Impresionantă celebrare a sculptorului Gheza Vida, la 110 ani de la naștere

O pilduitoare manifestare dedicată marelui artist român Gheza Vida (1913 -1980), la 110 ani de la naștere, s-a derulat, timp de trei zile (2-4 martie) la Baia-Mare – orașul natal al maestrului. Cei aproape 150 de participanți la sesiunea extinsă de comunicări care a deschis suita evenimentelor dedicate sculptorului băimărean, la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu, au urmărit, fascinați, timp de mai multe ore, evocările fluviu prezentate de acad. prof. univ. dr. Doru Pamfil – președintele Filialei Cluj a Academiei Române; episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Iustin; acad. prof. univ. dr. Marius Porumb – directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca al Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei “Ars Transsilvaniae”; academicienii clujeni Mihai Bărbulescu și Liviu Pop; profesorii universitari dr. Negoiță Lăptoiu (Cluj) și Ramona Novicov (Oradea); acad. Dorel Banabic, președinte al Secției de Științe Tehnice a Academiei Române; Daniela Ciuta, președinta ASTRA Despărțământul Carei; Veronica Vancea, custodele Muzeului Memorial ”Gheza Vida” din Baia Mare; prof. Mâț-Coman Dana-Mari din Moisei; dr. Tiberiu Alexa, director al Muzeului de Artă din Baia Mare; dr. Ioan Marchiş, Direcţia Judeţeană de Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional.

Moderatorul sesiunii de comunicări a fost prof. dr. Teodor Ardelean, director al Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu”. La finalul primei părți a manifestării, viceprimarul municipiului Baia Mare, Ioan Doru Dăncuș, a înmânat artistei Zoe Vida, fiica renumitului maestru, o plachetă care atestă conferirea, post-mortem, a titlului de Cetățean de Onoare al Orașului sculptorului Gheza Vida.

După sesiune, în foaierul bibliotecii a fost vernisată o expoziție cu noi lucrări de artă donate Muzeului Memorial ”Gheza Vida” din oraș de către fiica maestrului, Zoe Vida Porumb, și soțul său, academicianul Marius Porumb. Momentul a fost urmat de un intermezoo muzical susținut de soprana Carmen Augustin, alto Camelia Minghiraș, tenorul Augustin Albu, basul Traian Minghiraș și violonistul Lucian Madiar. Vineri, pe fațada fostei locuințe de pe strada Ferestrălui a sculptorului Gheza Vida și a soției sale, pianista Ecaterina Vida, a fost dezvelită o placă memorială, de soții Zoe Vida și Marius Porumb, și sfințită de episcopul Maramaureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Iustin.

Duminică, 4 martie, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, episcopul Maramaureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Iustin a oficiat slujba de parastas pentru celebrul artist Gheza Vida. Evenimentele de la Baia-Mare au fost organizate sub egida Academiei Române de Primăria și Consiliul Local Baia Mare, Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu”, Institutul de arheologie și istoria artei din Cluj Napoca, Muzeul Etnografic și de Artă Populară din Baia Mare, Muzeul de Artă Centrul Artistic Baia Mare și de Asociația ”Ars Transsilvaniae” România.

Analiză inedită ***

Toate evocările prezentate la simpozion au fost cu totul remarcabile. Istoricul de artă conf. univ. dr. Ramona Novicov, de la Universitatea din Oradea, a încântat auditoriul prin inedita analiză făcută câtorva lucrări din palmaresul celebrului sculptor maramureșan. ”Ca și vinul vechi care câștigă valoare după ani de păstrare, așa este și Gheza Vida: un om din ce în ce mai actual și din ce în ce mai necesar într-o lume pe care o simțim cu toții tot mai fracturată și mai dislocată. Gheza Vida ne aduce aminte, de fiecare dată, tot mai mult, și tot mai apăsat de CENTRUL LUMII. A avut acel simț extraordinar de a ajunge la seva lucrurilor, de a ajunge acolo de unde pornesc rădăcinile: în acel punct fierbinte, adânc, care nu mai e folclor, nu mai e poveste, punct care ne leagă pe toți, fiind una cu Cerul și una cu Pământul. Întotdeauna când scriu despre Vida mă simt ACASĂ. Zoe Vida și Marius Porumb spun, mereu, că vin ACASĂ la Baia Mare. Noi toți venim acasă atunci când ne gândim la Vida. El ne vorbește, foarte actual, de o lume a adâncurilor, a miturilor, care ne leagă pe toți. În articolul meu din albumul omagial dedicat lui Vida, mă refeream la stihiile lui Vida. Atunci l-am înțeles cu adevărat pe Vida când mi-am dat seama că el coboară și urcă, în același timp, în lumea stihială, a acelor forțe pe care doar le intuim, de care uneori ne temem, dacă nu avem inima curată, dar care în fond sunt forțele primordiale ale lumii la care Vida a avut acces.

A fost una dintre ființele privilegiate care au avut acces la dialogul cu aceste forțe. Aceste stihii au vorbit, iar Vida a știut să traducă, prin curățenia inimii lui, acest mesaj. Între întrupările sale fantastice, una are loc aparte pentru că reprezintă o PUTERE care i-a marcat și deturnat destinul. Colecția Muzeului de Artă Vizuală din Galați deține sculptura ”Solomonarul”, datată 1971 și realizată în lemn de nuc: personajul se înscrie perfect în tipologia Înțeleptului iar multiplicată alcătuiește ansamblul ”Sfatul Bătrânilor”. Bărbatul are alura unui înțelept cu pieptenătura arhaică ce l-a impresionat pe Vida atunci când a văzut-o în fotografia din colecția avocatului Ioniță Andron, fapt menționat de academicianul Marius Porumb într-un recent interviu. ”Solomonarul” este un personaj mitic complex, investit cu puteri magice. Numele său trimite la Regele Solomon sau la preoții traco-geți. Vida îl compune chiar sub semnul unei duble investituri, de Rege-Preot, așezându-l, singuratic și solemn, pe spinarea unui balaur, ca și pe un tron. Trimiterea e evidentă spre figura Înțeleptului Șaman, a celui ce știe tainele Pământului, Cerului, Timpului, adică a Inițiatului. El își duce viața sub mare canon, căruia i s-au supus toți solomonarii. Numai așa el poate cunoaște stihiile și le poate rândui după voința lui. Solomonarii conduc norii, adică balaurii, sunt, adică, stăpânii balaurilor furtunii. Vida are un fel propriu de a vedea relația dintre lighioană și făptura umană. Spiritul ce animă sculptura ”Solomonarul” din anul 1971, inspirată din bestiarul fantastic este altul decât spiritul animist al figurilor grotești din perioada de creație 1931-1932. În grotesc este prezent spiritul ludic ce-i însoțea înțelepciunea de om dăltuit dintr-o bucată. Voioșia și seninătatea erau cele ale unui artist sigur pe ceea ce avea de spus, fie în registru grav, fie în cel fantast, dar era mereu pus pe glume, pe dans și țâpurituri. În ”Solomonarul” însă, Vida atinge registrul magic. El purta un adânc respect acestor personaje stranii, puternice, benefice ce i-au însemnat ursita. Tot chipuri de solomonari sunt și stâlpii bibliotecii soților Zoe și Marius Porumb, sculptate în anul 1976. Ei fac parte din galeria ultimelor opere ale lui Vida, încheind, astfel, cercul figurilor inițiatice, frumoase, calme, știutoare, îmblânzitoare de duhuri ale nopții, aducătoare de bine și ordine. Ele sunt compuse ca totemuri, având la bază o bufniță, pasărea Înțelepciunii, sau un corb, iar la capitel o coleopteră sau un batracian. Personajul cu alură de solomonar ține în mână un măr, fructul rotund al cunoașterii Binelui și Răului. Spuneam că Solomonarul e figura singulară ce multiplicată de cinci ori a descris incinta ”Sfatului Bătrânilor”. Ampla compoziție a ”Sfatului” e de o monumentalitate stranie, lipsită de locvacitate. Personajele nu comunică, așa cum o fac, de pildă, ”Burghezii din Calais” a lui Rodin. Nu sunt animați de convingeri, păreri, argumente. Au, mai degrabă, liniștea din epicentrul Cinei cea de Taină. Ei sunt acolo dintotdeauna: verticali, tăcuți, contemplativi, prefigurând o imaginară Masă a Tăcerii. Ei nu vorbesc între ei ci cu zeii, cu duhurile și puterile locului. De aceea au maiestatea oracolelor. Fiind relee prin care vorbesc zeii, au liniștea și nemișcarea celor care primesc Adevărul de sus. Prin ei vorbește legea Pământului și a Cerului. Ei sunt solomonarii, înțelepții ce stăpânesc și domolesc stihiile, tulburările, îndoielile, furtunile din văzduh și din oameni. Ei sunt paznicii ordinii, ai armoniei universale. Sunt totemici. Păstoresc balaurul ce ține lumea împreună să nu se desfacă în neant. Azi, lumea se desface în neant în jurul nostru, iar noi asistăm la acest spectacol teribil.

Un mare fiu al Maramureșului și Sătmarului

Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Iustin: Sunt trei zile pe care le consacrăm maestrului sculptor Gheza Vida, o personalitate unică a Maramureșului cu niște trăsături de român neaoș, de dac. A avut în zestrea lui genetică niște daruri mari și sfinte, pe care le-a primit de la Creator. Chiar dacă el a fost oarecum de stânga, a rămas un creștin adevărat. Românii suntem creștini indiferent ce ideologii au trecut peste noi. (…) Îl omagiem pe Gheza Vida, mare fiu al Maramureșului și Sătmarului care beneficiază de trei dintre operele lui cele mai importante – Monumentul Ostașului Român de la Carei, așezat în 1964, la împlinirea a 20 de la eliberarea Ardealului de Nord de horthyști, Sfatul Bătrânilor din fața sediului administrativ al județului, inspirat de tradiția arhaică, străveche, a satelor noastre. Pe lângă voevod, care nu era un despot, adică un conducător unic cu decizii personale, se afla un Sfat care îl ajuta în hotărâri, azi i-am spune Senat, numai că Sfatul de atunci era alcătuit din bătrâni înțelepți, luminați, având la bază școala vieții și experiența istoriei. A treia operă însemnată este Grupul Statuar al Martirilor de la Moisei, pe care am reușit, în anii trecuți, într-un dialog cu prietenul nostru academicianul Marius Porumb, și cu un alt prieten al nostru, fostul prefect Anton Rohian, să-l restaurăm și să-l redăm, la 21 octombrie 2014, circuitului public, la nivelul valorii lui. De atunci, anual, organizăm un eveniment omagial la Moisei. Privitor la prezența la această manifestare, noi am participat la toate evenimentele dedicate memoriei marelui sculptor, fiind acțiuni care dau măsura nobleții familiei. Un om nu e nobil doar dacă poartă un titlu din trecut, ci prin ceea ce face. Noblețea se dobândește, afirmă și confirmă prin ce facem. Urmașii maestrului au organizat, cu noblețe, mai multe evenimente, printre care și cel din aceste zile.”

Operă esențială în evoluția sculpturii românești

Acad. prof. univ. dr. Doru Pamfil, președintele Filialei Cluj a Academiei Române: ”Avem bucuria de a participa la acest moment festiv – 110 ani de la nașterea sculptorului Gheza Vida. E o tradiție să luăm parte, la Baia Mare, la manifestările dedicate marelui artist maramureșean, pe care le considerăm și o sărbătoare a Filialei Academiei Române. Am venit cu un grup de membri ai Filialei Cluj a Academiei, tocmai pentru a aduce omagiul care se cuvine prestigiosului sculptor. Opera lui Gheza Vida e considerată de specialiști ca fiind esențială în evoluția sculpturii românești și e, de altfel, comparabilă cu capodopere ale sculpturii europene din secolul XX. Întreaga creație a artistului stă sub emblema mirifică a lemnului. Gheza a știut să deslușească, prin acest material preferat, atât viața tăcută a lemnului cât și viața nouă, artistică. De notat contribuția sa remarcabilă în afirmarea artei românești în țară și în străinătate. A avut expoziții în aproape toate marile capitale ale Europei, dar și la Cairo ori Moscova, și a prezentat lucrări excepționale la Bienala de la Veneția. Ne bucurăm că Baia Mare cinstește acest nume prestigios prin Muzeul Memorial ”Gheza Vida”, care a beneficiat, în urma unei hotărâri a Prezidiului și de egida Academiei Române. Președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, menționa că Gheza Vida, membru al înaltului for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală al ţării, a lăsat în urma sa o operă care învinge timpul”.

Academicanul Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca al Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei “Ars Transsilvaniae”, a susținut comunicarea intitulată ”Sculptorul Gheza Vida – un maramureșean pentru eternitate”. ”Ansamblurile monumentale create de Vida au devenit simboluri naționale în conștiința publică românească. Monumentul Ostașului Român de la Carei sau Monumentul țăranilor martiri de la Moisei, excepționale realizări artistice, sunt adevărate repere în evoluția sculpturii contemporane românești. (…) Cel mai cunoscut artist din Centrul Artistic de la Baia-Mare este Gheza Vida, recunoscut în Europa (…). Probabil nu doar din simpatie față de Pintea Viteazul a semnat cu numele de «Grigore», în Franța, după retragerea din Spania a detașamentelor românești din Armata Republicană spaniolă, alături de care Vida a luptat în Războiul Civil (1936-1939) împotriva forţelor conduse de generalul Franco și sprijinite de Germania nazistă. Chiar de Ziua Franței, Gheza Vida a expus, în lagărul de la Gurs, unde fuseseră internați voluntarii români refugiați din Spania, o sculptură reprezentându-i pe Horea Cloșca și Crișan, semnată «Grigore». De altfel, Vida a ilustrat cu desene şi linogravuri Gazeta săptămânală a lagărului, semnând tot cu numele de «Grigore»”.

A primit numele Gheza printr-o solomonie

Acad. prof. univ. emerit dr. Mihai Bărbulescu, director al Institutului de Studii Clasice al Universităţii ”Babeş-Bolyai”. ” Prima dată am auzit despre acest mare artist Gheza Vida în urmă cu 60 de ani. Eram adolescent, la Oradea, și într-o după amiază, la Radio București, a vorbit chiar el. A povestit cum a ajuns să poarte prenumele de Gheza. A relatat că părinții lui avuseseră mai mulți copii înaintea sa, care, din păcate, nu au supraviețuit. Și atunci au recurs la o vrajă, la o solomonie: ”au vândut” copilul peste fereastră unei femei sărmane care a suflat asupra pruncului și i-a schimbat numele. Femeia i-a spus «Gheza», ca să nu-l mai atingă nici boala, nici necazurile. În 2024 vor fi 50 de ani de când l-am cunoscut personal pe Gheza Vida, la Baia-Mare, cu prilejul căsătoriei fiicei sale, Zoe, cu prietenul meu Marius Porumb. Eu am avut un rol foarte important la nuntă: am adus de la Cluj buchetul de mireasă comandat la o florăreasă celebră, o artistă. Atunci, eu și alți invitați am fost conduși de Gheza Vida în grădina cu cactuși a casei și am văzut și bufnițele, care aveau fiecare un alt nume. Ani mai târziu, Gheza, aflat în trecere prin Cluj, a intrat pe neașteptate în biroul în care eu lucram împreună cu Marius Porumb și ne-a invitat să servim prânzul împreună la restaurantul hotelului Continental. Am discutat despre universul mitologic de care Gheza Vida era atât de apropiat și la care a apelat în realizarea lucrărilor sale. Gheza avea o voce blândă, sfătoasă. Era de o simplitate directă. Ne-a vorbit despre Omul Pădurii, Fata Pădurii, Omul Apelor, Solomonari, Priculiciul Minei, Vâlva Minei. La un moment dat, Gheza l-a chemat pe chelner și i-a cerut să ne aducă la fiecare câte un păhărel de țuică. Chelnerul, cu aer superior, l-a anunțat că în acel restaurant de lux nu se servește țuică. Lui Gheza Vida, deloc snob, niciodată sofisticat, plin de naturalețe, nu-i era rușine să comande o țuică într-un restaurant, chiar dacă, la acea vreme, «Conti» era cel mai luxos din Cluj. Așa că a surâs înțelegător și am vorbit, mai departe, de priculici și de vâlve. În 2013, Centenarul nașterii sculptorului a fost celebrat și la Accademia di Romania din Roma (eram director al acestei instituții), în prezența președintelui de atunci al Academiei Române, Ionel Haiduc, cu o expoziție cu desene și lucrări din diferite colecții private. Iată că a trecut un deceniu de atunci și țuica pe care nu am putut-o servi la «Conti», o vom savura azi și vom vărsa o picătură în amintirea lui Gheza Vida”.

Adevărații aristocrați ai neamului nostru românesc

Acad. Liviu Pop, profesor universitar emerit al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca: Marele sculptor Gheza Vida, membru al Academiei Române, este unul dintre cei mai reprerzentativi oameni de creație și de cultură artistică pe care i-a dat națiunii noastre acest binecuvântat ținut al Maramureșului. De altfel, artistul însuși afirma cu mândrie: «Sunt un om cu noroc: m-am născut în Maramureș, Maramureșul m-a format ca om și ca arist». După cum se cunoaște, artistul a depus un rodnic efort de descoperire, cercetare și redare, în diversele sale lucrări, a mitologiei populare pe care a reușit să o coloreze cu o țesătură simbolică. Gheza Vida nu s-a refugiat niciodată într-o anumită manieră, într-un stil sau curent artistic anume. Dimpotrivă, el s-a aflat într-o permanență revelatoare, ceea ce i-a permis să descopere mereu lucruri noi în lumea și vremurile sub care a trăit și în care a creat. În întreaga sa operă tronează ordinea care-și are motivarea și suportul în disciplina sa interioară și sufletească ce l-au caracterizat ca artist și om al societății. Cred cu tărie că Gheza Vida a făcut parte din categoria oamenilor acestor plaiuri care au putut fi numiți și vor fi întotdeauna adevărații aristocrați ai neamului nostru românesc.”

Prof. Mâț-Coman Dana-Mari: În comunicarea intitulată ”Monumentul Eroilor de la Moisei” profesoara din satul maramureșean a reamintit evenimentele tragice din 14 octombrie 1944, când trupele horthyste au masacrat 29 de localnici români. Victimele horthyștilor făceau parte din detașamentele de muncă forțată. Artistul Gheza Vida a închinat acest monument unic martirilor români din 1944. Ansamblul alcătuit din 12 pilaștri – trupuri umane dispuse circular – a fost sculptat, în 1966, în lemn, iar mai apoi, transpus, în 1972, în piatră. ”Ansamblul are forma unui sanctuar dacic, având la mijloc căușul focului veșnic viu, loc de jertfă și de neuitare. (…). Pentru a ajunge la acest altar simbolic, se urcă 44 de trepte de piatră, număr ce fixează anul masacrului horthyst de la Moisei. Cei 12 pilaștri susțin fiecare o mască, iar fiecare mască transpune o stare sufletească. ”Artistul a relatat că a reprezentat personaje din basmele maramureșene care i-au sprijinit, în victorie, pe români: Omul pădurii care i-a ascuns în codru de ochii inamicului, Omul nopții, Omul apelor, care le-a oferit apă de izvor, Omul dintre focuri, care i-a aprovizionat cu arme, Omul ce horește, care strigă, răsunător, cele petrecute la Moisei în toamna anului 1944. Restul figurilor sunt inspirate din măștile populare și exprimă lupta dintre viață și moarte.”

Carmen Fărcașiu