Concert caritabil pentru susținerea proiectului „Versantul Partizanilor din Apuseni”

Toate sumele obținute din vânzarea biletelor la concertul caritabil susținut, în 11 noiembrie, la Cluj-Napoca, în cadrul Galei Corneliu Coposu, de cunoscuții violoniști Gabriel Croitoru și Simina Croitoru, precum și din donații, vor merge către „un proiect de suflet al istoriei și memoriei noastre” – „Versantul Partizanilor din Apuseni” – anunță Fundația Corneliu Coposu, care prezintă, într-o postare pe pagina sa de Facebook, „povestea adevărată despre luptă și jertfă, despre libertate și demnitate” a Grupului Șușman.

Format în anul 1948, „într-o perioadă în care tăvălugul bolșevic strivea întreaga Românie”, Grupul Șușman era alcătuit din „oameni ai muntelui, admirabili și curajoși, care au refuzat să îngenuncheze în fața ideologiei și a terorii comuniste”. Din grupul anticomunist de la Răchițele au făcut parte Teodor Șușman senior (liderul organizației), frații Teodor, Traian și Avisalon Șușman, soții Mihai și Lucreția Jurj, Roman Oneț, Gheorghe Mihuț, Ioan Popa, Ioan Bortoș, Teodor Suciu. Pe parcursul activității sale, grupul a beneficiat de sprijinul necondiționat al sute de familii de moți din mai multe sate de munte din județele Cluj, Bihor și Alba.

„Vânați zi și noapte de monstruosul sistem represiv comunist (alcătuit din forțe ale Miliției, trupe de Securitate, sute de informatori) Șușmanii au murit în condiții dramatice, cumplite și, deopotrivă, eroice. Pentru că își pierduse soția, la a cărei înmormântare nu a putut participa, pentru că trei dintre copiii săi erau arestați (Traian, Romulica și Emilian) și sute de oameni din Răchițele și alte sate învecinate erau bătuți, terorizați, anchetați, condamnați, spre sfârșitul anului 1951 Teodor Șușman (sn.) ajunsese la capătul puterilor sufletești. Nemaiputând îndura situația și totodată încercând să ridice greaua povară a persecuției de pe umerii familie și ai sătenilor, în decembrie 1951 el s-a împușcat într-o șură din Răchițele.

În vara anului 1952, Grupul Șușman era supus unei acțiuni de încercuire de mare anvergură. Erau folosite două batalioane de Securitate, câini de urmărire și un arsenal militar impresionant (mitraliere, pistoale automate, grenade etc.). Pe parcursul operațiunii, în iulie 1952 erau împușcați Ioan Popa și Gheorghe Mihuț. Moartea lui Popa (zis Ciota) a fost una cu adevărat eroică. Încercând să acopere retragerea colegilor, care au scăpat atunci nevătămați, în dimineața de 6 iulie 1952 el a înfruntat singur o companie de securitate, fiind răpus de zeci de gloanțe.

Peste două veri, în august 1954, Mihai Jurj, Lucreția Jurj și Roman Oneț erau atrași într-o capcană organizată de Securitatea Oradea în șura unei familii din satul Sudrigiu (jud. Bihor). La intrarea în grajd, unde erau dislocate din timp trupe de elită, cei trei erau loviți în cap, găsindu-se în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și curma zilele, soluție la care fiecare dintre membrii grupului era pregătit să recurgă în situații limită. Rănit grav la cap, Mihai a murit în sediul Securității Beiuș la câteva ore după arestare. Roman Oneț a fost condamnat la moarte și executat în vara anului 1955 la Penitenciarul Oradea, iar Lucreția Jurj la muncă silnică pe viață, fiind eliberată în 1964.

În urma unei operațiuni informative deosebit de intensă și sofisticată, frații Teodor și Avisalon, ultimii membrii ai grupului, erau descoperiți de Securitate în noaptea de 1 spre 2 februarie 1958 într-o șură din localitatea Tranișu (jud. Cluj). După ore lungi de confruntare, trupele de șoc nu au reușit să se apropie de cei doi viteji. Într-un final, securiștii au decis incendierea șurii, cei doi frați arzând, se pare de vii, în uriașul incendiu dezlănțuit. Teodor avea 33 de ani, iar Avisalon 29″ – reamintește Fundația Corneliu Coposu.

Demararea unui proiect prin care să fie reconstruită, la Răchițele, casa familiei luptătorului anticomunist Teodor Șușman, demolată de puterea comunistă după uciderea, respectiv alungarea din localitate a membrilor familiei, a fost anunțată în iunie, anul trecut, de Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni.

„Prin acest proiect – îndrăzneț, aș zice eu -, vrem să imortalizăm un moment important din ceea ce a însemnat rezistența anticomunistă din munții României. Noi avem în mod special în atenție Grupul Șușman și Munții Apuseni, de aceea proiectul nostru se numește «Versantul Partizanilor din Apuseni». La temelia proiectului nostru se află sacrificiu, se află foarte multă suferință și se află sânge (…). Acest proiect nu este gândit și nu este făcut numai de dragul istoriei. După opinia mea, povestea lui Șușman este una specială. Eu cred că ea conține elemente care pot face concurență unora dintre cele mai spectaculoase filme pe care le-ar putea face Hollywood. Este o poveste care implică încercări extreme, sunt întâmplări de un tragism extrem, și aici cu toții avem în minte sfârșitul fraților Șușman, care au ars în acea șură din Traniș, incendiată de Securitate. Și, de asemeni, sunt povestioare emoționante de iubire, cum este cea dintre Lucreția și Mihai Jurj, sau povestea lui Teodor Șușman jr. cu Leontina, cu Anuța ori cu Minerva. Este un proiect care, cu siguranță, dacă vom avea posibilitatea să-l ducem la capăt, va stârni interesul publicului, nu doar cel românesc, ci și străin” – declara, la momentul lansării proiectului, președintele Clubului Monarhiștilor Clujeni, istoricul Cornel Jurju. De asemeni, adăuga acesta, „prin proiectul de la Răchițele vrem să le spunem celor tineri, de astăzi, că bunicii noștri au fost curajoși și demni”.

M. TRIPON