IN MEMORIAM | 140 de ani de la naşterea dirijorului ANTONIN CIOLAN – fondatorul Orchestrei Filarmonicii „Transilvania”

A trecut jumătate de veac de la trecerea sa în nefiinţă, numele lui Antonin Ciolan este mereu viu în memoria obştei muzicale clujene. Născut la Iaşi la 1 ianuarie 1883, Antonin Ciolan a crescut într-un mediu cultural în care muzica şi literatura se bucurau de o aleasă preţuire. Mama lui Antonin a remarcat talentul său când, pe la 3-4 ani, s-a sculat noaptea din pat, s-a dus la pian şi a cântat un marş pe care îl auzise ziua. Clocotea talentul în el şi trebuia să şi-l manifeste.

Antonin Ciolan urmează cursurile Liceului Naţional din Iaşi, fiind absolvent în promoţia 1900, avându-l coleg de clasă şi pe Mihail Sadoveanu. Încă din anii liceului va începe studii de teoria muzicii, armonie şi pian la Conservatorul de Muzică, avându-i ca profesori pe Eduard Caudela (vioară), Aspazia Varlaam (pian) şi Gavril Musicescu (cor şi orchestră). În dorinţa de a-şi desăvârşi educaţia muzicală, pleacă în 1909 spre Conservatorul din Dresda, aprofundând contrapunctul, fuga şi compoziţia cu profesorul Felix Draeseke şi la Leipzig dirijatul cu Arthur Nikisch. Invitat să ocupe postul lui Felix Draeseke la Conservatorul din Dresda, după moartea acestuia, a ales să se întoarcă la Iaşi, pentru a se pune în slujba vieţii muzicale de aici, pe fundalul unei istorii zbuciumate cum a fost aceea a României secolului XX. În octombrie 1918 are loc, sub președinția lui George Enescu, adunarea de constituire a Societăţii Muzicale ”George Enescu”, Antonin Ciolan fiind numit chiar de George Enescu director general muzical, între anii 1919-1922. Într-o scrisoare adresată de George Enescu lui Antonin Ciolan, în iunie 1922, se arată: ”Ţin să spun aici toată recunoştinţa ce o păstrez domnului Antonin Ciolan pentru remarcabila-i activitate artistică, pentru sârguinţa şi devotamentul faţă de cauza muzicală ce a apăsat-o victorios timp de mai bine de trei ani, în capul Societăţii Muzicale ce-mi face cinstea să-mi poarte numele”. Căutător asiduu al perfecţiunii, Antonin Ciolan va avea de suferit mult din partea unor contemporani care nu i-au înţeles exigenţele. Astfel, acuzaţiile total nefondate de filogermanism şi filorusism dau seamă de absurditatea gândirii unor slujbaşi mărunţi ai culturii. Situaţia vieţii muzicale a Iaşului era complicată în acea perioadă şi datorită că au existat diferite persoane care au dorit să-şi exercite autoritatea prin funcţiile deţinute, mai mult decât ar fi fost necesar.

În iulie 1927 a fost numit director general al Şcolii Muzicale din Chişinău şi a format Orchestra Simfonică a Basarabiei, unde a fost prim-dirijor. Din 1943, Antonin Ciolan este numit şi director general muzical al Operei din Odesa. Recunoscut ca o personalitate de importanţă naţională, va fi invitat să ocupe postul de prim-dirijor al Filarmonicii din Bucureşti între anii 1947-1949. Părăsind Iaşul, la vârste înaintate, Antonin Ciolan şi soţia sa, Eliza Ciolan, distinsă pianistă şi iubită profesoară pentru generaţii de tineri pianişti, nu i-au uitat niciodată şi ca dovadă a devotamentului pentru vatra străbună, ei şi-au petrecut întotdeauna vacantele în casa părintească din strada Călăraşilor. Mai mult, conform dorinţei, își duc somnul de veci în Cimitirul Eternitatea. În anul 1949, Antonin Ciolan venea să se stabilească la Cluj. Avea 66 de ani şi o lungă carieră în spatele său. Numirea lui Antonin Ciolan ca prim-dirijor al Orchestrei Operei Maghiare din Cluj în 1949 a fost primită cu deosebită bucurie de către cercurile muzicale şi de către publicul clujean.

Talentul organizatoric şi probitatea le va învesti pentru ridicarea nivelului cultural al Clujului. Opera Maghiară, Conservatorul de Muzică şi Filarmonica de Stat au cunoscut o înflorire nemaiîntâlnită până atunci. Antonin Ciolan a desfăşurat o intensă muncă de pedagog în cadrul claselor de dirijat şi de orchestră ale Conservatorului ”Gheorghe Dima”.

Dacă Sergiu Celibidache, Carlo Felice Cillario, Dinu Niculescu, Florica Dimitriu, Anatol Chisadji, Emanuel Elenescu aparţin unei perioade de activitate la Iaşi, numele lui Erich Bergel, Petre Sbârcea, Emil Simon, Alexandru Munteanu, Miron Raţiu, Acél Ervin, Hary Bela sunt legate de Conservatorul din Cluj. La mijlocul lunii septembrie 1955 s-a decis înfiinţarea Filarmonicii de Stat, prin decret guvernamental. Programul primului concert din 4 decembrie 1955 a cuprins: R. Wagner – Uvertura ”Maeştrii cântăreţi”, S. Toduţă – ”Concertul pentru orchestră de coarde”, S. Rachmaninoff – „Concertul pentru pian în do minor”, solistă Silvia Serbescu şi Beethoven – ”Simfonia a 3-a <<Eroica>>”, dirijor Antonin Ciolan.

Mă leagă de Maestrul Antonin Ciolan amintiri vechi, din vremea studiilor la Conservator, când am devenit şi membru al orchestrei Filarmonicii clujene. Cu ajutorul unor documente mărturii, dar şi al lucrurilor trăite în preajma Maestrului, în cartea „Antonin Ciolan, inegalabilul maestru al baghetei”, istoricesc etapele vieţii şi carierei acestuia, cu suişuri şi coborâşuri, pe fundalul istoriei frământate a secolului XX. Cele aproape şase decenii de documentare generează o minuţioasă reconstituire istorică din care nu lipsesc episoade dramatice. Lucrare de referinţă, izvorâtă dintr-un profund respect, cartea abordează într-un mod personal subiectul Antonin Ciolan, treptele fireşti ale devenirii muzicianului de la a cărui naştere s-au împlinit, în 1 ianuarie 2023, 140 de ani! Cele mai luminoase pagini din carte sunt cele ale perioadei cu adevărat faste, cea a mutării în Cluj, unde imaginea Maestrului Antonin Ciolan este eternizată, prin bustul în bronz din Parcul Municipal al oraşului, operă a unui alt mare spirit moldovean, sculptorul Ion Irimescu.

Acum, i-am pus în această scriere toată dragostea şi devotamentul meu, aducând peste ani, un omagiu amintirii sale, a unui om a cărui personalitate m-a copleşit şi mi-a influenţat destinul, oferind portretul unui mentor ce se cuvine să ocupe un loc neşters în memoria generaţiilor de muzicieni. La Cluj, la 4 decembrie 1970, a încetat din viaţă eminentul dirijor și profesor Antonin Ciolan. Memoria acestui mare dirijor şi profesor se cuvine a fi păstrată vie, cu deosebire la Cluj-Napoca, unde şi-a pus pentru eternitate amprenta asupra vieţii muzicale din capitala Transilvaniei.

Gheorghe MUŞAT