Din fotoliul de orchestră | Un requiem german, de la teamă la alinare, de la suferință la consolare

Prima surpriză, neplăcută e drept, vizează publicul, nedrept de puțin deși, deși lucrarea propusă este ofertantă prin excelență și destul de rar inclusă în programele de concert-Un requiem german-, deși compozitorul este unul de notorietate-Johannes Brahms-, deși soliștii sunt nume cunoscute, apreciate și mai ales aplaudate-Kele Brigitta/soprană, Cristian Hodrea/bas-bariton-, deși dirijorii-Felix Mildenberger/Germania și Cornel Groza/cor-sunt la fel cunoscuți și apreciați.

Mă întreb, pe drept cuvânt, de ce așa puțini. La concurență a fost baletul Carmen de Bizet-Scedrin pe scena Operei Naționale clujene, sold out de la primul afișaj. Ar putea fi un motiv. La Teatrul Maghiar de Stat s-a jucat Tinerii barbari, inspirat din viața lui Bartok și Kodaly, în fine…

Revin la concertul vocal-simfonic de vineri, 21 octombrie. Un requiem german, op 45 de Brahms, lucrare pe cât de frumoasă și de ascultat, pe atât de lungă și apăsătoare, gravă și solemnă prin sonorități, a fost pregătit cu atenție, pregătire minuțioasă, în cel mai autentic spirit german. Dirijorul Felix Mildenberger (n. 1990, Wolfach, Germania) are un stil aristocrat, elegant, gesturi reținute în marea lor majoritate, dar eficiente ca sonorități obținute și intrări ale instrumentiștilor, dozaje echilibrate la nivelul discursului muzical.

Cele șapte părți-Fericiți cei ce plâng; Pentru că tot trupul este ca iarba, fiți îndelung răbdători, Iar Cuvântul Domnului rămâne în veac, Cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, Veselia cea veșnică; Doamne fă-mă să-mi cunosc sfârșitul, Ființa mea ca o nimica înaintea ta, Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu; Cât sunt de iubite locașurile Tale; Voi sunteți triști acum, Vă voi mângâia pe voi, Vedeți cu ochii voștri; Căci nu avem aici cetate stătătoare, Iată taină vă spun vouă, Căci trâmbița va suna, Atunci va fi cuvântul care este scris, Moartea a fost înghițită de biruință, Vrednic ești Tu, Doamne; Fericiți sunt morții, Grăiește Duhul, odihnească-se, Fericiți sunt morții-au avut în dirijor, soliști, cor și orchestră, interpreții ideali. În cazul unor pasaje Felix Mildenberger a preferat un poco sostenuto sau chiar un allegro non troppo în loc de andante moderato, cu siguranță pentru a obține un plus de dramatism muzical, de text și simboluri.

Voci frumoase, profunde, Kele Brigitta (partea a 5-a) și Cristian Hodrea (părțile 3 și 6) au legat versete biblice generatoare de stări afective dintre cele mai diverse, de la suferință și frică la consolare, amintindu-ne mereu mereu că Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu.

A fost seara în care ne-am îmbogățit spiritual prin versete din Evanghelia după Matei și Ioan, prin epistolele lui Pavel, Iacov și Petru, apoi Apocalipsa lui Ioan (din Noul Testament), în timp ce din Vechiul Testament, Înțelepciunea lui Solomon și cea a lui Iisus, psalmii și Isaia ne-au adus aminte de un singur și mare adevăr, Vrednic ești Tu, Doamne.

Toamna Muzicală Clujeană are punctul final vineri, 28 octombrie-dirijor Gilbert Varga, solistă Kim Roman/vioară-, într-o seară cu un program care include lucrări de Rossini (Uvertura la Coțofana hoață), Paganini (Concertul nr 1 pentru vioară, op 6), Giuseppe Martucci (Nocturna op 70, nr 1) și Ottorino Respighi (Feste romane).

Demostene Sofron                 

Foto: Cristina Rădulescu