Impozitarea pensiilor speciale – prostie sau populism?

Ieri, liberalii au depus la Parlament cererea de revocare din funcţia de Avocat al Poporului a Renatei Weber. Motivul declarat este că Renate Weber s-ar afla în conflict de interese, deoarece, din postura de viitor beneficiar al unei pensii de serviciu, a atacat la Curtea Constituţională proiectul de lege privind impozitarea pensiilor speciale.

Nu sunt un simpatizant al doamnei Weber. Nu-mi plac nici pensiile speciale. Însă, ce-mi place mie e una, iar ce-i legal e alta. Pensia, specială sau nu, reprezintă un venit. De ce să impozitezi, indiferent cu cât, numai unele venituri (fie acestea chiar şi speciale) şi altele nu? Că acestea sunt, poate, prea mari, ar putea fi adevărat. Că sunt, poate, nejustificat acordate, iarăşi ar putea fi adevărat. Dar, până la urmă, nu acesta ar trebui să fie sensul discuţiei, ci discriminarea care se face prin impozitarea doar a unei categorii de venituri. Şi, mai mult, doar a unor categorii de beneficiari ai acestor venituri.

Cel mai bine explică asta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care a sesizat Curtea Constituţională privind legea cu pricina. “(…) taxa de 85% pentru veniturile din pensii care depăşesc 7.001 lei va afecta în principal categoria pensionarilor magistraţi, în cazul cărora pensia medie în plată la finele lunii aprilie 2019 era de circa 18.000 lei, iar, subsecvent, se va răsfrânge asupra pensionarilor aeronautic civil navigant, în cazul căruia pensia medie în plată la acelaşi moment este menţionată ca fiind de circa 10.000 lei. (…) celelalte categorii de pensii reglementate prin legi speciale supuse taxei instituite vor fi afectate într-o măsură extrem de redusă sau chiar deloc”, spune ICCJ, care consideră că decizia Parlamentului “nu poate fi privită decât ca o cvasi-anulare a compensaţiei parţiale conferite de legiuitor pentru specificul profesiei de magistrat”. Desigur, magistraţii sunt direct interesaţi, se poate spune că doar îşi apără interesele, dar nu se poate contesta că au perfectă dreptate.

De fapt, toată povestea asta cu pensiile speciale seamănă mai degrabă cu (încă) o campanie electorală. Cu un populsim ieftin. Iată, par a spune politicienii noştri, noi am încercat să rezolvăm ceva, dar nu s-a putut. Insă, lucrurile pot sta cu totul şi cu totul altfel.

Dacă bine ţineţi minte, tema a tot fost dezbătută. O iniţiativă a PNL de eliminare a pensiilor speciale a fost adoptată, în prima lună a acestui an, de Camera Deputaţilor. În septembrie anul trecut, Senatul a aprobat, la iniţiativa PSD, taxarea pensiilor speciale cuprinse între 7.000 şi 10.000 de lei cu 30%, iar a ceea ce depăşeşte 10.000 de lei cu 50%. De ambele iniţiative s-a ales praful şi pulberea. Să nu fi ştiut politicienii noştri asta? Să nu-şi fi dat seama că o propunere similară uneia deja anulate nu are nici o şansă de supravieţuire? Imi este greu să cred aşa ceva. Nu-i bănui de multă inteligenţă, dar nici chiar aşa de proşti nu-i cred.

Mai degrabă, aleşii naţiei au vrut – conform unei sintagme consacrate în primele zile ale “revoluţiei din ‚89” – să “arate că lucrează”. Căci, dacă îi preocupă chiar atât de tare impozitarea pensiilor speciale puteau, spre exemplu, să propună impozitarea progresivă a tuturor veniturilor care trec de de o sumă sau alta, fie aceasta chiar şi 7.000 lei. O asemenea decizie ar fi fost, măcar, nediscriminatorie. Dar şi impopulară.

Articole din aceeasi categorie