„Intratu’ fetei în joc”, obicei reconstituit în satul clujean Orman

Un amplu proiect de reconstituire a tradițiilor și obiceiurilor din satele clujene este derulat în această perioadă de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj. În urma acestui demers rezultă filme documentare etnografice, fotografii, dar și albume foto, însoțite de ample descrieri.

În acest sens, la Orman a fost reconstituit jocul satului, în special momentul intratului fetei în joc, ce echivala cu dreptul tinerei de a lua parte la viața socială a comunității. La manifestare au luat parte localnicii și unii fii ai satului, reuniți în cadrul Asociației „Tradiții Ormănene”, coordonator Aurora Cozma. Demersul s-a finalizat cu fotografii documentare de mare valoare, dar și cu un film etnografic, cu o durată de 10 minute, prezentat recent publicului clujean în cadrul unui spectacol de folclor și care poate fi vizualizat în mod gratuit pe canalul de Youtube al instituției, „Tradiții clujene”.

Filmul a fost realizat în muzeul satului, amenajat de Asociație în două încăperi ale școlii, pe ulițele din Orman, dar și într-un cadru ce te transpune în satul de altădată, în curtea unei case bătrânești, unde a locuit Nastasia Tămaș (a Gogului). Este surprinsă pregătirea fetelor, primirea ceterașilor la intrarea în sat de către organizatorii jocului, denumiți „cizăși”, cerutul de la mame a fetelor la joc de către feciori, jocul propriu-zis, gesturile de dragoste dintre tineri și ospătarea ceterașilor.

Filmele documentare realizate constituie o bază de date utilă atât celor care doresc să cerceteze tradițiile și obiceiurile, dar și tinerei generații, pentru a se familiariza cu viața satului de altădată, să se apropie de tradițiile populare și să le trezească tinerilor interesul și dragostea față de patrimoniul cultural românesc. Totodată, aceste filme sunt  prezentate și colaboratorilor din străinătate, în cadrul proiectului „Tradiții clujene în țară și peste hotare”. În acest scop, filmele sunt puse la dispoziția celor interesați pe canalele media ale instituției, dar sunt prezentate și în cadrul proiectelor educative, derulate în școlile din județ.

În lumea satului de altădată, dragostea și căsătoria erau strâns legate de adolescența tinerilor și de trecerea lor la statutul de fecior de însurat, respectiv la cel de fată de măritat. Fiecare trebuia să dovedească în fața comunității faptul că e pregătit fizic și psihic pentru căsătorie. Astfel, era definitorie pentru fete intrarea în joc, moment ce echivala cu dreptul de a lua parte la viața socială a satului, precum: jocul duminical, șezătoarea și claca.

În satul clujean Orman, intrarea fetelor în joc avea loc în jurul vârstei de 14 ani. Dar, înainte, existau jocuri organizate special pentru copii, sau pe lângă cei mari, ca aceștia să fie deja obișnuiți atunci când vor ajunge la vârsta de a intra în jocul mare, jocul satului. Când fata mergea pentru prima dată în jocul satului, mama, pe lângă faptul că o ajuta să se îmbrace cu cele mai frumoase haine pregătite din timp, îi oferea și sfaturi despre cum să se comporte.

Jocul se organiza în duminici și-n sărbători, atunci când nu era post. Vara avea loc în curtea sau în șura unui sătean, iar iarna într-o casă. Organizarea cădea întotdeauna în seama „cizășilor”, doi sau trei feciori din sat, de obicei scăpați de armată. Ei „arvuneau” ceterașii, iar cheltuielile le împărțeau pe întregul tineret care participa la joc, sub forma unei taxe. La Orman, în timp ce fetele și feciorii se pregăteau pentru joc, chizășii așteptau ceterașii la intrarea în sat și, cântând, se îndreptau spre șura unde avea loc jocul. După ce se termina slujba la biserică, începea jocul, la care participa toată suflarea satului. Fetele veneau însoțite de mame, care stăteau pe margine. Era modul în care familia se asigura de buna purtare a fetelor, dar și a feciorilor, părinții fiind în continuare responsabili pentru copii, chiar dacă fiii și fiicele lor au intrat deja în rândul tinerilor.

Pentru a intra în joc, fata era cerută de către fecior, de la mamă. Câteodată, se întâmpla ca feciorul care invita o fată la joc să fie refuzat, însă lucrurile nu rămâneau așa. Fata era sfădită de mamă, feciorul se răzbuna mai târziu, în timpul jocului. Prezența mamelor la joc, pe margine, echivala cu o bună cunoaștere a relațiilor în care fiica putea intra. Mamele țineau socoteală de cine cu cine a jucat și de câte ori. Erau și femei care veneau doar „de dragu’ de a se uita”, pentru a memora toate gesturile și strigăturile din joc și pentru a afla care tineri urmează să facă nuntă în următoarea perioadă. După câteva jocuri, gazda stropea în fața șurii cu apă, deoarece se făcea colb, iar jocul se muta în grădină, sub pruni. La un moment dat, în timpul jocului, chizășii adunau banii de la întregul tineret care participa la joc, pentru a plăti ceterașii.

La joc, fetele urmăreau dacă feciorii se știu bine purta. La rândul lor, feciorii erau atenți la fete „dacă-s deștepte la vorbă și cum li-i statu’ ”. În Orman, deoarece feciorul a fost refuzat la joc de o fată, ruga un prieten să invite fata respectivă la joc. Acesta ducea fata în fața ceterașilor, o învârtea de două, trei ori și apoi o lăsa acolo, singură, ca pedeapsă.

După o vreme, spre seară, ceterașii erau „duși pă cină” de cizășii și drăguțele lor, la casa uneia dintre ele. După ce mâncau, jocul continua, însă cu un număr mai mic de participanți. Pentru a arăta că-i place fata, la joc feciorul îi fura „năfrămuța” (batista), motiv pentru a o conduce, la finalul jocului, până la poartă. De asemenea, dacă deja prindeau a povesti și lăsau să se înțeleagă că se gândesc la o eventuală căsătorie, atunci fetele ofereau feciorilor batiste, iar feciorii, mai rar, le dădeau inele fetelor. Jocul dura câteva ore, iar la final, mamele erau primele care mergeau spre casă. Acestea erau urmate de fete pe care le petreceau drăguții, după care cei însurați, iar la final ficiorii.

Jocul din duminici și sărbători era cadrul perfect pentru facilitarea cunoașterii tinerilor și verificarea anumitor simpatii. Pe lângă petrecere, era și un ceremonial premarital, în care se realizau legăturile dintre feciori și fete și se puneau în balanță posibilele alianțe dintre neamuri.

Grigore SÂMBOAN
consultant artistic, CJCPCT Cluj

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut