Colind pe la suflete luminate

„Afară ninge liniștit, și-n casă arde focul,
iar noi, pe lângă mama stând, de mult uitarăm jocul.
În casă patul e făcut, dar cine să se culce,
când mama spune de Iisus, cu glasul ei cel dulce?
Cum s-a născut Iisus în fân, în ieslea-i săracă,
iar boii peste el suflau, căldură ca să-i facă.
Și-au mai venit la el, apoi, păstorii de la stână
și îngerii cântau în cor, cu flori de crini în mână.”
continuare în pagina a 12-a

Iubesc aceste versuri, iubesc această colindă și mă simt mereu inundat de bucurie când o ascult. De bucuria nașterii Lui și de renașterea noastră. Respir doar bucurie. Atâta bucurie, atâta sensibilitate și bunătate încât, la mine, dă pe dinafară. Și nimeni nu-mi poate lua asta.

Trăiesc din nou magia crăciunului, poate cu mai puține persoane în jurul meu, dar sunt fericit că simt ca întotdeauna. N-a pierit nimic din ce știam. Pot să râd și pot să plâng de bucurie cu aceeași lumină în suflet. Pot să cânt și să-mi auzi colinda oriunde vei fi. Primește-o și las-o să te umple de fericire. Știu, e ca un fel de magie.

Pe tine, draga mea, te voi lua de mână și te voi duce la bradul împodobit. Ochii îți vor străluci, și-ți voi spune că n-ai fost nicicând mai frumoasă. Că ești făcută din bucuria și bunătatea Crăciunului. Din lumina ce-ți scaldă chipul. Mi-a fost greu să aleg darul pentru tine. Ți-aș fi dat inima, dar m-am gândit că aș muri să nu mă mai gândesc la tine. Ți-aș fi dat sufletul, dar nu m-aș mai bucura ca și acum. Ți-aș fi dat mâinile, dar cum să nu te mai ating? Ți-aș fi dat ochii, dar cum să nu mă mai bucur de privirea ta? Te trag pe covorul moale și-ți cuprind fața îmbujorată. Știi că te iubesc, și ți-o spun din nou, mângâindu-ți ochii frumoși. Și, să știi, am ceva pentru tine. În cutia mică de sub brad. E doar un glob mic și roșu, dar unul care le are înăuntru pe toate. Și inima mea, și sufletul, și mâinile, și ochii mei. Și colindele, și luminile din brad. Și iubirea mea.

Pe tine, omule, te provoc să continui. Nu să sfârșești, și nu să începi.

Știu, avem în conștiința noastră sădit faptul viața nu ne este decât un lung prilej de a începe mereu ceva, de a duce la bun sfârșit totul. Prinși în această sarabandă, uităm mereu să privim în urmă. Și să contatăm că, de cele mai multe ori, suntem aceeași. Mulți ne dorim acum să schimbăm ceva în noul an, să ne reconfigurăm, să fim mai buni, să ne schimbăm joburile, să câștigăm mai mulți bani, să începem altceva și să sfârșim ce a fost. Înțelepți destui spun că e bine să îți dorești un sfârșit, ca să ai de unde să o iei de la capăt.

Dar, oare chiar așa e?

Consider că ne irosim între începuturi și sfârșituri, când alternativa ne este la îndemână. Eu, am decis să o iau pe un alt drum, încetând să am sfârșitul în față. Sigur, eșecuri vor mai fi, dar cred cu tărie că ne stă în putere să reușim continuând, nu doar să începem ca să avem ce sfârși.
Astea fiind zise, în loc de sfârșituri și alte începuturi, te provoc să continui.

Și poți începe asta chiar de astăzi. Și pentru că suntem în pragul Nașterii Domnului, împarte doar gânduri frumoase și, negreșit, deschide ușa colindătorilor, urătorilor și copilului din tine.

La mulți ani!

Sandu MUREȘAN

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut