Interviu cu Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan | „Reeditarea lucrării lui Silviu Dragomir a devenit o necesitate profesională și istoriografică”

În preajma evenimentului cultural „Avram Iancu 150”, istoricul Ioan Bolovan, director al Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, prorector al Universității „Babeș-Bolyai” în perioada 2012-2020, ne face cunoscute reflecțiile domniei sale cu privire la contextul apariției diferitelor ediții ale monografiei lui Silviu Dragomir precum și despre ecoul diverselor manifestări de pe teritoriul țării dedicate eroului național.

Cum ar trebui să vedem apariția primei ediții a monografiei lui Silviu Dragomir dedicată eroului Avram Iancu în contextul istoric al anului 1965 și respectiv cum trebuie înțeles contextul actual, care a prilejuit, iată, reeditarea acestui volum, „Avram Iancu – o viață de erou”?

Ca și mulți alți lideri care au contribuit la realizarea Marii Unirii, Silviu Dragomir a cunoscut după 1945 din partea autorităților comuniste o perioadă de negare a realizărilor sale profesionale și naționale, fiind arestat în anul 1950 și condamnat pe nedrept la un stagiu carceral. După eliberarea din închisoarea de la Sighet, Silviu Dragomir a sperat încă din toamna anului 1957 că ar putea să-şi publice noua monografie despre Avram Iancu, ce fusese finalizată, într-o primă formă, încă înainte de anul 1949. În 31 decembrie 1957, Silviu Dragomir semnase cu Editura Științifică un contract de editare a monografiei despre Avram Iancu într-un tiraj de 3000 exemplare. Manuscrisul fusese, în mare măsură, pregătit înainte de arestare. Dacă luăm în considerare contextul politic din România anului 1958, concluziile la care ajunsese Silviu Dragomir în monografie erau departe de a fi acceptate de conducerea vremii. În acelaşi timp, făcea, în nota epocii, apel la elementele care uneau cele două popoare şi împărţea, oarecum nejustificat, greşelile făcute de conducătorii românilor şi ungurilor în timpul revoluţiei. Era conştient că, propunând spre publicare O viaţă de erou: Avram Iancu, concluziile lucrării, în marea lor majoritate în afara liniei oficiale, riscau să provoace nemulţumiri şi reacţii dure. Prin concluziile exprimate, el se plasa în afara punctului de vedere exprimat în documentele de partid, unde se elogiau popoarele socialiste, frăţeşti şi prietene, între care nu existau divergenţe. Astfel, prin adresa Editurii Ştiinţifice din 8 august 1958, Silviu Dragomir era informat că, în conformitate cu articolul 4 din contract, manuscrisul nu mai este publicabil, iar contractul de publicare era reziliat. Istoricul încerca, într-un moment politic neprielnic, să releve rolul românilor din Transilvania în timpul Revoluţiei din 1848. Faptul că a trimis manuscrisul editurii ne arată că a crezut că lucrarea avea să fie publicată. Or, în anul 1958 simpla existenţă a unor puncte de vedere diferite de cele oficiale constituia o gravă abatere. Silviu Dragomir şi-a continuat munca ştiinţifică, iar cercetarea desfășurată după eliberarea din detenţie, cuprinsă între anii 1956 şi 1962, s-a dovedit a fi fructuoasă pentru istoriografia românească privind Revoluţia din 1848. Silviu Dragomir nu a mai avut ocazia să-şi vadă publicate cercetările din ultimii ani asupra revoluţiei. Lucrarea Avram Iancu a fost publicată la Editura Ştiinţifică abia în 1965, deoarece contextul politic din ţară se modificase. Astfel, între 1958 şi 1965 regimul politic din România şi-a declarat pe faţă intenţia de a promova valorile istoriei naţionale. În anul 1958, autorităţile de stat au blocat publicarea lucrării datorită tipului de discurs istoric, favorabil adevărului şi istoriei naţionale. Dar în anul 1965, când regimul avea nevoie de un punct de vedere naţional, era mică probabilitatea să încerce cineva să o cenzureze. În anul 1958, Silviu Dragomir fusese etichetat ca promotor al învăţăturilor burgheze, spirit şovin, datorită concluziilor din monografia consacrată lui Avram Iancu. Peste doar câţiva ani, în 1965, pe fondul modificării de atitudine a conducătorilor comunişti faţă de istoria naţională, lucrarea este publicată şi apreciată de lumea ştiințifică şi politică românească. Trebuie să remarcăm că schimbarea promovată de liderii comunişti români în raportarea la valorile naţionale şi parţial la elita intelectuală interbelică, câtă mai supravieţuise politicii de suprimare, era determinată de lupta pentru putere din România şi de emanciparea de sub ceea ce Stelian Tănase numea „elita suzerană de la Moscova”. Publicarea lucrării lui Silviu Dragomir, putem să afirmăm astăzi cu certitudine, se înscrie în curentul de factură naţională ce încuraja cercetarea onestă şi ştiinţifică a istoriei românilor. Scopul acţiunii iniţiate de o parte a conducerii partidului era să creeze în opinia publică o stare de spirit favorabilă liderilor comunişti în disputa lor cu Moscova, fără a se face derogare de la materialismul istoric.

Reeditarea necenzurată în 2022 a lucrării lui Silviu Dragomir, într-o formă finală am putea spune, adică după manuscrisele lăsate de autor, a devenit o necesitate profesională și istoriografică, acum când comemorăm 150 de ani de la moartea eroului. Fără a mai exista constrângeri ideologice sau de altă natură, editorii și Editura Școala Ardeleană și-au propus să omagieze plenar personalitatea lui Avram Iancu dar și să readucă în actualitate o carte bine documentată și echilibrată în interpretări istorice.

Cum apreciați că va fi perceput sau redescoperit eroul național Avram Iancu de către tânăra generație de astăzi prin prisma momentelor pe care Silviu Dragomir a ales să le descrie în această monografie? Mă gândesc în special la perioada studenției eroului, la efervescența activității acelor ani, alături de alți camarazi, însuflețiți de același dor și ideal.

Tinerele generații de azi nu mai sunt atât de mult interesate de trecut, prezentul este cel care contează. Paradigma aceasta nu este proprie numai României, avem suficiente dovezi că și în alte țări europene sau pe alte continente se manifestă un atare comportament. Putem pune acest interes scăzut pe seama diminuării orelor de istorie din învățământul preuniversitar, a „asaltului” producțiilor media care pun accentul pe subiecte de ficțiune care nu au nicio legătură cu spațiul românesc ș.a. Desigur, am convingerea că lucrarea lui Silviu Dragomir va fi citită și de tineri fiindcă mai sunt încă destui elevi și studenți care sunt pasionați de istorie, iar descoperirea în unele capitole ale cărții a tinereții lui Iancu și a colegilor lui, a entuziasmului și dinamismului tinerilor revoluționari va putea să fie un prilej de meditație pentru generațiile actuale. Edificiile din Cluj-Napoca legate de Eroul Național (Liceul Piariștilor de vizavi de clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai unde a studiat, casa de pe str. Avram Iancu unde a locuit în chirie, sala Reduta de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei unde Iancu a asistat la lucrările ultimei diete feudale a Transilvaniei și unde s-a votat uniunea Transilvaniei cu Ungaria etc.) pot fi locuri de pelerinaj, de descoperire a istoriei locale, de reflecție asupra destinului unor personalități exemplare din istorie etc. De aceea am motive suficiente să fiu încrezător în destinul acestei noi ediții, care va suscita un interes mare din partea publicului, precum a cunoscut și prima ediție din 1965.

Cum vă raportați la manifestările care s-au organizat în acest an la Cluj dar și în alte locuri din țară în memoria lui Avram Iancu? Cum apreciați impactul acestora?

Am participat direct la câteva manifestări organizate în ultimele luni la Cluj-Napoca dar și în alte locuri din țară în memoria lui Avram Iancu și am rămas plăcut surprins de amploarea acestora. Au participat deopotrivă tineri și seniori, specialiști dar și pasionați de istorie, un public larg care a demonstrat un mare atașament pentru memoria Eroului Național. Majoritatea conferințelor, a busturilor și plăcilor amplasate în diferite locații din Transilvania, a cărților editate despre Iancu aparțin societății civile, ceea ce este exemplar pentru rostul acestor organizații non-guvernamentale. Implicarea autorităților centrale și pe alocuri a celor locale a lăsat mult de dorit, probabil că agenda guvernului, a forurilor legislative etc. a avut alte priorități în slujba cetățenilor care le-au făcut să neglijeze ori să să diminueze implicarea în activitățile menite să omagieze personalitatea lui Avram Iancu. La finalul câtorva luni de manifestări am remarcat impactul pozitiv al acestor activități, rolul mass-media fiind enorm în popularizarea biografiei lui Iancu, în cunoașterea tuturor proiectelor lansate în acest an pentru comemorarea liderului revoluționar transilvănean.

Ce ne puteți spune despre proiectele viitoare ale Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca?

În lunile din urmă, destui membri ai Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române au fost implicați în numeroase proiecte științifice, expoziționale și editoriale organizate cu ocazia Congresului Național al Istoricilor Români de la Alba Iulia, a Zilelor Academice Clujene etc. Prezența lor la aceste manifestări a fost pe larg mediatizată de mass-media locală și centrală, ceea ce ne-a bucurat nespus și ne-a întărit convingerea că suntem pe drumul cel bun. Tocmai de aceea, împreună cu colegii cercetători din cadrul institutului am proiectat o serie de activități care se întind pe parcursul anilor 2023-2024 și prin care să contribuim la dezvoltarea istoriografiei românești cu minim 7 volume de studii și documente. Avem deja în lucru unele lucrări științifice, altele vor intra în programul de cercetare după aprobarea lor în viitorul imediat de către Secția de Istorie și Arheologie a Academiei Române. În același timp am gândit și activități de popularizare a istoriei prin care să pregătim așa cum se cuvine bicentenarul nașterii lui Avram Iancu din 2024. Avem în vedere proiecte care se adresează elevilor, studenților, adulților și pensionarilor, încercăm să fim prezenți mai consistent în mijlocul comunității locale și naționale, fiind convinși că numai prin buna colaborare cu societatea civilă, cu mass-media și cu autoritățile putem să ne împlinim menirea de istorici și buni cetățeni.

Evenimentul „Avram Iancu 150” este organizat de Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” din Cluj-Napoca, Fundația Transilvania Leaders și Editura Școala Ardeleană, sub egida Academiei Române – Centrul de Studii Transilvane, Institutului de Istorie „George Barițiu” Cluj-Napoca și Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”, în parteneriat cu Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România și va avea loc joi, 24 noiembrie, începând cu ora 18, la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca.

Iulia GHIDIU