Cum sunt văzute în Ungaria activitățile de celebrare a Trianonului organizate în România

Una dintre armele arsenalului revizionist folosite intens de Ungaria este internetul.

În contextul aniversării de către România a Centenarului Marii Uniri și a Tratatelor de la Paris din 1919-1920, zeci de site-uri au fost create pentru a răspândi ideile celor care speră în recuperarea teritoriilor pierdute după Trianon.

Activitățile cu caracter iredentist și naționalist-revizionist, care vizează negarea caracterului național-unitar al statului român, au atins o cotă alarmantă în ultimii patru ani pe fondul marcării de către România a evenimentelor din 2018 care au dus la reîntregirea teritoriilor naționale. Pentru a contracara acțiunile organizate de țara noastră, Guvernul de la Budapesta a înființat în 2017 un departament special, denumit Trianon 100. Totodată, au apărut numeroase site-uri menite să distorsioneze adevărul istoric cu privire la Transilvania. În această strategie se înscrie și portalul www.trianon100.hu.

Recent, în cadrul site-ului a fost publicată o analiză a activităților derulate în România pentru a marca data de 4 iunie în care la Trianon au fost consfințite drepturile naționale ale românilor. Practic, se încearcă să se demonstreze că România nu face altceva decât să contrabalanseze acțiunile Ungariei proiectate pentru a comemora Trianonul. Printre altele, Csaba Zahorán, membru al Grupului de cercetare Trianon 100, face o analiză a volumului „Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă” coordonat de Vasile Pușcaș și Ionel N. Sava (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020 ­– ediție în limba română, 2021 – ediție în limba engleză).

„Centenarul tratatului de la Trianon a fost urmărit cu mult interes nu doar de Ungaria, ci și de țările vecine, în special de România. Fapt de înțeles, deoarece România a primit cel mai mare teritoriu din Regatul Ungar, și acolo trăiește și cea mai mare comunitate maghiară. Elita politică și elita intelectuală din România tot timpul au avut reacții la manifestările cu subiectul Trianon, desfășurate în Ungaria. Replicile nu s-au epuizat doar în domeniul diplomației și al politicii, ci și în domeniul de specialitate. Așa a fost și în perioada interbelică, plină de conflicte, pe urmă după 1945, dar și după 1989. Conducerea românilor tot timpul a simțit nevoia să argumenteze și să demonstreze că «Trianonul» a fost fondat și just. Revizionismul ungar a fost contrabalansat de antirevizionism românesc, adeseori s-au formulat critici la adresa Budapestei, putem aminti în acest sens închiderea consulatului din Cluj din anul 1988. Dar putem aminti și reacția politică manifestată în urma editării «Istoriei Transilvaniei», carte apărută în trei volume, sau panica morală generată în urma proiectării filmului despre Trianon din anul 2005, film regizat de Gábor Koltay în colaborare cu istoricul Ernő Raffay. Firesc că și din partea românilor au existat voci calme și obiective care au îndemnat la dialog. Deci este foarte evident că și Centenarul (100 de ani de la Trianon) a stârnit reacții. Aceste reacții s-au văzut deja și la sărbătorirea evenimentului de la 1 decembrie 2018, respectiv s-au putut surprinde și în isteria mediatică generată de înființarea Grupului de cercetare Trianon 100. Legislativul românesc a avut o reacție dură la politica națională a Ungariei, când în anul 2019 a elaborat legea Trianonului. Aceasta este de fapt o replică la decizia guvernului ungar din 2010, an în care s-a declarat data de 4 iunie ca fiind Ziua Solidarității Maghiare. Iată deci că 4 iunie este zi de comemorare și în România, chiar dacă are o altă conotație”, se precizează în articolul prezentat de www.trianon100.hu.

Proiectul “Trianon 100 – Elan”, a fost lansat în 2017 sub egida Academiei Ungară de Stiinţe. Prima acțiune a constat în lansarea volumului “Jurnalul delegaţiei ungare de pace”, sub coordonarea istoricului Zeidler Miklos. Prezentarea volumului face referire la datele pe care lucrarea le deţine despre delegaţia ungară care a participat, în Franţa, la semnarea Tratatului reliefând, într-o manieră detaliată, disputele şi frământările care au precedat parafarea documentului final. Cu alte cuvinte, cartea încearcă să inducă, cititorilor mesajul că deciziile adoptate la Trianon nu au fost acceptate apriori de Budapesta, care s-a luptat pentru propriile interese, de unde rezultă practic injusteţea Tratatului şi traumele pe care acesta le-a produs maghiarilor.

Concomitent, site-ul www.trainon100.hu promovează o hartă etnografică a Ungariei din 1918 pe care autorităţile de la Budapesta au intenţionat sa o utilizeze, fără succes, pentru a trasa graniţele viitorului stat ungar conform propriilor interese în timpul negocierilor din Paris.  Acelaşi site promovează recenzia istoricului Zahoran Csaba (“Destrămarea Ungariei istorice şi Tratatul de pace de la Paris”) şi tot aici sunt promovate imagini referitoare la mai multe monumente dedicate Trianonului, din care unul reprezintă harta Ungariei Mari.

C.P.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut