Dr. Gheorghe Văsaru la a 90-a aniversare

Motto: „Activitatea este singura cale spre cunoaştere” Bernard Shaw (Man and Superman)

Cercetătorul clujean Gheorghe Văsaru este o personalitate renumită în comunitatea fizicienilor români și străini și foarte cunoscută în întreaga comunitate științifică din România.

În cei 40 de ani de activitate în cadrul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice şi Moleculare (INCDTIM) din Cluj-Napoca a realizat 98 contracte de cercetare, a publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice și a obținut două brevete legate de apa grea şi uraniu. De asemenea, este autorul a 19 cărţi, din care 9 în limba engleză şi franceză, în Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii, Olanda şi Austria și a elaborat importante lucrări de autor. De numele său se leagă lucrarea care a stat la baza documentării cercetărilor privind producerea apei grele în România.

Dr. Gheorghe Văsaru s-a născut la data de 16 iulie 1931, în comuna Mănăstireni, judeţul Cluj. A absolvit Facultatea de Matematică şi Fizică, Universitatea „BabeşBolyai”, din Cluj-Napoca, în anul 1954. În acelaşi an a fost numit şef de laborator şi, doi ani mai târziu, asistent la Catedra de Structura Materiei, condusă de profesorul Aurel Ionescu.

Înfiinţarea Secţiei de Fizică, în cadrul Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii clujene, a făcut necesară reorganizarea laboratoarelor existente şi înfiinţarea altelor noi. În calitate de şef de laborator, dr. Văsaru a contribuit la organizarea Laboratorului de Electricitate existent şi la înfiinţarea Laboratorului de Electrotehnică şi Electronică.

Promovat ca asistent, i s-a încredinţat Laboratorul de Structura Materiei şi înfiinţarea Laboratorului de Radioactivitate. Contribuţia sa a fost materializată prin elaborarea de lucrări practice de laborator şi construcţia de aparate noi, de interes didactic.

Din luna februarie 1958 şi până la pensionare (octombrie 1998), deci timp de 40 de ani, şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în cadrul Institutului de Izotopi Stabili, devenit apoi Institutul de Tehnologie Izotopică şi Moleculară şi, în final, Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice şi Moleculare (INCDTIM) din Cluj-Napoca.

După transferul la Institut, în perioada 1958-1960, a efectuat cercetări în domeniul aplicaţiilor izotopilor radioactivi şi a influenţei acestora asupra mediului ambiant.

În perioada 1961-1980 a organizat şi condus activitatea de cercetare în domeniul termodifuziei. Această activitate s-a axat pe studii teoretice şi experimentale legate de utilizarea acestui fenomen de transport la separările de izotopi în fază gazoasă. Cercetările s-au materializat în numeroase publicaţii, rapoarte şi comunicări ştiinţifice şi în construcţia unor standuri experimentale pentru studiul caracteristicilor de separare ale coloanelor de termodifuzie construite în Institut şi utilizate apoi la realizarea unor cascade (instalaţii) productive, destinate separării izotopilor azotului, carbonului, oxigenului, neonului, argonului şi kriptonului. În aceeaşi perioadă a participat la experimentarea instalaţiilor de separare a apei grele, pe un pilot, la scară de laborator şi a elaborat şi publicat, în anul 1975, lucrarea „Deuterium and Heavy Water – A Selected Bibliography”. Această lucrare a stat la baza documentării cercetărilor ulterioare legate de producerea apei grele în România.

La data de 8 noiembrie 1968 a obţinut titlul de doctor în fizică, la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti (conducător ştiinţific Acad. Prof. Horia Hulubei).

În perioada 1980-1984 a coordonat activitatea Laboratorului de Separări Izotopice prin Tehnici Laser, fiind implicat direct în acţiunea de fundamentare a cercetărilor privind separarea izotopică a uraniului prin metoda moleculară laser.

Între 1984-1987 a fost secretar ştiinţific pe Institut. A coordonat activitatea de elaborare şi a făcut redactarea finală a Studiului de dezvoltare a Institutului pe perioada 1984-1985 şi a prognozei până în anul 2000 (2010). În perioada 1987-1989, respectiv 1994-1998, a fost Preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului iar în perioada 1994- 1998 şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific al IFA Bucureşti.

Din anul 1986, până la pensionare (oct. 1998), şi-a continuat cercetările în domeniul separării tritiului, separării izotopilor zirconiului şi a coordonat activitatea de elaborare a Notei de Comandă şi a Proiectului de Program de separări izotopice prin tehnica laser pentru îmbogăţirea uraniului-235 prin metoda atomică laser (AVLIS-U – Atomic Vapor Laser Isotope Separation of Uranium). A fost responsabilul Contractului de cercetare privind tehnologia de separare a uraniului-235 în câmp de radiaţie laser. Scopul acestei cercetări a fost acela de a se obţine date cât mai complete relativ la această tehnologie, în vederea constituirii une bănci de date proprii pentru această foarte actuală şi importantă problemă a energeticii nucleare. În final, această cercetare a fost finalizată prin elaborarea a 20 de rapoarte interne de cercetare, sub denumirea generică de „Bază de date pentru separarea izotopilor uraniului prin metoda atomică laser (AVLIS-U)”.

A susţinut, ca invitat, comunicări ştiinţifice, în Statele Unite ale Americii, Elveţia, Germania, Japonia, Rusia, Israel, Iran, Austria, China și Brazilia.

Dr. Văsaru a fost conducător de doctorat în domeniul Fizicii Atomice şi Moleculare. În perioada 1990-2002 a condus 7 doctorate.

În calitate de şef de contracte şi conducător de colectiv a realizat 98 contracte de cercetare, a publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice, 2 brevete legate de apa grea şi uraniu şi 19 cărţi, din care 9 în limba engleză şi franceză, în Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii, Olanda şi Austria.

A elaborat importante lucrări de autor.

Lucrările lui Văsaru, manuale pentru mari universități din lume

În 28 iunie 1990, dr. Văsaru, a primit Premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române pentru lucrarea Separarea Tritiului (1987).

Ca o recunoaştere internaţională a activităţii sale depuse în decursul timpului, în laboratoarele Institutului şi-au făcut stagii de specializare cu cercetători din Germania, Japonia si URSS. A fost cooptat ca referent ştiinţific în Comisiile de doctorat ale Universităţii din Raiganj, West-Dinajpur, West-Bengal, India şi ale Facultăţii de electronică de pe lângă Academia de ştiinţe din Sofia, Bulgaria.

De menţionat că lucrările monografice elaborate de dr. Văsaru reprezintă lucrări de referinţă pentru cercetătorii din domeniul separării şi aplicaţiilor izotopilor stabili, unele din ele fiind utilizate ca manuale la Universitatea Paris VI Sud, (Franţa); Universitatea din Moscova (Rusia); Institutul de Tehnologie din Tokyo (Japonia). Ele sau bucurat de succes şi printre cercetătorii laboratoarelor din numeroase țări

Monografiile s-au bucurat şi de recenzii deosebit de favorabile în diferite reviste străine: “Isotopenpraxis”, “Current Contents”, “J. of Nuclear Materials”, “Engineering Societies Library”, “Atomkernenergie”, “Bulletin des bibliotheques de France”, “Novâe Knighi”, “Pharmazie Heft”, Tenside, Chemische Technik” etc.

În paralel cu activitatea de cercetare, Dr. Văsaru a depus şi o activitate didactică. În perioada 1967-1972 a fost profesor la Şcoala postliceală de pe lângă Institut, predând un curs de Separări de Izotopi. Ulterior (1973-1975) a suplinit un post de conferenţiar la Facultatea de Matematică şi Fizică de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, predând Cursul de Fizică Nucleară la studenţii anului IV şi respectiv Cursul de Fizica Izotopilor la studenţii anului V. Pentru ambele cursuri a elaborat manualele respective.

În perioada 1992-1997 a mai predat cursuri de Geocronologie Nucleară la studenţii de la Facultatea de Fizică, Geologie Izotopică pentru masterii de la Facultatea de Geologie (1994-1996), precum şi cursuri de Geocronologie Izotopică şi Energetică Nucleară la Facultatea de Stiinţa Mediului. Pentru aceştia a publicat două cărţi: Geocronologia Nucleară (1998) şi Elemente de Energetică Nucleară (2009).

După transferul la Institut n-a pierdut din vedere activitatea didactică, aşa că ori de câte ori s-a ivit prilejul, începând cu anul 1962, a început să conducă sistematic lucrări de diplomă pentru studenţi, abordând în special, aspecte teoretice şi practice legate de separările de izotopi. Astfel, în perioada 1962-1986 a condus 32 de lucrări de diplomă.

Este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România iar în străinătate este membru International The National Geographic Society(1972, 1995, 1997, 1999, 2001, 2002), membru New York Academy of Sciences (1998), International Who’s Who of Professionals, American Biographical Institute (ABI) – Honorary Appointment to Research Board of Advisors, Membru UniPHY.

A apărut în lucrările: Dicţionarul specialiştilor – un “Who’s Who” în ştiinţa şi tehnica românească, vol. 1, ediţia I (1996); Clujeni ai Secolului 20 – Dicţionar esenţial (2000); Personalităţi clujene 1800-2007 (2007); Enciclopedia Personalităţilor din România, ed. 3-a (2007), ed. 4-a, (2009), Hűbners Who is Who, Verlag fur Personenenzyklopadien AG, CH-6304 Zug, Elveţia; Who’s Who in the World, Marquis Who’sWho, Chicago, USA (Ediţiile 5, 6, 7, 13, 15, 16, 17, 18, 19); Who’s Who in Nuclear Energy; The International Book of Honour; Nominalizat ca Man of the year 1998 şi pentru medalia de Onoare 2000 Millennium; American Biographical Institute Research Fellow (2005), Nominalizat de American Biographical Institute pentru “2010 Gold Medal for Romania”.

Co ocazia aniversării a 60 de ani de existenţă a INCDTIM, la 10 decembrie 2010, i s-a acordat Diploma Societăţii Române de Fizică pentru rezultatele ştiinţifice şi tehnologice valoroase, obţinute de-a lungul întregii cariere.

Dr. Gh. Văsaru şi-a desfăşurat activitatea de cercetare laborioasă în domeniul fizicii şi tehnologiilor de separare a izotopilor: separării de izotopi prin termodifuzie (izotopii azotului, carbonului, oxigenului, neonului, argonului şi kriptonului); studiilor legate de separarea izotopilor hidrogenului (apă grea şi tritiu), zirconiului şi uraniului; geocronologie nucleară (metode de datare prin fenomene nucleare naturale), probleme de mediu. Pe scurt: separări de izotopi, energie nucleară, geocronologie nucleară, mediu.

––––––––

Sursa: Extras din „ Cristian Colceriu ELITE CLUJENE CONTEMPORANE” Vol !!, p. 1187 Editura Clear Vision, Cluj-Napoca, 2014 , Academia Romana, Centrul de Studii Transilvane.