Din înțelepciunea înaintașilor: Episcopul Iuliu Hossu, la Înălțarea Sfintei Cruci

«Crucii Tale ne închinăm Hristoase, Crucii Tale, semn de viață!»

În timpul liturgic dedicat Înălțării Sfintei Cruci, redescoperim înțelepciunea înaintașilor lăsându-ne călăuziți, în lumina Crucii Domnului, de cuvintele Episcopului Iuliu Hossu, acum Fericit episcop martir, consemnate de pr. N. Plaianu, în Curierul Creștin, nr. 17-18, din septembrie 1942, în cadrul unei relatări a Pelerinajului la Mănăstirea Strâmbu.

Mănăstirea Strâmbu – sau Mănăstirea Cășeiului, situată în comuna Chiuești, era o biserică veche, denumită „mănăstire” fiindcă un șir de călugări s-au perindat printr-însa (cf. Șematismului Eparhiei de Cluj-Gherla din 1947), ultimul fiind călugărul erudit Vasile Bonifaciu Erdelyi de la Blaj (1838-1854), care a înființat aici o școală pentru copiii din satele din jur. Mai târziu, în anul 1925, biserica mănăstirii a fost refăcută, iar în 1938, s-a construit aici și o casă de lemn cu patru camere, „pentru adăpostirea clerului și poporului cu ocazia pelerinajelor. Începând cu anul 1926, I PS Sa Dr. Iuliu Hossu an de an merge în 14 septembrie la mănăstire prezidând pelerinajul ce a crescut, trecând peste 10 mii de credincioși”, menționează în același Șematism.

Predica Episcopului Iuliu:

«Crucii tale ne închinăm Hristoase și sfântă învierea ta o lăudăm și o mărim». Așa am rostit și în ceilalți ani aceste cuvinte în mijlocul mulțimii de la mănăstirea Strâmbului. Așa și azi vin din nou a le rosti în mijlocul sufletelor voastre care sunt însetate după cuvântul Dumnezeesc.

Închinăciune și laudă Crucii lui Hristos Domnul. Întru acest cuvânt rostit de suflet creștinesc e răscumpărarea.

Crucii Tale ne închinăm Hristoase, Crucii tale semn de viață. Crucea a fost patul de moarte pe care s-a înălțat Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, pentru noi, trimis în lume pentru dragostea lui Dumnezeu. Din dragoste s-a pogorât din ceruri, asemenea făcându-se nouă, fără de păcat.

Priviți Crucea și vedeți dragostea fără de margini a Stăpânului Cerului și al Pământului. Crucea era să primească jertfa de răscumpărare prin Cristos Domnul. Închipuirea Crucii în Vechiul Testament e reprezentată prin șarpele lui Moise, înălțat în pustie. Tot cel ce crede în Hristos, să nu piară ci să aibă viața de veci. (…)

Ce am putea și azi mărturisi decât cuvântul: «Crucii Tale ne închinăm Hristoase». Îndreptați privirea voastră spre Cruce – vedeți, nu șarpele din pustie, ci pe Hristos Domnul făcut om, – a adaus Domnul cuvintele: «pentru că așa a iubit Dumnezeu lumea».

Ce cuvânt v-aș putea spune decât cuvântul: îndreptați privirea voastră spre Crucea Domnului, până la înălțimea Cerului, aducându-I închinarea cuvenită de la această Mănăstire a Strâmbului, pentru a lua biruința asupra morții, pentru a ajunge Învierea Domnului și a zice: «Și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim».

Ați bătătorit cale lungă și grea – tineri și bătrâni, femei și copii. Ar fi venit și scumpii voștri soți și părinți, dar sunt duși departe pentru a-și face datoria, pentru a lupta pentru biruința Crucii asupra morții. Mame, ați adus cu voi sufletul fiilor voștri, soții, sufletul bărbaților voștri, copii, sufletul taților voștri. I-ați adus la închinare, au venit și ei cu voi, oriunde se află ei acum, sunt cu privirea spre Mănăstirea Strâmbului, unde știu că e una din casele lor, unde se aflau și ei de altădată. Cred că și voi sunteți convinși că sufletul și gândul lor e îndreptat la această mănăstire.

Oricât de mare e greutatea și primejdia, răzimați sufletul vostru de Cruce, nu e semn de moarte, de acolo a răsărit viața Domnului a treia zi, e acolo viața noastră. La Cruce veți găsi pe Preacurata Fecioară Maria, care-și privește fiul dumnezeiesc ce s-a dat morții pentru noi.

Luați în suflet pe Hristos și Maria și veți fi vii. Tot cel ce privește spre Cruce nu va muri. Dacă i-a sosit ceasul nu moare, ci trece din moarte în viață.

Adevăr vă zic vouă: «cel ce are poruncile mele și le păzește, acela este care mă iubește». Care poate spune că nu e încolțit de șarpe veninos? Asupra cui nu apasă crucea grea? Suntem în valea plângerii. Să primim încercarea Domnului. Să-I sărutăm mâna Tatălui.

«Care dintre voi, de-i va cere fiul pâine, îi va da lui piatră, sau care, de-i va cere pește, îi va da șarpe? Voi, dacă știți da cele bune fiilor voștri, cu atât mai vârtos Dumnezeu». Să privim cu încredere, mulțumind pentru încercare – pentru că e spre binele nostru, nu spre moarte, ci spre viață, izvor de nădejde pentru viața de veci.

Cereți dar pentru voi și, înainte de toate, cereți și să cerem cu toții tărie în credință. Dacă avem credință, putem privi senin în fața morții. Moartea a fost biruită de Hristos Domnul pe Cruce. Tot cel ce, crezând, va cere, acela va primi, a spus Mântuitorul Hristos.

Adunarea creștinească a lui Dumnezeu, care ați venit cu durere în trup, sau în sufletul vostru sau al fiilor voștri, vă spun: cereți și cerând veți primi. «Tot cel ce caută află, celui ce bate i se va deschide», a spus Mântuitorul Hristos. Voi aveți ce cere. Ați pierdut ceva, căutați în numele și cuvântul Domnului și veți afla. Dezbrăcați păcatul și fărădelegea, primiți-L pe Hristos, căci El e liniștea.

Ați pierdut pe fiul vostru sau tatăl vostru, îl căutați prin depărtări unde s-a dus. Căutați în puterea Cuvântului și-l veți afla. Astfel îl veți strânge la brațul de mamă, soție sau fiu. Bateți la poarta Inimii lui Hristos, nu trebuie să bateți tare. Acolo nu e ochi ce nu vede și ureche, care să nu audă.

Portar credincios e Hristos Domnul, vă poftește în curțile Sale de Părinte. Fiul Hristos ne-a deschis partea Tatălui – Cerul. Mergeți, bateți încet și va deschide vouă.

Cu durerea alinată și inima mângâiată, cu crucea ușurată de Domnul Hristos să ne purtăm greul fărădelegilor noastre. Hristos ne ia asupra Sa fărădelegile noastre – și a purtat păcatele noastre, cum spune prorocul, «și-n rana Lui noi toți ne-am vindecat». Luați dar măsură mare de har și binecuvântare.

Numărați pașii grei ce i-ați făcut, Hristos și Preasfânta Fecioară Maria v-au urmat, fiindcă le purtați în inimă crucea. În glas dumnezeiesc grăiesc ei Tatălui cum mergeți voi spre Mănăstirea Strâmbului. Alergarea voastră să fie preamărită în Ceruri. Luați binecuvântarea, plecând spre casele voastre.

Bucuros v-aș grăi mai mult, nu pot. Atât vă pot spune: «Atât a iubit Dumnezeu lumea încât și pe Unul născut Fiul Său L-a dat pentru mântuirea sufletelor noastre».

Icoana voastră am purtat-o un an întreg în sufletul meu, în rugăciunile pe care le-am făcut pentru voi și familiile voastre. Am făcut-o și o voi face și de acum.

Azi, să cerem pace sufletelor noastre și scumpilor noștri – pace între popoare – să biruiască Hristos în lume, să biruie Crucea supunând pe Satana. Puneți-i pe prunci, acasă, să împreune mânuțele lor, căci ei sunt mai tari în Împărăția lui Dumnezeu.

Ajunși acasă, spuneți cuvânt de binecuvântare părinților, fiilor, bătrânilor și bolnavilor. Spuneți-le binecuvântarea sufletului meu. Binecuvântarea să-i întărească în suferințe, să-i ridice din moarte la viață, din neliniște la pace prin Hristos Domnul.”

S.V.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut