In memoriam, Episcopul Alexandru Mesian

A răspuns ultimei chemări a lui Dumnezeu un blând Episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Preasfinția Sa Alexandru Mesian (1937-2013), vreme de 29 de ani Păstor al Eparhiei de Lugoj.

După cum au anunțat reprezentanții Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, Ierarhul „s-a stins lin din această viață” în dimineața zilei de 11 martie 2023, după câteva zile în care a fost însoțit cu rugăciunea și îngrijit, fiind internat în Spitalul Municipal din Lugoj. A fost condus pe ultimul drum pământesc miercuri, 15 martie 2023. Funeraliile, oficiate în Catedrala Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj, de către Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiu apostolic, împreună cu Episcopii romano-catolici și greco-catolici din România, au constat în Sfânta Liturghie arhierească și ceremonia de înmormântare. Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, reprezentanți ai altor confesiuni, preoți, persoane consacrate, credincioși din întreaga țară și de peste hotare, s-au reunit la Lugoj pentru a-și lua rămas bun de la Preasfinția Sa Alexandru, prezent și viu în amintirea tuturor. La încheierea Slujbei de înmormântare i-a schițat portretul spiritual cel care, din anul 2020, i-a stat alături ca Episcop auxiliar, Preasfinția Sa Ioan Călin Bot, prin cuvintele: „Preasfințitul Alexandru Mesian s-a născut la data de 22 ianuarie 1937, în localitatea Ferneziu, județul Maramureș. Este cel de al șaselea dintre cei opt fii pe care Dumnezeu i-a dăruit părinților Alexandru și Ana. A urmat Școala elementară la Ferneziu, apoi a urmat și absolvit Școala profesională, profil Chimie, la Baia Mare. După absolvirea Liceului Teoretic Gheorghe Șincai din Baia Mare a fost înscris ca student teolog, în anul 1957, la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași. Datorită faptului că provenea dintr-o familie greco-catolică din Transilvania, din dispoziția Departamentului Cultelor de la București a fost exmatriculat în același an. În perioada 1957-1960 a satisfăcut stagiul militar, apoi, între anii 1960-1990 a lucrat, în calitate de tehnician, la Întreprinderea Mecanică de Mașini și Utilaj Minier din Baia Mare, la compartimentul Control Tehnic de Calitate.

Timp de cinci ani, între 1961-1965, în clandestinitate, a urmat studiile teologice în strict secret. După amnistia generală dată în 1964 – când unii episcopi, preoți și profesori de teologie, au ieșit din închisoare -, a fost verificat asupra cunoștințelor teologice de profesori de specialitate. A fost hirotonit preot în strict secret, la data de 8 mai 1965, de către Preasfinția Sa Ioan Dragomir, Episcopul Greco-Catolic de Maramureș. Până în anul 1972, nici măcar părinții săi nu au știut că au în casă un fiu preot, deși celebra Sfânta Liturghie în camera sa, zilnic. În perioada 1965-1990, în aceleași condiții de clandestinitate și supraveghere din partea autorităților, a desfășurat o vastă activitate pastorală ocupându-se de catehizarea și asistența spirituală a celor care doreau acest lucru și care nu au vrut să rupă legăturile cu Biserica Catolică, în pofida persecuției și a interdicțiilor la care erau supuși. Aceste activități pastorale le-a îndeplinit atât în Baia Mare, cât și în alte localități din teritoriul Eparhiei de Maramureș, una dintre preocupările constante fiind și aceea de a identifica și forma candidați la preoție.

Din anul 1990, de când Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică și-a recâștigat libertatea religioasă, și până în anul 1994, a fost Vicar general al Eparhiei de Maramureș, care era păstorită în acea perioadă de către Episcopul Lucian Mureșan, actualul Cardinal și Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică. La data de 20 iulie 1994, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop coadjutor al Preasfințitului Ioan Ploscaru, Episcopul de Lugoj de atunci. A fost consacrat episcop, la 8 septembrie 1994, împreună cu Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul de Oradea, în Catedrala Sf. Treime din Blaj, de către Mitropolitul Blajului Lucian Mureșan, asistat de episcopii PS Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj și PS George Guțiu, Episcop de Cluj-Gherla. La 20 noiembrie 1995, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop eparhial al Lugojului, iar în 5 mai 1996 a avut loc Întronizarea în Catedrala din Lugoj.

Pe plan local a avut raporturi foarte bune cu celelalte culte, în special cu Biserica Ortodoxă Română, fapt datorat și spiritului ecumenic al Înalt Preasfinției Sale Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. În perioada 9-19 iulie 2000 a participat, la Baltimore, la lucrările celei de-a VIII-a Întâlniri de Dialog Teologic internațional între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă – după ce, în 1994, a fost numit de Sf. Părinte Ioan Paul al II-lea membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, iar în 1995, membru al Comisiei Internaționale Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. Între anii 1994-2021 a fost responsabil cu ecumenismul, atât în cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România, cât și în cadrul Sinodului Bisericii Greco-Catolice. De-a lungul activității sale ca Episcop al Eparhiei de Lugoj a participat la foarte multe întâlniri cu caracter ecumenic, atât în țară, cât și în străinătate, activitatea ecumenică fiind o preocupare constantă a Preasfinției Sale Alexandru, spiritul ecumenic din Banat fiind cunoscut la nivel național și internațional.

La data de 7 februarie 2004, Președintele României i-a acordat ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. A primit titlul de Cetățean de onoare din partea localităților: Lugoj, Caransebeș, Baia Mare, Bocsig, Reșița, precum și din partea Consiliilor Județene Timiș și Caraș Severin. De asemenea, numeroase instituții din teritoriul Eparhiei de Lugoj i-au decernat diferite titluri și diplome de excelență. S-a îngrijit de restaurarea picturii Catedralei din Lugoj, de finalizarea lucrărilor de renovare, sfințirea având loc în 29 aprilie 2001. S-a îngrijit, de asemenea, de aducere acasă a moaștelor Fericitului Episcop martir Ioan Bălan și așezarea acestora în catedrală. În lunga perioadă de slujire episcopală, Preasfinția Sa Alexandru a hirotonit 115 preoți, a ctitorit și sfințit 49 de noi biserici și este autorul mai multor cărți. A avut la suflet Icoana Maicii Domnului care a lăcrimat la Scăiuș, ecumenismul și promovarea fecioarei stigmatizate de la Bocsig.

În ziua de 11 martie 2023, la venerabila vârstă de 86 de ani, Bunul Dumnezeu l-a chemat la El în urma unei inerente suferințe, scurte, pe care nu a arătat-o și a purtat-o cu multă demnitate și răbdare. Putem, așadar, să spunem: «Misiune împlinită și plecare liniștită»”.

V.S.