Din fotoliul de orchestră | Virtuozitatea interpretativă a Mariei Marica. Arta dirijatului la Theo Wolters

Într-o zi de vineri extrem, extrem de ofertantă ca evenimente artistice-7 octombrie, 2022-concertul Orchestrei Filarmonicii Transilvania a avut parte de public, cunoscător și avizat cum îmi place să spun. Firesc dacă am în vedere faptul că invitații serii au fost violonista Maria Marica, recent câștigătoare a Premiului 1 la Concursul Internațional Enescu 2022 și a Bursei ”Moștenitorii României Muzicale”, respectiv dirijorul Theo Wolters, cunoscut publicului clujean și nu numai, baghetă garanție sigură pentru o seară muzicală reușită.

Avem tineri valoroși, tineri de care trebuie să avem grijă, tineri care reprezintă cu cinste școala interpretativă românească, locală și națională deopotrivă. Fără a uita, desigur, studiile peste hotare. Faptul că Maria Marica este deja un nume în fața căruia stau multe alte invitații nu este deloc întâmplător. Orele de studiu, repetițiile, concertele și/sau recitalurile susținute până în prezent își spun din plin cuvântul.

Succes a fost și vineri, 7 octombrie, Theo Wolters unificând, în stil de maestru, legătura între partitură-solist și orchestră, într-un tot unitar de mare efect. Reușita este cu atât mai mare cu cât partitura Concertului nr 1 în la minor pentru vioară op 77 (99; primă audiție în 1956) de Șoștakovici (1906-1975) a fost o partitură grea, inedită ca structură. Cele patru părți-Nocturnă, Scherzo, Passacaglia, Burlesca-solicită din plin trio-ul solist-dirijor-orchestră.

Suntem în fața unei scriituri pe cât de, repet, inedită, pe atât de originală. Surprinde încă din prima parte, o paletă sonoră gravă, sobră și copleșitoare. Propune o altă dinamică în partea a 2-a, de o factură polifonică complexă, cu o cavalcadă sonoră spectaculoasă în final. Partea a 3-a propune o temă lentă, austeră, cu un solo de vioară ce reia tema Passacagliei în octave, în care regăsim motivul sorții. Cadența, infernală la început, se întrerupe brusc pentru a deschide calea părții a 4-a, bazată pe teme și motive ruse. V-am convins, concertul nu este deloc, deloc ușor. Maria Marica depășește cu brio dificultățile tehnice ale scriiturii, prin receptivitate la gestul dirijoral, precizia atacurilor, prin virtuozitate interpretativă, rezultat sonor la nivel de înțelesuri. Abordarea solistică relevă un Șoștakovici la vârsta maturității creatoare.

Bisul oferit, alături de pianista Adina Mureșan, a fost ”Vals trist” de Franz von Vecsey, lucrare puțin cunoscută/cântată, cuceritoare însă.

Theo Wolters nu a avut nici el o seară lejeră, am în vedere programul de concert. Început cu Uvertura festivă de Șoștakovici op 96 (sonoră, dinamică, explozivă dacă admiteți cuvântul, prezentată în 1947, pentru a marca 30 de ani de la Revoluția din 1917), continuată cu amintitul Concert nr 1 în la minor/Șoștakovici și încheiată cu suita baletului ”Pasărea de foc” de Stravinski (1882-1971), versiunea 1919. Nu trebuie uitat faptul că Stravinski a creat trei suite din partitura originală, 1911 (5 piese), 1919 (6 piese diferite față de prima versiune) și 1945 (alte 6 piese în plus față de cea din 1919).

Culorile orchestrale strălucitoare, bogăția timbrală și a formelor ritmice, debordante și cuceritoare ne-au amintit de Pasărea de foc și dansul ei, de Khorovodul Prințeselor, de Dansul infernal al regelui Kashchei, de Berceuse (Lullaby), densitatea materialului muzical în ansamblu având în Theo Wolters (precis, exact, perfecțiune sonoră în două cuvinte) și Orchestra Filarmonicii Transilvania cei mai buni tălmăcitori.

Urmează, urmează Toamna Muzicală Clujeană 2022, cu prima seară vineri, 14 octombrie, alte seri, sigur și alte reușite.

Demostene Sofron