Încă 20 de asistenți medicali generaliști formați la Școala Postliceală Sanitară „Sf. Nectarie”

Într-un interviu acordat ziarului Făclia în primele zile ale lui 2020, părintele Bogdan Chiorean, directorul Centrului de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” din Cluj-Napoca și inițiatorul Școlii Postliceale Sanitare cu același nume afirma, cu un oarecare năduf, că respectiva școală a fost înființată „doar pentru cei care vor să învețe!”.

Părintele își explica, atunci, supărarea, spunând: „Acum doi ani, când am început, în anul I am avut 32 de înscriși. (…) După câteva săptămâni de la începerea școlii, o parte dintre ei, alții după un semestru, au renunțat pentru un motiv incredibil pentru noi: acela că li s-a cerut să fie prezenți la cursuri! (…) Mi s-a părut incredibilă această abordare, ca oamenii să plece, revoltați de faptul că li s-a cerut să vină la școală, să fie prezenți. Parcă ni s-a imputat că… trebuia să le spunem de la bun început că școala este cu frecvență, deși lucrul acesta era evident. (…) Cel mai supărător a fost modul în care au pus problema. Am fost de-a dreptul acuzați că ne permitem să îi chemăm la cursuri când, totuși, ei plătesc o taxă! Adică, «Școala asta nu-i gratuită! Dacă ar fi gratuită, înțelegeam, dar noi plătim o taxă!». Adică, «dumneavoastră sunteți obligați să faceți cum vrem noi!»”.

Pornind de la această declarație, din care reieșea clar că aici diplomele nu se cumpără, am avut curiozitatea de a afla de la părintele Bogdan Chiorean cum au evoluat lucrurile în timp, având în vedere și că anul acesta au absolvit cursurile de trei ani ale Școlii Sanitare Postliceale „Sf. Nectarie” 20 de asistenți medicali generaliști. Aceștia reprezintă a doua promoție a școlii patronate de Arhiepiscopia Clujului.

– Cât sunteți de mulțumit de cea de a doua promoție de absolvenți ai Școlii postliceale sanitare „Sf. Nectarie”?

– Sunt tare mulțumit. E de menționat faptul că au început 32 și au terminat 20. Asta spune ceva, pe de-o parte și despre ei, așa cum spuneam și în interviurile anterioare, și pe de altă parte și despre noi, în sensul că ținem tare mult să fie un oarecare nivel al calității actului educațional în școala asta. Suntem puțini, oricum, o clasă e tare puțin, dar e mare lucru că profesorii pot să se ocupe în mod foarte… personal de fiecare în parte. Fiind doar o clasă, au tot timpul din lume.

– De ce au terminat mai puțini decât s-au înscris?

– Au terminat doar 20 din 32 pentru că o parte dintre ei s-au retras în primul an, apoi, pe parcurs, s-au retras și alții ori s-au mutat la alte școli, din diverse motive.

E un lucru interesant la școlile acestea, postliceale. Elevii sunt foarte eterogeni și ca vârstă și ca nivel de pregătire și ca motivație. De exemplu, am avut, în generația asta, foarte puțini absolvenți care au făcut școala postliceală imediat după liceu. Foarte puțini. Cei mai mulți au făcut-o poate la 10, 15 ani de la finalizarea liceului, unii chiar având studii universitare și postuniversitare. De aici vine și motivația, pentru că asta e tare importantă. Am întrebat: „Acum ai facultate, ai un masterat – că am avut o doamnă cu masterat în neuroștiințe -, de ce să mai faci o școală postliceală sanitară, de asistent medical?”. Și mi-a răspuns: „Pentru că vreau să-mi fiu de folos mie și familiei lărgite. N-o să profesez niciodată în domeniu”.

– Și a făcut școala până la capăt?

– A făcut-o până la capăt. Alții vor să lucreze în domeniu, pentru că acum, dar nu numai acum, ci de multă vreme, e o penurie de asistenți medicali.

Grupul fiind foarte eterogen, atunci și abordarea trebuie să fie tare… atentă, a profesorului. Adică, nu poți să ai aceeași măsură, cu toți. Nivelul de înțelegere e diferit, experiența de viață e diferită,

În fine, până la urmă au terminat 20, iar acum, la jumătatea lunii august, au examenul de final și prezentarea lucrării de diplomă. Și, cam într-o lună, cred că o să aibă și dreptul de liberă practică.

– Există dintre ei vreunii care și-au manifestat dorința sau intenția de a lucra în domeniul paliației?

– Da. Da. Există, și de fapt și din generația trecută o absolventă lucrează la noi, la Centrul „Sf. Nectarie”. Și există și acum. E tare important că ei s-au format aici, în spitalul ăsta și acesta e unul dintre marile plusuri ale acestei școli. Dincolo de faptul că e doar o clasă, și atunci timpul e suficient pentru fiecare cursant, un mare plus e faptul că o bună parte din practică se desfășoară în acest centru și le-am solicitat colegilor mei asistenți să manifeste toată abnegația și să aibă răbdare cu ei și efectiv să-i lase să facă practică, pentru că aptitudinile acestea, dincolo de informațiile teoretice, nu se pot dobândi doar privind, ci trebuie, pur și simplu, să pui mâna, să scapi de tracul acela de început. Și ei s-au bucurat tare mult, mai ales că au fost acea generație care au prins bună parte din cursuri online, în perioada pandemiei. Și atunci, când s-au ridicat restricțiile, am recuperat mult din practică, i-am lăsat să lucreze mult mai mult ca să poată să-și exerseze aceste aptitudini.

– Dacă ar fi să comparați cele două generații…?

– Cred că, acum, și noi, cadrele didactice, am fost cumva mai… așezați. De multe ori poate pornești cu mult entuziasm, crezi că va fi cumva (cum dorești tu) și pe parcurs îți dai seama că oamenii, cum am zis, sunt tare diverși, au nevoi diferite, au abordări diferite, au motivații diferite și atunci trebuie să fii mai atent, să le aplici o abordare individualizată.

Au fost oameni tare, tare buni, pot să zic că au rămas mult mai… maturi, în generația asta, și ca vârstă și ca înțelegere.

E interesant de precizat că în generația asta am avut un preot și două monahii – colegul nostru, părintele Emanuel, și două monahii de la Mănăstirea „Sf. Elisabeta”, maica stareță și încă o maică. La fosta Mănăstire „Sf. Elisabeta”, care funcționa prin anii 40, exista o școală de surori medicale, la vremea respectivă.

– Din alte confesiuni, decât cea ortodoxă, nu a venit nimeni la școala postliceală sanitară?

– Nu a venit nimeni, încă, dar tare ne-am bucura, dacă ar veni. Când aveam aici, la Centrul „Sf. Nectarie”, niște maici care mai treceau pe la bolnavi absolut, să zicem, neprofesionalizat, tare, tare mult bine făceau pacienților și toți ziceau: „Ce bine a fost aseară că a fost maica pe la mine, a stat cu mine”. Maica, monahia, prin simpla ei prezență aduce o notă de liniște, de tihnă. Așa că maicile tare mult m-au bucurat că au venit la școală și sperăm că vor mai veni și altele de acum încolo, chiar și pentru nevoile mănăstirii și, de ce nu, chiar să dezvoltăm o rețea de îngrijiri la domiciliu.

***

Școala Sanitară Postliceală „Sf. Nectarie”, aflată sub patronajul Arhiepiscopiei Clujului, a fost deschisă la 10 septembrie 2018 și funcționează în clădirea Centrului de Îngrijiri Paliative cu același nume.

„Ne dorim să imprimăm acestei școli o anumită ținută, să fie o școală apropiată Bisericii și elevii, dincolo de alte abilități, mai mult sau mai puțin tehnice, să învețe și să comunice cu bolnavii” – spunea, la deschiderea școlii, pr. Bogdan Chiorean.

Conform celor declarate acum, dorința devine, sau chiar a devenit, deja, realitate.

M. TRIPON