Definițiile de caz pentru COVID-19 – actualizate

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a actualizat, miercuri, definițiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19), precizând semnele și simptomele pentru infectarea cu SARS-CoV-2, dar și ce înseamnă caz posibil, caz probabil, caz confirmat.

Potrivit INSP, caz posibil este orice persoană care întrunește criteriile clinice. Caz probabil este orice persoană care întrunește criteriile clinice și care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întrunește criteriile de diagnostic imagistic. Caz confirmat este orice persoană care întrunește criteriile de laborator. „Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile”, precizează INSP, citat de AGERPRES.

Contactul direct este definit ca: persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19; persoană care a avut contact fizic direct cu un caz (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor); persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă); persoană care a avut contact cu un bolnav la o distanță mai mică de 2 m și cu o durată de minimum 15 minute; persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute și la o distanță mai mică de 2 m; persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient care are virus sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient, fără portul corect al echipamentului de protecție.

Conform INSP, orice persoană care a purtat masca/ echipamentul de protecție corespunzător și a respectat distanțarea fizică nu este considerată contact direct.

Definițiile de caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM) trebuie să țină cont de perioadele de incubație cunoscute la acest moment, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei, prevalența COVID-19 în instituție/ secție, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum și orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecției.

În acest sens, pot fi întâlnite următoarele situații: caz COVID-19 internat, cu sursă în comunitate: simptomele prezente la internare sau cu debut în ziua 1 sau 2 după admitere; debutul simptomelor în zilele 3-7 și o suspiciune puternică de transmitere în comunitate; caz COVID-19 internat, cu sursă nedeterminată: debutul simptomelor în ziua 3-7 după admitere, cu informații insuficiente cu privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie; caz COVID-19 internat, cu sursă probabilă în spital: debutul simptomelor începând cu a 8-a -14-a zi de la internare, debutul simptomelor în ziua 3-7 și o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistența medicala acordată; caz COVID-19 internat în spital, cu sursă în spital: debutul simptomelor în ziua mai mare sau egală cu ziua a 14-a după internare.

„Există și situația în care apar simptome caracteristice COVID-19 care debutează într-un interval de 14 zile de la externarea dintr-o unitate sanitară (de exemplu, reinternare), situație în care sursa de virus poate fi comunitară sau nedeterminată. În această situație evaluarea finală trebuie să țină cont de particularitățile cazului. Aceste definiții nu se pot aplica în situația COVID-19 la personalul medico-sanitar. Clasificarea sursei de virus în rândul personalului medico-sanitar recunoaște aceleași categorii, dar trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a fiecărui caz privind probabilitatea expunerii la cazurile de COVID-19 în cadrul asistenței medicale acordate în unitatea sanitară, respectiv în comunitate”, afirmă INSP.

Deces la pacient confirmat cu COVID-19

Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.

Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportat ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale pre-existente care se suspectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.

„COVID-19 trebuie menționat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces”, arată aceeași sursă.

INSP afirmă că sunt exceptate de la testare persoanele asimptomatice vaccinate complet, cu 2 doze, la care au trecut minimum 10 zile de la doza a doua, cele care accesează serviciile medicale pentru alte patologii.

Se recomandă, în continuare, testarea tuturor persoanelor simptomatice (care întrunesc criteriile din definiția de caz), inclusiv a celor vaccinate complet, cu două doze, și la care au trecut minimum 10 zile de la a doua doză.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut