era înțeleasă cu un fecior care să o joace pentru prima dată în jocul mare, atunci fata era jucată de un frate mai mare sau de cineva din neam apropiat.

Maria Lazăr din Aiton a intrat în joc la 14 ani. Tot aici și-a prins drăguț. „Când te băgai în joc, la Paști, ori la Rusalii, ori la Crăciun, îț’ făcei papuci anume, până atunci nu vedei papuci, și haine noi, și te băgai în joc. Zâcei cătă un verișor: «Mă, io mă bag în joc!». «Las’ că te bag io!», zîcé el. Te băgai în joc și erai fată de măritat, no. Care era jucăușă, juca mult. Care nu, răzăma părețî. «No, aia razămă jocu’», zâceu țăț’ care erau acolo. De erai jucăușă, nu începé ceterașu’, șî erai în joc”.

La joc, fetele veneau însoțite de mame, care stăteau pe margine. Era modul în care familia se asigura de buna purtare a fetelor, dar și a feciorilor, părinții fiind în continuare responsabili pentru copii, chiar dacă fiii și fiicele lor intraseră deja în rândul tinerilor. De altfel, tinerii erau educați sever de către părinți, pentru „a nu avea rușine după ei” și, rareori, copiii ieșeau din cuvântul părinților. Așa se întâmpla și în cadrul relațiilor de dragoste care se înfiripau între doi tineri, întotdeauna trebuia ca părinții șă fie de acord cu cine stă de vorbă fata sau feciorul. Astfel, prezența mamelor la joc, pe margine, echivala cu o bună cunoaștere a relațiilor în care fiica putea intra. Mamele țineau socoteală de cine, cu cine a jucat, și de câte ori.

Și la Râșca fata intra în joc pe la 12-13 ani. „La început mai pe margine, iar după ce învățai, jucai în fața jocului cu feciorul. Când te chema la joc, îți făceau un semn discret cu capu’ ori cu ochiu’, sau se apropia și te întreba dacă vrei să joci”, spune Elena Petre din Râșca. La joc, fetele erau jucate de mai mulți feciori, dar cu cel care-i era drag juca ultimul joc și apoi o conducea acasă, până la poartă. „Fecioru’ venea cu tine acasă, te însoțea până la poartă și, uneori, intra și în casă. O dată, a meu, o fost joc aci, în sat, în șură la Petrea. Am jucat și pă sară m-am dus acasă ș-o venit și el cu mine, până la trepte. Tata nu era acasă, așa că l-am chemat în casă. Dacă era tata, nu îndrăzneam. Am stat de povești un pic, era și mama acasă”,  își amintește Susana Borla din Rusești.

Pentru a arăta că-i place fata, la joc feciorul îi fura „năfrămuța” (batista), motiv pentru a o reîntâlni, seara, la poartă. De asemenea, dacă deja prindeau a povesti și lăsau să se înțeleagă că se gândesc la o eventuală căsătorie, atunci fetele ofereau feciorilor batiste sau o năframă pe care feciorul o purta la gât, iar feciorii ofereau, mai rar, inele fetelor.

Așa că jocul din duminici și sărbători era cadrul perfect pentru facilitarea cunoașterii tinerilor și verificarea anumitor simpatii. Pe lângă petrecere, jocul era și un ceremonial premarital, în care se realizau legăturile dintre feciori și fete și se puneau în balanță posibilele alianțe dintre neamuri.

(Foto: La joc – Orman, jud. Cluj. Femeile stau pe margine și analizează toate gesturile și strigăturile jucăușilor)

Grigore SÂMBOAN
consultant artistic CJCPCT Cluj