Flashuri

Sunt în cărți, lovesc la fix: iordache, bădălău, dorneanu, weber în funcții cheie!

Actualii parlamentari în genunchi, la pupat multiplele moaște laice și păroase, au produs cele mai multe pagube politice, cu repercusiuni enorme, unele cronice. Guvernul este neputincios, Președintele preocupat să ne țină ore de dirigenție și să critice pesedeul, reflex devenit deprindere.

Prostia edemică a unor miniștri se transmite ca folclorul, iar gestionarea covidului e înecată în birocrație. Un „merit” deosebit îl au structurile bine organizate ale pesedeului care au indus ideea nesupunerii civice, au adus-o în piață, și o vând ieftin, fiindcă cererea e mare.

CNA-ul e un cer senin pe care aleargă îngerași bucălați și inofensivi, de aceea pot cel puțin două televiziuni să arunce găleți cu lături în capul Guvernului, zi de zi, ajutate, cu vorbă lipicioasă și duhnitoare, de petrov, fiul pemepelii. Să adăugăm ura, ura produsă industrial și care mobilizează toate energiile negative depozitate, cu grijă, în oamenii simpli.

Statul capturat de un partid ce deține, încă, și pârghiile administrative, nu numai legislative, bine infiltrat în justiție și cu un sprijin discret, dar constant, din est. Față de 1989 suntem încremeniți într-un proiect comunist.

Mă simt inutil și vulnerabil, neapărat de un partid, stăpân pe legi și unelte juridice, cu oameni vii și competenți. Mie îmi sunt țurloaiele vinete, când ei își dau la gioale pe sub masă. Gestul lui iordache care a făcut istorie, sictirul la adresa poporului român m-a umilit atunci, și mă umilește și acum, odată cu alegerea lui. L-au apreciat pe „altă întrebare” și useriștii care l-au votat! Și au lipsit 70 de parlamentari liberali. Noaptea minții!

Da, domnu’ ciolacu, e momentul, dumneavoastră de glorie, sunteți sarea și piperea politicii românești, știți ce vreți, restul lumii este format din cărți de colorat.

Sper să se termine, totuși, și creioanele de colorat realitatea.

*

Băsescu nu a mai găsit deschis în Cartierul Primăverii, și a dat-o pe istericale, spunând că Johannis și Orban, de dragul alegerilor, sacrifică un popor.

Atunci când ești pe uscat, îți dai măsura: păi, dacă ăștia doi sacrifică poporul, cine mai merge la urne? Iar ăia din deal, de sub cruce, pe frig nu mai ies nici ei la vot, dacă răcesc?

Te întreb, giecdaniels de Constanța: cine a început? Vreți să credem că tu și ceștilalți, de dragul poporului, vreți alegeri amânate?

Cine a îndemnat la nepurtarea botniței, cine a declarat spitalele închisori, cine a dat liber la părăsirea spitalelor și a anatemizat doctorii, numindu-i temniceri, cine a încurajat răzmerițele, cu tot borfetul botoxat în prima linie?

Cine a împovărat Guvernul cu obligații financiare imposibil de îndeplinit legiferate de un parlament obedient, cine a asmuțit televiziunile, cine a stârnit ura în oamenii simpli, cu îndemnurile lor directe la nesupunere civică?

E vorba despre linia dintre viață și moarte, nu despre câtă gheață se pune în pahar. Cum naiba ai scăpat obraznic și nepedepsit pentru mizeria turnătoriei?

O vorbă bună nu am auzit de la tine, un sfat, doar critici și sudalme. Când te-nvinge reflectorul în platou, o dai pe hăhăială și-ți umblă cuvintele crăcănate.

Ăsta da, respect față de oameni. Nu vrei alegeri în decembrie, dar dai fuga la Constanța, să îți pui, deja, minunea de fată, cu IQ-ul zgribulit, în fruntea listei.

Ce formă de viață ești tu?