Despre oameni și facturi aberante

Eu nu prea pricep de ce s-a scumpit în halul ăsta și gazul și curentul. Nu pricep și gata.

A fost o secetă așa de mare de au trebuit să se oprească toate hidrocentralele? S-a stricat (Doamne ferește!) vreunul dintre grupurile centralei nucleare de la Cernavodă? N-a bătut vântul defel, de au stat pe loc toate eolienele? Soarele s-a ascuns mereu după nori și toate panourile solare n-au mai avut nici un rost? Minunatele noastre termocentrale au luat o pauză prelungită? Se pare că nu. Cel puțin așa spune, alb pe negru, Institutul nostru de statistică: anul trecut și resursele și producţia internă de energie au crescut față de cele din 2020. Și cu gazele e cam la fel. Și atunci?

Eu, când nu pricep ceva, îi întreb pe alții. De data asta, nefiind vorba despre un necaz tehnic, să se strice una sau alta, i-am întrebat pe economiști. De ce, domnilor, au crescut așa tare prețurile la facturile astea? Economiștii – ca economiștii. Ei nu sunt ingineri ori medici, vorbesc cumva mai filosofic. Așa că am primit tot felul de formulări ale aceleași explicații, care a fost rezumată de unul dintre ei într-o frază simplă și clară: ”Fiindcă se poate”.

Din asta eu am înțeles că dacă îi lași pe oameni să facă orice, ei chiar fac orice. În cazul ăsta, dar nu numai în ăsta, măresc aiurea prețurile. Indiferent ce se întâmplă apoi. Dacă pot să câștige niște miliarde în plus, în câteva zile, o fac.
Și parcă am mai priceput ceva: liberalizarea absolută a orice pe lumea asta poate funcționa în teorie, dar în practică e o catastrofă. Principiul ăla cu cererea și oferta nu merge întotdeauna. Să ne imaginăm ceva simplu. O situație ipotetică. Se măresc anapoda prețurile la energie (ca acum), fabricile n-au bani s-o plătească, dau faliment, angajații sunt concediați, deci nici ei nu mai au bani să plătească facturile la curent și gaze, așa că oricâtă energie s-ar produce nu mai are cine să o plătească, așa că se duc pe apa sâmbetei toți: și producătorii și vânzătorii de gaze sau curent.

Sună aberant și catastrofal, dar, dacă lucrurile continuă așa se pare că spre asta ne îndreptăm.

Asta au sesizat și alții, mai informați decât mine. Sindicaliștii de la Cartel Alfa, care îs mai apucați, spun că o sesizeze DNA-ul privind constituirea unui grup infracțional organizat, format din toți guvernanții care au stabilit măsurile cu plafonarea și compensarea facturilor la energie. Mă rog, până va rezolva DNA-ul ceva tare mi-e teamă că trece nu numai iarna asta, ci și altele. Alții, mai așezați poate, cer ceva concret: să se stabilească, pentru o perioadă limitată de timp, tarifele la energia electrică şi gaze naturale la valoarea din decembrie 2020. Culmea este că același lucru l-au cerut două grupuri aflate, de obicei, pe poziții total contrare: și Alianţa Sindicatelor din Industrie și Consiliul Național al Intreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România. Adică și sindicatele și patronatele. Toți susțin că măsurile cu plafonarea și compensarea nu sunt eficiente, deoarece sunt aplicate doar până prin primăvară, când facturile vor crește, iarăși, până la stele. Și că soluția, absolut legală, este cea de mai sus: energie la prețul din decembrie 2020, timp de 6 luni.

Sincer, eu nu știu care dintre aceste propuneri este mai bună. Așa că, dacă ar fi după mine, le-aș aplica pe amândouă.

Viorel DĂDULESCU