În „Țara Cartofilor”, pe Valea Fericirii, un paradis numit „Fructy”

Avea doar 19 ani când a decis să-și deschidă propria afacere, dar o afacere complet diferită de ceea ce se practicase până atunci, în mod tradițional, în comuna Râșca. Și-a convins părinții să-și vândă vacile și, cu banii astfel obținuți, pe terenul din Valea Fericirii, pe care până atunci se făcea fânul sau se cultivau cartofi, a plantat primii butași de zmeură.

Acum, Cristian GHERLE, la cei 29 de ani ai săi (ajuns, de anul trecut, și consilier local al comunei Râșca), este un fermier în toată puterea cuvântului, fructele de pe plantațiile acestuia, dar mai cu seamă sucurile sale de zmeură, mure sau coacăze, sută la sută naturale, puse pe piață sub brandul Fructy, fiind cunoscute, apreciate și tot mai solicitate.

Povestea de succes a lui Cristian Gherle am aflat-o dintr-un dialog purtat cu acesta, într-o zi toridă de început de iulie, la un pahar… rece se suc de zmeură, produs sub brandul care adaugă un plus de valoare comunei și, de ce nu, aduce un plus de… fericire acelora care, ca turiști, vizitează măcar o dată Valea Fericirii – devenită paradis al zmeurei -, din comuna Râșca.

– De unde ideea de a cultiva fructe „de pădure” într-o comună cunoscută ca fiind „Țara Cartofilor”?

– De la vârsta de 19 ani, după ce am terminat liceul, am urmat cursurile Facultății de Horticultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca, unde am prins și dragostea de plante, în special de arbuști fructiferi. De acolo mi-a venit ideea să fac o plantație, mică pentru început, neștiind cum se pretează terenurile noastre la astfel de culturi.

– Am înțeles, dintr-o discuție cu actualul primar al comunei Râșca, Alin Abrudan, că primii dvs arbuști au fost din plantația sa.

– Așa este. De la el am luat primii arbuști de zmeură și coacăz negru, iar după doi ani, văzând că este cerere foarte mare la fructe, am mărit plantațiile.

– Ce suprafață ați plantat, inițial?

– Cam 20, 25 de ari.

– A fost un act de curaj?

– Oarecum, da. Însă învățasem despre plante, știam cam ce am de făcut. În anul 2015 am ajuns la o suprafață cultivată de 3 hectare, combinat – zmeură, coacăz negru și mure. O să urmeze, în viitor, și aronia.

De unde bani pentru începutul afacerii?

– Pentru că am început cu suprafețe mici, n-am avut nevoie de foarte mulți bani, inițial, iar plantele le-am multiplicat de la mine. M-au ajutat și părinții, m-au susținut foarte mult, mi-au acordat toată încrederea. Când le-am spus că vreau să fac o plantație de zmeură, au fost lângă mine. I-am convins să-și vândă vacile…

– De câți ani creșteau animale?

– De când erau mici. Bunicii mei au avut și ei cai, au avut vaci, pentru ei laptele era cel mai important lucru. Așa au crescut și părinții.

– Și i-ați convins să-și vândă vacile!

– Da, au vândut cele două vaci și cu banii obținuți am început să facem plantațiile, iar pe locul vechii șuri am făcut mai târziu hala de procesare. Vecinii râdeau de părinții mei, că… de ce mă lasă să stric terenurile. La noi era mentalitatea asta, că toată lumea trebuie să cosească iarba, să cultive cartofi, iar când eu am venit cu altă idee, oamenii au fost foarte reticenți.

– Ce-au zis apoi, vecinii, când au văzut că afacerea chiar merge?

– În primii doi ani n-au zis aproape nimic. După aceea, după ce au văzut că încep să produc ceva, le-au trebuit și lor.

– Fructe sau arbuști?

– Arbuști. Pe timp de vară vin vecini și-și culeg fructe pentru ei. Noi în fiecare an organizăm, la sfârșit de săptămână, un fel de Zi a Porților Deschise. În fiecare weekend este așteptat oricine dorește să culeagă. Mănâncă cât vrea și cât poate, iar ceea ce duce acasă plătește la un preț foarte mic.

– Asta când se întâmplă?

– Cam de la mijlocul lunii iulie până la final de august, la fiecare sfârșit de săptămână.

– Sunteți foarte tânăr, iar când ați început afacerea am înțeles că erați abia în primul an de facultate. Cei de vârsta dvs cum au reacționat când au aflat ce vreți să faceți?

– La noi în zonă tineri nu prea mai sunt, au plecat care pe unde. Apoi, toți tinerii și-ar dori ca, dacă încep o afacere, în anul următor, maxim, să aibă deja și profit. Eu am început de la vârsta de 19 ani și doar acum am ajuns, după 10 ani, să mă pot lăuda cu munca mea. Dar… oamenii încearcă. Sunt tineri care și-au făcut ferme de animale, sunt tineri care acum se orientează spre turism. Se pot face foarte multe, în zonă. Comunele Râșca, Beliș, Mărișel au un potențial turistic enorm, doar atât că le trebuie o promovare foarte bună. Din păcate, în ultimii doi ani, cam toate terenurile de la noi s-au vândut și toată lumea care vine aici își face câte o căbănuță și… cam atât. Nu vrea nimeni să vină să investească.

– Ați început cu câțiva ari și ați ajuns la 3 hectare. În momentul în care ați extins suprafața cultivată, cum ați reușit să distribuiți fructele, având în vedere că toate sunt perisabile, nu le poți ține cu zilele?

– Am ajuns să am cantități foarte mari, tone de fructe. Adunam, zilnic, 200 – 300 de kilograme de zmeură. Coacăzele se recoltează o singură dată, pot să reziste mai mult pe plantă, nu este o problemă, pe când la zmeură, dacă nu ai recoltat-o în maxim două zile, se strică. Am dus la piață, la depozite en-gros, chiar și la clienți, direct, făceam distribuție. După o zi de cules în plantație mergeam seara și livram fructele, să fie cât mai proaspete, să nu se strice. Dar fiind foarte multă zmeură, în 2017 mi-a venit ideea să îmi fac o hală de procesare fructe și legume. Un prieten m-a ajutat să fac un proiect european și pe locul vechii șuri am făcut o hală de procesare. Am început să producem sucuri, gemuri și siropuri naturale. Aveam o frică foarte mare pentru distribuție, că nu se vor vinde. M-am dus prin Cluj, la diverse localuri, restaurante, și… nu a fost unul care să mă refuze. În prezent sunt vreo 15 restaurante în care se găsesc sucurile noastre, sub brandul Fructy, un brand înregistrat la OSIM, anul trecut.

– Cum v-ați promovat produsele, în primă fază?

– Întâi, pe o pagină de Facebook, Fructy. Vindeam doar fructele, direct – zmeură, coacăze și mure. Se făcea comandă pe pagina de Facebook, iar în maxim o zi noi livram produsele la domiciliu. Am oprit aceste livrări pentru că este și obositor și foarte costisitor. Acum, de două ori pe săptămână facem livrările direct la restaurante sau la cafenele cu care avem contracte.

– Ce cantitate de sucuri produceți?

–  N-aș putea să vă spun exact. Produc între 50 și 70 de tone de fructe pe an. În sucurile noastre este măr, sunt fructele pe care le avem în plantații – zmeură, coacăze, mure, mai cumpărăm căpșuni. Mere cumpărăm foarte multe de la localnici și de la o fermă pomicolă din Zalău, o fermă ecologică. Toate fructele pe care noi le folosim sunt fructe românești.

– E la modă, deja (din păcate!), în toate satele, stropitul cu tot felul de substanțe care ajută fructele și legumele să crească și să se coacă peste noapte…

– Noi folosim doar îngrășăminte naturale, iar primăvara se face un tratament cu piatră vânătă, pentru a feri plantele de boli. Nu se folosește nici un îngrășământ chimic. În perioada de secetă, în iulie, august, când fructele sunt pe punctul de a se coace, irigăm plantațiile, deoarece dacă nu sunt irigate îndeajuns, fructele se stafidesc, nu au zeama necesară pentru a le putea noi procesa.

– Aveți muncitori angajați?

– Suntem trei angajați la hala de procesare, iar în câmp avem zilieri.

– Sunt greu de găsit oameni pentru asta?

– Foarte greu! Avem, pe zi, între 5 și 7 persoane, la cules, în sezon. Se recoltează cam între 30 și 45 de zile, zmeura. Este diferit, însă, de la an la an.

– Ce soiuri de zmeură cultivați?

– Sunt cinci soiuri de zmeură, majoritatea din Polonia, Polka fiind, cred, cel mai cunoscut și mai cultivat soi. Mai avem și soiuri din America și din Germania.

– La coacăze…?       

– Este soiul Titania, care rezistă foarte bine la noi, s-a aclimatizat foarte bine în zonă. Fructele rezistă foarte mult pe plantă, nu este o problemă dacă se recoltează într-o săptămână sau în două.

– Și la mure?

– Este soiul Thornfree. Am cumpărat butașii din sudul țării și în primii ani am avut foarte mari probleme, până s-au aclimatizat, dar acum sunt în regulă, recoltăm fructe în fiecare an. Problema este că mura se coace un pic mai târziu, în luna august, când deja la noi nopțile sunt reci, ziua lumina scade foarte mult și nu ajung chiar toate să se coacă. Dar mai cumpărăm și din alte zone.

– Din ceea ce cultivați în ferma dvs, ce vă… place cel mai mult?

– Cel mai mult iubesc zmeura. Este cel mai aromat fruct.

– Aveți și zmeură galbenă?

– Da.

– Și din aceea faceți sucuri?

– Și din aceea, dar noi le adunăm împreună și toate intră împreună ori la sirop, ori la sucuri.

– Sucurile dvs nu sunt acidulate?

– Nu. Sunt sucuri naturale, cu pulpă.

– Puneți conservant?

– Nu. Nu se pune absolut nimic, nici conservant, nici zahăr, nici acid citric, nu se pune absolut nimic. Este doar fructul.

– Care este termenul de valabilitate al sucurilor?

–  12 luni.  Putem să producem, în momentul acesta, sucuri din orice fructe și legume, avem utilaje cu care se poate prelucra orice.

– Produceți sucuri și la cerere? Adică, dacă vine cineva cu sacii de mere și morcovi la dvs și vrea să-i faceți suc din ele…?

– În fiecare an vin foarte mulți oameni la noi, care ne cer să le facem atât suc de mere cu morcovi și sfeclă, cât și suc doar de morcovi. De doi ani s-au mai făcut în comună încă două plantații de aronia și cam toată cantitatea o procesăm noi, facem suc de aronia, sută la sută aronia, adică neamestecat cu nici un alt fruct. Colaborăm și cu oamenii din zonă, le cumpărăm legumele și fructele, dar cumpărăm și din flora spontană afine, avem o gamă de sucuri în care folosim afina de munte, și colaborăm cu ferme pomicole din Sălaj și de la Dej.

– Care dintre sucurile dvs  sunt cele mai solicitate?

– Cele mai vândute sunt sucurile de zmeură și sucurile de afine la sticle de 250 ml, iar la cutiile de 3 litri sunt cele de măr, morcov și sfeclă și cele de măr.

– Planuri de viitor?

– Îmi doresc foarte mult să dezvolt afacerea asta. În anii ce urmează vreau să ajung la supermarketuri, adică produsele noastre să se găsească pe rafturile supermarketurilor. În momentul de față mai avem încă un proiect european de 70.000 de euro pentru reamenajarea halei de procesare și pentru utilaje mult mai performante și de capacitate mult mai mare. Cu acest proiect vom reuși, cred eu, să trecem la un alt nivel. Îmi doresc foarte mult să mai angajez niște persoane, să pot să-mi fac un colectiv cu care să pot să cresc această afacere.

– Pământul pe care cultivați fructele este din proprietatea familiei sau l-ați cumpărat?

– E pământul familiei, pământul pe care părinții făceau fânul sau cultivau cartofi. Am încercat să mai iau pământ în arendă, dar oamenii sunt foarte reticenți, așa că am ajuns la concluzia că îmi ajung, momentan, aceste trei hectare pe care le am.

– Ați simțit vreo clipă invidie din partea localnicilor pentru ceea ce ați reușit să faceți?

– Nu, nu au invidie! Sigur, și-au schimbat și atitudinea față de mine. Eu de anul trecut am ajuns consilier local, în comuna Râșca, tocmai prin votul lor, iar asta dovedește că au încredere în mine.

– Ca și consilier local PNL v-ați propus și să ajutați alți tineri să dezvolte afaceri?

– Mai mult pentru asta am vrut să intru în politică, pentru că zona noastră este o zonă cu un potențial foarte mare, turistic, și trebuie să dezvoltăm această zonă.

M. TRIPON

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut