Corigenţi la capitolul lobby

Departamentul de Stat de la Washington a publicat recent Raportul privind libertatea religioasă. Şi de această dată, în cazul României sunt evidenţiate aceleași probleme ca și în anii trecuți. Nimic nou. Se vorbeşte despre tergiversarea restituirii proprietăților deținute în perioada interbelică de comunitățile evreiești și de cele greco-catolice, despre faptul că şi cultele minoritare sunt puse la zid chiar de preoți ortodocși, iar Biserica Ortodoxă Română este favorizată de autoritățile locale în detrimentul celorlalte. Documentul mai arată că, pe tot parcursul anului, au fost respinse nu mai puţin de 474 de cereri de restituire a proprietăților care au aparținut Bisericii Greco-Catolice. Este atins şi subiectul antisemitismului, fenomen despre care se spune că încă nu a dispărut. Este descris și conflictul din Valea Uzului, precizându-se că peste mormintele eroilor maghiari ar fi fost amplasate monumente în cinstea soldaților români. E drept că se face referire şi la videoclipul făcut în aceeași zonă, în care un grup de persoane de limbă maghiară acoperă cu pungi de plastic negre cruci și monumentul soldaților români.

Obiecţia de fond a raportului este că, deşi libertatea religioasă este bine reprezentată în legislația autohtonă, nu se aplică întru totul. O concluzie care te face să crezi că în România nu se mai poate vorbi de democraţie şi că statul nostru funcţionează pe principii dictatoriale.

Oare chiar aşa să fie? Cu siguranţă nu. Nimeni nu poate spune că în România nu sunt respectate drepturile şi libertăţile, aşa cum ele sunt prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în Constituție și în celelalte acte normative aplicabile oricărui stat european.

De asemenea, nimeni nu poate afirma că minorităţile din ţara noastră nu pot studia în limba proprie şi că nu îşi pot utiliza limba în raport cu administraţia locală şi justiţie. Tot în sprijinul minorităţilor naţionale a fost înfiinţat Institutul pentru Relaţii Interetnice şi Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, rolul său fiind tocmai de a preveni eventuale derapaje care să afecteze membrii minorităţilor naţionale.

Una peste alta, România este recunoscută pe plan european pentru drepturile depline pe care le acordă minorităţilor, fiind considerată chiar un exemplu de urmat. Dacă luăm cazul minorităţii maghiare din ţara noastră, vedem că aceasta se bucură de mult mai multe drepturi decât cetăţenii de aceeaşi etnie din Slovacia, Serbia sau alte state.

Cât priveşte problema retrocedărilor la care face referire Raportul, nu se poate spune că România a dat dovadă de rea voinţă. Ba dimpotrivă. A făcut mult mai multe decât alte ţări foste comuniste din Europa Centrală şi de Est. Ca exemplu, Ungaria a preferat compensarea pe sistem voucher în locul restituirii în natură. În schimb, în România procesul de restituire a proprietăţilor confiscate de regimul comunist a început încă de pe vremea când la guvernare se afla alianţa PNŢCD – UDMR. Liderii de atunci ai acestor formaţiuni au convenit ca principalul punct în programul lor de guvernare să stea sub semnul principiului „restitutio in integrum”. Prin 2005, Guvernul PNL – PD condus de Tăriceanu a decis să modifice legile retrocedării, simplificând şi mai mult procesul de retocedare. Aşa că numai cine nu a vrut nu a cerut restituirea proprietăţilor.

Şi totuşi, România este pusă în continuare la zid la capitole la care şi-a făcut temele. De ce oare? Răspunsul este simplu. Pentru că ţara noastră este pur şi simplul corigentă la capitolul lobby. Nu mai ştim să ne prezentăm realizările şi atuurile. Şi dacă noi nu o facem, au grijă alţii să prezinte complet deformat realităţile de aici pentru a-şi atinge ei scopurile. Aşa că să nu ne mire că ajungem să fim prezentaţi ca ţară construită după modelul republicilor central asiatice, cu dictaturi și clanuri, şi că toate eforturile făcute pe parcursul a trei decenii pentru consolidarea democraţiei şi a statului de drept sunt efectiv ignorate.

Cosmin PURIŞ

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *